Învăţătoarea care a înfiinţat un teatru de revistă pentru copii. Susţine spectacole caritabile pentru foştii bolnavi de lepră

Aurora Gheorghiu şi micii săi învăţăcei Foto: arhiva personală

Aurora Gheorghiu (58 de ani), învăţătoare la şcoala gimnazială nr. 22 din Galaţi, a aşteptat 30 de ani pentru a-şi împlini visul pe care-l avea din copilărie. Dascălul îi stimulează pe copiii cu care lucrează să vină cu idei şi să le susţină, să folosească muzica şi dansul pentru a se exprima, iar prin teatru îi învaţă să fie atenţi la nevoile celor din jur şi să îi ajute atunci când au nevoie.

Pentru Aurora Gheorghiu (58 de ani) nu a existat decât un singur vis de când era de-o şchioapă. „Toate compunerile mele se terminau în acelaşi fel: «Când voi fi mare, vreau să ajung învăţătoare». M-am ţinut de cuvânt. Niciodată nu m-am gândit că aş putea face o altă meserie sau că mi s-ar potrivi altceva“, ne dezvăluie Aurora. Viaţa a purtat-o însă în altă parte, dar nu s-a plâns niciodată.

După ce a urmat liceul pedagogic din Galaţi şi a profesat trei ani ca învăţătoare, a decis să urmeze Facultatea de Chimie Alimentară şi Tehnică Piscicolă, la sugestia tatălui său, muncind apoi ca muncitor necalificat, şef de cantină şi subinginer la CFR. În urmă cu 9 ani a făcut un gest la care puţini dintre noi s-ar gândi măcar. 

„Trebuia să se facă o restructurare şi pentru că în pericol erau cinci oameni, m-am gândit că dintre ei, eu aş fi singurul om care ar putea face altceva şi am plecat. M-am întâlnit după ani buni cu foşti colegi de muncă, care mi-au spus că ei au un loc de muncă acum şi datorită deciziei mele de a pleca“, ne dezvăluie Aurora.

A decis atunci să se dedice pasiunii sale şi s-a angajat ca învăţătoare, iar drumul pe care şi l-a ales nu a fost deloc uşor. A fost nevoită să o ia practic de la zero, iar în fiecare an a dat examen de titularizare, însă i-a plăcut fiecare moment petrecut cu copiii. „Din cei 40 de ani de muncă, cei mai frumoşi sunt cei din învăţământ“, ne mărturiseşte dascălul. 

Adoră să lucreze cu micuţii, pentru că este o provocare continuă. În 2017, a lucrat cu 21 de copii la şcoala gimnazială nr. 22 din Galaţi, unde activează în prezent, iar în acest an se va ocupa de 28 de micuţi. „Din fiecare copil îmi propun să scot ceva extraordinar şi îmi iese. Urmăresc mereu să îi ajut să îşi împlinească visele. Aşa cum eu la şase, şapte ani ştiam că vreau să fiu învăţătoare, şi ei ştiu foarte bine ce vor. Unii vor să fie poliţişti, alţii vor în politică. Mă provoacă să lucrez cu ei şi să le arăt dacă chiar pot deveni ceea ce vor sau în ce direcţie trebuie să muncească ca să obţină ceea ce îşi doresc“, ne mărturiseşte Aurora. 

Mulţi micuţi doresc să iasă mai mult în natură, pentru că locuiesc la bloc şi simt nevoia unei astfel de conexiuni. Dascălul i-a ajutat să meargă la Grădina Botanică din Galaţi pentru a vedea exponatele, dar şi să îşi creeze propria grădina în curtea şcolii.

Susţine spectacole caritabile pentru foşti bolnavi de lepră

În doar câţiva ani, Aurora a reuşit câteva lucruri unice în România. Mai întâi, a obţinut titlul de sat cultural în 2016 pentru localitatea Văcăreni din judeţul Tulcea, unde a lucrat câţiva ani ca învăţătoare, pe baza unor proiecte iniţiate de ea, fără să fie ajutată financiar de nimeni. Din banii proprii sau mici donaţii, a organizat spectacole caritabile pentru comunitatea din zonă şi a donat alimente pentru familiile sărace. 

