Aberaţii administrative la Galaţi. Oraşul nu are utilităţi de strictă necesitate, însă Primăria vrea să facă pistă de biciclete până la Brăila

Foto: Adevărul

Studiul de mobilitate întocmit de firma spaniolă Eptisa, pe baza căruia Primăria Galaţi a împrumutat de la BERD peste 22 de milioane de euro, aduce în prim plan, pe lângă multele lucruri bune, şi idei imposibile, cum ar fi construirea unei piste de biciclişti între Galaţi şi Brăila

Problemele grave cu furnizarea de utilităţi în municipiul Galaţi au devenit deja de notorietate. Al şaptelea oraş al României ca număr de locuitori este pe cale să închidă sistemul centralizat de termoficare (de care depinde circa 40% din populaţie), scandalurile legate de preţul şi calitatea apei reci se ţin lanţ, iar numeroase străzi din urbe arată jalnic.

Cu toate acestea, municipalitatea se ocupă cu lucruri cu totul diferite, plătind sume impresionante pentru studii de fezabilitate ce nu se vor concretiza niciodată (cum ar fi cel pentru tunelul pe sub Dunărea sau cel pentru „înverzirea” urbei), ultima aberaţie fiind construirea unei piste de biciclete care să lege Galaţiul de Brăila.

Ideea este lansată într-un studiu pe bază căruia municipalitatea gălăţeană a împrumutat de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) peste 22 de milioane de euro, bani care trebuie restituiţi în următorii şapte ani.

Uite de ce este o aberaţie o astfel de investiţie

Trecând peste faptul că o astfel de investiţie nu este o prioritate, dar şi peste faptul că o eventuală concretizare a ideii (la urma urmelor este „la pachet” cu creditul, deci este aprope obligatorie) ar presupune costuri foarte mari, intervine în discuţie problema soluţiilor concrete de realizare.

Ceea ce nu identifică spaniolii de la Eptisa (o companie care, de altfel, este abonată la astfel de proiecte în România) este cum s-ar putea face o astfel de pistă. Soluţiile tehnice şi juridice, adică.
Dacă este să vorbim strict despre aspectul juridic, este evident că pista nu poate fi pe carosabilul celor două drumuri naţionale ce leagă Galaţiul de Brăila, iar explicaţia este simplă: legea interzice astfel de amenajări pe drumurile naţionale.

Evident, s-ar putea discuta despre realizarea pistelor pe lângă amintitele şosele, însă şi aici intervin nişte probleme de ordin juridic şi tehnic. Pe varianta scurtă (pe dig) nu există loc pentru o astfel de amenajare decât la baza digului. Însă partea dinspre Dunăre este inundabilă, iar partea dinspre vest este, în mai bine de 90% din parcurs, în proprietate privată.

În fine, chiar dacă legea ar permite amenjarea de astfel de piste pe şoselele naţionale şi chiar dacă proprietarii terenurilor şi-ar da acordul, mai intervine un aspect: potrivit legii, o unitate administrativă nu poate investi pe teritoriul unei alte entităţi administrative.

Or, 90% din dig este pe teritoriul judeţului vecin, respectiv pe raza localităţilor Vădeni şi Brăila. Situaţie în care se află, evident, şi varianta lungă dintre cele două oraşe, pe la Şendreni. Caz clar de imputaţie de către Curtea de Conturi a unei eventuale cheltuieli.

În aceste condiţii, studiul celor de la Eptisa numai profesionist nu este, căci nu ia în calcul absolut nici o condiţie legală şi tehnică pentru propunerile fâcute. Cu alte cuvinte, ne aflăm în faţa unui gen de „copy-paste” după un studiu care, probabil, s-a aplicat pe undeva prins Spania.

Piste pentru biciclişti făcute din pix

De altfel, toate ideile avansate de Eptisa în ceea ce priveşte  pistele pentru bicilişti din Galaţi (foarte necesare, fără îndoială) sunt încropeli din condei, fără a ţine cont de starea străzilor, regimul juridic al proprietăţilor, legislaţia românească în domeniu.

Planul de Mobilitate Urbană realizat de amintita firmă marşează la soluţiile pentru descongestionarea traficului pe încurajarea mijloacelor alternative de mobilitate. Mai exact, vorbim despre amenajarea unei reţele de piste pentru biciclete la nivelul municipiului pe o distanţă de 82 de kilometri, până în 2020.

Foarte frumos. Încă nu se spune pe unde se fac şi cum se vor „armoniza” ele cu traficul maşinilor şi cu pietonii, căci este evident că respectivele piste vor ocupa un spaţiu fizic pe pământ, nu se asfaltează printre nori.

Descrierea proiectului este aproximativă, respectiv că reţeaua ar trebui să cuprindă inelul principal, magistralele transversale şi reţelele de cartier, inclusiv cu facilităţi de parcare şi o componentă de informare.

Reţelele de piste din interiorul municipiului  ar trebui să fie realizate, potrivit Eptisa, în două faze, în 2017 şi în 2020. De asemenea, municipalitatea ar trebui să încurajeze mobilitatea prin intermediul bicicletei şi prin implementarea unui sistem de închiriere de biciclete. Mai exact, municipalitatea ar trebui să investească în cumpărarea a 2.000 de biciclete, care să poată fi închiriate din 100 de puncte din oraş.

Dacă toate proiectele propuse vor fi implementate de Primărie, Galaţiul ar putea avea până în 2020 o reţea de piste pentru biciclete de aproximativ 150 de kilometri, fiind la nivelul marilor oraşe europene din acest punct de vedere. Desigur, vorbim despre oraşele unde furnizarea apei calde şi a căldurii nu este o catastrofă, cum se întâmplă la Galaţi.