Marele pelerinaj de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor

Marele pelerinaj de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor

Pelerinaj la Peştera Sfântului Apostol Andrei Foto arhivă

La peştera de lângă comuna constănţeană Ion Corvin, unde a sălăşluit în secolul întâi Sfântul Apostol Andrei, Întâiul Ucenic al lui Iisus Hristos, se adună an de an, la 30 noiembrie, credincioşi din toată ţara.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul românilor, este prăznuit la 30 noiembrie, zi declarată sărbătoare naţională. Apostolul celebrat de români este cel care a adus creştinismul pe meleagurile noastre. Propăvăduind Cuvântul lui Hristos, Întâiul Ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, a poposit pe tărâmul Scythiei Minor - Dobrogea de astăzi.

Peştera în care se spune că a vieţuit Apostolul Andrei este astăzi locul de rugăciune şi reculegere pentru credincioşi din toată ţara. La pelerinajul ce are loc la Peştera Sfântului Apostol Andrei se adună an de an mii de oameni care vin să se închine în locul sfânt considerat Bethleemul românesc.

Visul unui învăţat

Peştera Sfântului Andrei se află în colţul Dobrogei, lângă Ostrov, la circa 4 kilometri de comuna Ion Corvin, aproape de graniţa cu Bulgaria. A fost adusă la lumină de învăţaţi ai Dobrogei, care ştiau de la strămoşi legendele despre peşteră şi despre izvorul tămăduitor din apropiere, care a ţâşnit unde a bătut Apostolul cu toiagul.

Era în anul 1943, când Jean Dinu, un dascăl, avocat şi teolog din Adamclisi, a avut un vis straniu pe care îl împărtăşeşte prietenului său, preotul Constantin Lembrău din Independenţa. Se făcea că Maica Domnului îl îndrumă către un loc ascuns, năpădit de buruieni, unde a slujit Apostolul. Împreună cu preotul Lembrău şi un grup de credincioşi, avocatul Dinu porneşte să caute grota în împrejurimile din Ion Corvin şi descoperă peştera în care ciobanii obişnuiau să se adăpostească. Însemnele găsite i-au îndreptăţit să creadă că acolo este locul în care Apostolul a sălăşluit, pe un pat săpat în piatră, în ultimul său popas spre moarte. Din Scythia, Andrei avea să plece spre Patras, în Grecia, unde şi-a aflat sfârşitul, ca martir creştin. Sfântul a fost răstignit pe crucea în formă de X, care este cunoscută de atunci ca fiind „crucea Sfântului Andrei“.

Peştera a fost sfinţită în 1944, iar mănăstirea ridicată alături este îngrijită de obştea de călugări. Din anul 1995, Sinodul BOR a decis ca praznicul Sfântului Andrei să fie marcată cu cruce roşie în calendarul bisericesc. În anul 1997, Apostolul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“.

Slujba de sfinţire din 1944 Sursa foto Fototeca Ortodoxiei Româneşti

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Cei doi au renunţat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos şi, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni“, adică apostoli.

Programul sărbătorii din Dobrogea

Miercuri, de la ora 9.00, la mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei va fi oficiată Sfânta Liturghie de către arhiepiscopul Tomisului IPS Teodosie, împreună cu un sobor de ierarhi din ţară şi din străinătate: IPS Iacob, mitropolit de Mitilini (Grecia); IPS Hrisostom, mitropolit de Brod (Bosnia); IPS Naum, mitropolit de Ruse (Bulgaria); IPS Ambrozie, mitropolit de Silistra (Bulgaria); IPS Alexei, arhiepiscop de Balta şi Ananiev (Ucraina); IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului; IPS Ioachim, arhiepiscopul Romanului şi Bacăului; PS Lucian, episcopul Caransebeşului; PS Galaction, episcopul Alexandriei şi Teleormanului; PS Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei. Credincioşii vor putea cinsti moaştele Sfântului Apostol Pavel aduse din Mitropolia de Veria a Greciei.

