Colivele dumnezeieşti ale româncei care a adus preparatul din grâu la nivel de artă. „Am făcut 67 de colive într-o noapte“

Maria Cucu (65 de ani), fostă angajată a Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău, în prezent pensionară, a început să orneze colive cu sfinţi în anii 90, după ce a avut o împlinire personală şi a decis să îi mulţumească astfel lui Dumnezeu.

Maria Cucu (65 de ani) a lucrat ca funcţionar la rectoratul şi arhiva Universităţii ”Vasile Alecsandri” din Bacău, iar de aproape 30 de ani ornează colive cu sfinţi. Îşi aminteşte că a început să facă colive când era doar un copil, pe la 9 sau 10 ani, după ce îi muriseră bunicii.

”Tata ne făcea o cruce ondulată pe hârtie de matematică, ne-o desena cu bănuţul de trei lei, cum era atunci, şi puneam cu zahăr pe colivă. Mi-am amintit cum făceau şabloanele maicile de la mănăstirea Bistriţa. Am citit o carte, se numeşte «Ermenia», pe care o folosesc pictorii, de unde înveţi cum să apreciezi proporţiile şi multe altele. Am decupat apoi şabloanele şi am învăţat cum să fac ornamentele ca să aibă stabilitate, ca să nu cadă cacaua sau zahărul”, ne povesteşte doamna Maria cum a început totul.

Ne mărturiseşte că iniţial a dorit să se facă sculptor, fiind inspirată de un preot, părintele Toma Popescu, care fusese aviator. Părintele a convins-o însă că este mult prea greu pentru ea, aşa că a revenit la prima ei dragoste: prepararea colivelor şi ornarea lor. Preparatul din grâu fiert amestecat cu zahăr şi nuci, care se dă de pomană şi este atât de cunoscut românilor, a fost adus acum de româncă la nivel de artă.

Ornamentele cu sfinţi făcute de doamna Maria par desprinse din icoane. ”Am văzut că românii nu mai fac colive aşa cum trebuie. Le cumpără de la patiserie sau nu le fac bine şi le curge conţinutul pe masă. Lumea nu mai ştie să facă colive”, ne dezvăluie doamna Maria ce a determinat-o să se apuce de această muncă extrem de migăloasă, dar în care pune mult suflet.

Aşază bomboanele cu penseta

Românca a dezvoltat o adevărată tehnică pentru ca procesul de ornare să decurgă rapid şi bine. Foloseşte şabloane făcute dintr-un carton uşor, iar colivele sunt aşezate pe suport ca cele pentru tort. După ce aplică şablonul şi stratul de cocos sau cacao, aşează bomboanele cu o pensetă, în funcţie de culorile reprezentate în icoană. Ornamentele reprezintă întotdeauna reproduceri după icoane. Sunt atât de bine executate, încât e greu să faci diferenţa între acestea şi icoanele propriu-zise.

”Folosesc bomboane din Grecia. Mi-au adus părinţii de la Mitropolia Iaşiului ani de zile. La început, am făcut reproduceri cu Maica Domnului şi Mântuitorul binecuvântând. Lucrez mult şi la şabloane pentru că vreau să iasă totul foarte bine. Fac şabloane pe mărimea vaselor mele. Am tăvi mari, în care pun aşa, cam pentru 70-80 de persoane. Am şi mai mari pentru hramuri, dar şi din acestea obişnuite. Colivele sunt puse într-un suport de plastic. Plouă, bate vântul, omul merge cu coliva la mormânt şi nu se întâmplă nimic”, ne introduce puţin românca în procesul elaborat de realizare a colivelor şi concepere a ornamentelor.

Secretul obţinerii colivei perfecte

Secretul obţinerii colivelor dumnezeieşti stă în fondul de nucă de cocos, pe care jonglează apoi cu diverse culori şi mici bomboane. Totul se face cu multă migală pentru că nu trebuie stricată dunga creată din cacao, deoarece întregul ornament s-ar strica. Doar ornamentul cu Maica Domnului, care este cel mai complex, este realizat de doamna Maria în 30 de minute.