„Cine şi-a dorit a dat cât a putut. Nimeni nu trebuie să facă un bine constrâns. Abia după ce primeşti acel titlu, de sat cultural, poţi să te dezvolţi, ştii ce ai de făcut“, susţine învăţătoarea, care a obţinut titlul în urma unui concurs de dosare extrem de riguros, dovadă fiind şi faptul că doar 32 de sate din România au obţinut în acel an acea titulatură.

„Am încheiat un acord de parteneriat cu spitalul de la Tichileşti, unde funcţionează o fostă leprozerie. Mai sunt acum acolo 14 bătrâni care s-au vindecat de lepră, dar au rămas în zonă. Noi trecem de Sărbători cu copiii pe la ei pentru că oamenii aceia au trăit izolaţi toată viaţa şi au nevoie de astfel de evenimente“, ne vorbeşte dascălul despre un alt proiect de-al său de suflet. 

A deschis apoi un teatru de revistă şcolară la Palatul Copiilor din Galaţi, un proiect în care îmbină muzica, dansul şi calităţile actoriceşti ale copiilor pentru a-i transforma în mici artişti. „Toate aceste elemente înseamnă veselie şi dragoste de viaţă. Îşi creează singuri decorul şi coregrafia, iar eu îi ajut“, ne declară cu modestie învăţătoarea. Cu cei mai mici, de doar patru-cinci ani, face teatru de păpuşi, pentru că ei nu ştiu să vorbească foarte bine. În schimb, intră foarte repede în pielea oricărui personaj şi sunt încântaţi să joace în diverse piese cu păpuşi.

Copiii învaţă să empatizeze prin scenete de teatru

Are deja trei grupe de copii la Palatul Copiilor, cu vârste cuprinse între 4 şi 9 ani, iar în viitorul apropiat speră să deschidă şi un cerc de revistă şcolară. „Sunt convinsă că sunt oameni care pot face acest lucru mult mai bine decât mine şi o pot face când va exista acest cerc de revistă şcolară. Printr-o simplă scenetă, copiii învaţă să fie atenţi la nevoile celor din jur şi oricât de mici ar fi, să îi ajute pe cei lângă care convieţuiesc“, punctează dascălul.

Aurora Gheorghiu se simte un om împlinit de când lucrează în programul „step by step“, o alternativă în învăţământul primar, în care copiii încep programul la 8.00 şi îl termină la 16.00. Totul este diferit faţă de învăţământul tradiţional, pentru că poate discuta cu micuţii orice, pornind de la ziua în care se găsesc, starea vremii şi până la emoţiile pe care le au la acel moment. 

Aurora nu lucrează niciodată pe un program făcut în grabă, pe genunchi, ci întotdeauna are unul cu bătaie lungă, care seamănă cu un puzzle, ce capătă contur pentru copii cu fiecare zi care trece. Învăţătoarea face de aproximativ un an şi muncă de voluntariat la fundaţia „Familia“ din Galaţi, ajutând copiii proveniţi din familii sărace sau dezorganizate. 

„Am auzit la un cerc pedagogic de nevoile acestor copii şi am spus să încerc să îi ajut şi, spun eu, am reuşit. Am venit mereu cu un mesaj, cu un proiect şi cu jocuri specifice pentru vârsta lor. Vara acesta a fost foarte frumoasă pentru că ne-am jucat mult, eu şi copiii, am învăţat mult şi ne-am şi cunoscut foarte bine. Ei emană multă bucurie şi bunătate, iar eu ca dascăl am nevoie de aceste lucruri ca să continui ceea ce fac“, ne mărturiseşte Aurora. 

Unul dintre secretele succesului său cu micuţii este că nu a spus niciodată unui copil că ideile lui nu sunt bune, ba dimpotrivă, le-a folosit imediat ce i s-a ivit ocazia, încurajându-i să vină cu idei proprii şi să le susţină.