Mihai Cojocaru a început să descopere tainele teatrului încă din copilărie

A jucat pe scenele a numeroase teatre din ţară, dar şi de peste hotare şi îşi doreşte cu ardoare să fie admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Mihai Cojocaru a început să descopere tainele teatrului încă din copilărie, mai exact în clasa a cincea, atunci când a urcat pentru prima dată pe scenă, ca personaj în „Ţara lui Gufi" de Matei Vişniec, piesă care s-a jucat la Ambasada României din Atena, Teatrul „Ion Creangă" din Bucureşti şi Ateneul Popular din Focşani.

Tânărul focşănean a reuşit să se facă remarcat prin talent şi conştiinciozitate, iar propunerile au început să se ţină lanţ.

„În clasa a şasea am jucat la Ambasada României din Viena şi la Teatrul Naţional din Bucureşti într-o piesă de pantomimă, alături de actorul Silviu Olteanu, iar un an mai târziu am interpretat rolul unui personaj din piesa "Femeia din manuscris" pe care am jucat-o pe scena Teatrului Municipal din Focşani, la Teatrul "Odeon" din Bucureşti şi la Teatrul din Buzău", povesteşte tânărul.

De asemenea, a făcut parte din trupa de teatru a Colegiului Naţional "Unirea" pe care l-a absolvit în acest an, jucând în spectacolele "O întâmplare în toiul nopţii" de Sean O'Casey, "Se caută un mincinos" de Dimitri Psathas şi "Streap-tease" de Slawomir Mrozek. Acum, este personaj într-o piesă pentru copii, "Cu Păcală", pusă în scenă la Teatrul Muncipal "Maior Gheorghe Pastia".

Teatrul, o şcoală

Pentru Mihai Cojocaru, teatrul a fost prima formă serioasă de educare şi formare a personalităţii.

"La teatru am învăţat tot ceea ce şcoala ‘omitea' să mă înveţe, lucruri foarte folositoare, bineînteles. Cu timpul, scena a devenit lumea în care evadez din acest cotidian ucigător, cu problemele lui cu tot. A ajuns să fie poarta prin care evit să mă îndobitocesc", mai spune Mihai.

Sfaturile şi explicaţiile regizorului sunt cele care îl ajută să înţeleagă cât mai bine tipologia şi trăirile unui personaj.

"Luând în considerare că încă nu am studii de specialitate, reuşesc să mă apropii de personajul pe care îl interpretez cu ajutorul regizorului cu care lucrez şi care îmi arată părţile comune", adaugă tânărul.

Regizorii care i-au marcat evoluţia au fost destui, de la Mihai Lungeanu, Sorin George Rusu sau Silviu Oltean, până la Gina Lazăr şi Adrian Damian, actorii din cadrul Teatrului Municipal ajutându-l de asemenea să pătrundă în universul artei teatrale.

Când vine vorba de modele, Mihai Cojocaru spune că admiră foarte mulţi actori care de-a lungul anilor au cucerit publicul. Dintre toţi cei care i-au captat atenţia şi i-au servit ca model pe scenă, Horaţiu Mălăiele este artistul care îl surprinde de fiecare dată.

Întrebări şi răspunsuri

Ce proiecte de viitor ai?
Îmi doresc să continui "cariera" de actor, urmând cursurile Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" din Bucureşti. Acum, mă pregătesc pentru admiterea care va avea loc pe 6 septembrie. Vreau să mă implic în cât mai multe proiecte legate de acest domeniu.

Ce părere ai despre statutul actorului în zilele noastre?

Actorii sunt iubiţi! Pentru asta îndură frigul din buzunare şi burta goală, dar se merită. Totuşi, eu sunt de părere că actorii care îşi doresc să câştige bine pot face asta, cu conditia de a "da din coate" puţin mai mult decât restul. Nu e o viaţa uşoară, dar e o viaţă frumoasă.

Ce-i place
Îmi plac oamenii deschişi, la minte in special. Îmi place foarte mult muzica, indiferent de gen. Îmi place să călătoresc, să cunosc specificul culturilor şi civilizaţiilor din întrega lume. Pot spune că îmi place să fac foarte multe, atâta timp cât anturajul mă încântă.

Ce nu-i place
Nu îmi plac oamenii închişi, tot la minte. De asemenea, nu-mi plac pesimiştii. Aceşti oameni mă deprimă. Nu-mi place să pierd timpul inutil. Consider că trebuie să profit de fiecare clipă, făcând ceea ce-mi place.