Dacă coliva este mai mare, de şapte kilograme de grâu, atunci un astfel de ornament poate fi realizat cam în trei sferturi de oră. Românca a realizat colive şi din 23 de kilograme de grâu şi privind acum retrospectiv, nu regretă nimic, pentru că a făcut totul din suflet. De-a lungul anilor, doamna Maria a creat şabloane nu numai după sfinţii mari, ci şi după sfinţii mai puţin cunoscuţi, cum este, de pildă, Sfântul Mina.

Românca face ornamentele în funcţie de sfinţii sărbătoriţi la momentul la care i se cere să pregătească colivele. În 2001, a avut şi o expoziţie de colive în satul Cucuieţi, comuna Solonţ, judeţul Bacău, stabilind atunci un adevărat record în pregătirea colivelor.

”Am făcut 67 de colive într-o noapte. Toată lumea a fost încântată atunci de ce a văzut. Eram extrem de obosită, efectiv nu mai puteam sta în picioare. Toată noaptea am lucrat. De altfel, toate colivele le fac noaptea pentru că dimineaţa sunt duse la biserică”, ne explică doamna Maria munca deloc uşoară şi răbdarea de sisif de care e nevoie pentru a face colivele să arate ca nişte icoane. Ne dezvăluie că satisfacţia sufletească este deplină

atunci când vede că ornamentele au ieşit perfect, iar oamenii sunt mulţumiţi de creaţiile sale. Ne povesteşte şi cazul mai ciudat al unui persoane care a comandat o colivă, ce urma să fie dată de pomană pentru un bărbat despre care a aflat ulterior că nu era credincios, tocmai pentru că, ne spune aceasta, a avut mari dificultăţi în realizarea preparatului din grâu. ”Când ridicam şablonul, se electriza cacaua. Am înţeles din ce mi s-a spus că nici un ultimele clipe nu a primit preotul să-l spovedească”, este explicaţia femeii despre cele întâmplate.

Credincioşii nu plătesc decât ingredientele

Cei care apelează la doamna Maria pentru colive nu plătesc decât grâul, zahărul şi celelalte ingrediente. Preţul este de 15 lei-kilogramul de colivă, jumătate din preţul pe care îl cer, de regulă, cofetăriile. ”Un părinte chiar mă întreba dacă nu mănânc, nu consum gaze, apă şi electricitate ca să fac colivele. Pentru mine este suficient dacă îmi scot cheltuiala pe ingrediente. Fac totul doar din pasiune”, ne spune cu emoţie băcăuanca.

Cele mai mari colive, de peste 20 de kilograme de grâu, le face doar la hramurile bisericeşti şi acestea ajung, de regulă, la mănăstiri. ”Eu nu fac terci, colivele mele ies tari, aşa cum trebuie, tocmai pentru că nu le vând, nu fac comerţ cu ele. Folosesc doar ingrediente bune”, ţine să puncteze doamna Maria, pentru care calitatea preparatului este întotdeauna pe primul loc, ca şi forma ornamentelor care se apropie de perfecţiune.

Cele mai mici colive ajung la două kilograme de grâu şi sunt cerute, culmea, de persoane mai puţin generoase, dar cu dare de mână şi care vor să dea totuşi de pomană. ”Le spun: „mult ai, mult ţi se cere». Caută să faci pomană cât mai mult, că ţi-a dat Dumnezeu şi îţi dă în continuare înzecit, dar să te achiţi cumva de asta”,  este dojana blândă a femeii.

Doamna Maria are numeroase comenzi pentru colivele sale. Români de peste tot din ţară apelează la ea pentru a da de pomană colive cu imagini de sfinţi. Sunt persoane care au luat atât de multe colive de la femeia din Bacău, încât trebuie să discute în prealabil pentru a stabili ce sfânt nu au avut ornat pe preparat, astfel încât să îl poată avea atunci când este sărbătorit. Colivele Mariei au fost cerute şi aduse la împlinirea a 500 de ani de la construcţia Mănăstirii Putna şi la sărbătorirea a 420 de ani de la edificarea Mănăstirii Suceviţa.