De la ora 18.00, pe scena Casei de Cultură din Constanţa are loc loc concertul de muzică patriotică şi colinde „Sus inima, români!“ susţinut de Corala bărbătească ortodoxă Armonia (cel mai bun cor bisericesc din lume) şi Muzica Militară a Forţelor Navale Române.

Obiceiuri de Sfântul Andrei

În noaptea Sfântului Andrei (noaptea dintre 29 şi 30 noiembrie), usturoiul nu a lipsit din multe case ale românilor. Din străbuni, oamenii au păstrat tradiţia şi au uns ferestrele şi porţile cu usturoi. În noaptea de Sfântul Andrei se spune că spiritele morţilor au bântuit prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat şi-au văzut ursitul în vis. Locuinţele sunt ferite de strigoi, dacă oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă.

De când se ştie, Stana Călin, o bătrână de 80 de ani din Călăraşi, s-a ferit cu usturoi de strigoii care bântuie în noaptea de Sfântul Andrei. „Ne era frică de sufletele morţilor care umblă ca nălucile în această noapte. Nu numai că ungeam tocurile uşilor şi porţilor cu usturoi, dar mâncam şi noi ca să nu se apropie duhurile rele. Când se lăsa întunericul, poarta se deschidea singură, iar câinii începeau să urle şi trosneau încheieturile casei. Bunica ne zicea că sunt sufletele celor dispăruţi şi care nu au linişte“, îşi aminteşte tuşa Stana.

Previziuni pentru recoltă

Pentru a afla cât de rodnic va fi următorul an, ţăranii pun boabe de grâu la încolţit, într-o strachină cu apă. Cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta de anul viitor. Obiceiul se păstrează şi acum în localităţile din Bărăgan: Dichiseni, Roseţi, Alexandru Odobescu, Gălăţui şi Independenţa. În această zi nu se dă împrumut ori în dar, căci vei păgubi. În unele sate, copiii taie mlădiţe din pomii roditori (meri, peri, cireşi, vişini, pruni etc.) şi le pun în apă, la căldură, pentru a înmuguri până la Sfântul Vasile, când fac din ele sorcove cu care pleacă la colindat.

Usturoi la fereastră şi grâu pus la încolţit sunt două dintre tradiţiile care sunt respectate şi în zilele noastre. Doina Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului din Capitală, explică semnificaţia acestor obiceiuri: „Punerea grâului în farfurie, o practică muntenească, este aparenţa dintre viu şi mort. Sămânţa, prin felul în care este faţă de germene, aparent moartă, creează ca şi timpul, şi Universul, şi vegetaţia, aparenţa unei morţi. Dar, de fapt, în această haină a morţii zace viaţa, vitalitatea. Ziua Sfântului Andrei este şi un timp al începuturilor de clăci, al activităţilor făcute în grup. În felul acesta, Sfântul Andrei este un fel de început de iarnă, început de altfel de activităţi care nu mai au în atenţie hotarul, ci gospodăria. El ajunge să fie spaţiul vital al omului apărat prin aceste practici, precum mâncatul de usturoi, care este arma cea mai eficientă împotriva multor rele văzute şi nevăzute. Astăzi, usturoiul este una dintre armele împotriva răcelilor. Oamenii de la sate mâncau din belşug usturoi şi scăpau de betegeala trupului“.

Tot de Sfântul Andrei, în unele zone din Bărăgan, fetele fac turtă din făină de grâu, cu apă şi multă sare. Flăcăul care îi aduce fetei noaptea apă în vis, să-şi astâmpere setea, o va lua de nevastă.

Pe aceeaşi temă:

Patimile celor doi învăţaţi care au scos la iveală Peştera Sfântului Apostol Andrei

Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc

Paşte în Bethleemul românesc. Călătorie spre începuturile creştinismului, la Dervent şi peştera Sf. Andrei

 

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările