Cum dezleagă vinul limba dobrogenilor. La Ostrov, românii şi bulgarii au serbat rodul podgoriei scăldate de Dunăre

Cum dezleagă vinul limba dobrogenilor. La Ostrov, românii şi bulgarii au serbat rodul podgoriei scăldate de Dunăre

Viţa-de-vie dobrogeană, limbaj fără graniţe Foto Sînziana Ionescu

CINSTIRE La Ostrov, români şi bulgari au sărbătorit împreună timpul strugurilor parfumaţi care împodobesc terasele Dunării şi, mai ales, al vinului dobrogean, fără să conteze diferenţele de limbă.

An de an, la mjilocul toamnei aurii, bulgarii trec graniţa ca să ia parte la Festivalul Vinul Nou de la podgoria Ostrov, unul dintre marile domenii viticole din Dobrogea. „Ne place vinul, trăiască vecinii! Noroc! Nazdrave!“, închină un grup de bulgari din Silistra paharul în cinstea fraţilor dobrogeni.

Între Ostrov şi Silistra nu sunt decât zece kilometri, iar acoperirea telefonică îţi joacă feste. Dacă nu eşti atent, vorbeşti pe reţeaua bulgărească, la tarif de roaming. Georgi Vâlev a fost prevăzător. Are şi telefon cu număr românesc. „Pentru prietenii mei de aici. Vorbim cât vrem“, se laudă Georgi Vâlev, care se simte la Ostrov ca acasă. Ar lua în braţe o româncă ochioasă cu zâmbet larg, doar pentru fotografie, dar este refuzat „ca să nu iasă vorbe“. E singura graniţă a prieteniei româno-bulgare.

Dobrogeni de graniţă

Pietr Rade Boskov, Jeko Dikov Gheorghiev, Vasili Hristo Petrov şi Dimităr Ivanov Iordanov au venit ca băieţii, la cei 60 de ani ai lor, să bea din vinul Ostrovului. Vasili Hristo Petrov este român bulgarizat, părinţii lui s-au născut pe malul sudic al Dunării şi au rămas în Cadrilaterul cedat Bulgariei. „Ştiam română mai bine, acuma doar aşa, puţin“, spune Vasili. Româna lui îl ajută însă destul cât să negocieze cu vânzătoarele cumpărarea unui anumit soi de vin.

„Şi tatăl meu este rumun, şi baba era“, ţine să spună prietenul lui, Pietr Boskov. Sunt muzicanţi, iar la târgurile de toamnă de graniţă, unde se aude bulgara amestecată cu româna, se simt în largul lor. Îşi iau câte o porţie de varză cu ciolan afumat şi îşi fac planuri să se întoarcă după câteva zile, când va sta mustul din fermentat.

Pe aici nu deosebeşti care-i român, care-i bulgar. Toţi sunt dobrogeni, de fapt. Dobrogea bulgărească, de la sud de Dunăre, este Cadrilaterul. Figura oamenilor, îmbrăcămintea lor, blocurile comuniste care se văd de la şosea – toate sunt similare cu cele din Dobrogea românească, de la nord de Dunăre. La tejghea, la sud de Dunăre, conversia leului în leva se face rapid.

O leva bulgărească este 2,2 lei, iar comercianţii primesc banii vecinilor, fiindcă ştiu că îi vor da rapid înapoi. Pentru că Silistra este singurul oraş din zonă, ţăranii din jurul Ostrovului trec frontiera pentru cumpărături, iar când bulgarii au nevoie de specialităţi tradiţionale româneşti, iau drumul satelor de la noi.

Bulgarii sunt vestiţi pentru grădinăritul lor, conservele şi dulciurile balcanice. Dacă nu pui la socoteală costul transportului, produsele lor sunt mai ieftine decât ale noastre. „Noi de acolo ne facem piaţa“, mărturisesc Vlad şi Lucia, el arhitect, ea profesoară, retraşi la pensie, care locuiesc de primăvara timpurie până toamna târziu într-o căsuţă de pe malul românesc al Dunării.

Vin cu buchet puternic

Obiecte străvechi de prin gospodăriile dobrogene au fost strânse la Ostrov, într-un muzeu al vinului. Gina şi Iulian Telianu au venit din Constanţa, cale de 130 kilometri, ca să-şi plimbe musafirii din Brest, Franţa: românca Lucia şi francezul Jőelle Guérré. „Venim cu drag în acest colţ al Dobrogei. Este încărcat de istorie, de tradiţii… Avem ce arăta“, spun femeile.

Printre exponate şlefuite cu patina timpului şi ulcele cu inscripţii runice, la loc de cinste se află trei simboluri care închipuie euharistia – sau împărtăşania cu pâine şi vin a credincioşilor. „Este pistornicul, apoi panacopul din lemn cioplit cu găvane pentru cinci pâini şi mai este corâta, albia din stejar în care strugurii se zdrobesc cu picioarele“, explică arheologul Răzvan Ciucă, specialistul care a realizat micul muzeu al vinului pe Domeniile Ostrov.


Sărbătoarea vinului dobrogean la Ostrov - Fetele calcă strugurii în picioare Foto Dan Cojocaru

În corâtă au zdrobit fetele Ostrovului strugurii care te îmbată de la aromă. Pe micul jgheab s-a scurs direct în căni mustul cel mai fin, licoarea obţinută din spargerea boabelor. „Mustul acesta de ravac este părintele vinului de calitate superioară, cum este clasificat“, împărtăşeşte din secretele vinului Dan Ciomag, inginerul oenolog de la Ostrov.

Specialistul vine din Prahova, unde este vestita podgorie de vinuri roşii de la Dealu Mare. Cu 50 de vinuri degustate pe zi, pentru care se clăteşte cu pâine prăjită, mere şi caşcaval, ai zice că oenologul nu mai poate fi surprins cu nimic. Şi totuşi… „Când am gustat prima oară Muscatul Ottonel de aici, am rămas impresionat. Are cel mai puternic buchet pe care l-am întâlnit vreodată. Clima mediteraneană, solul pietros şi soarele auriu al Dobrogei au meritul de a fi creat acest strugure aromat“, explică oenologul de la Ostrov.

Amforele din Dobrogea, dovada religiei vinului

Dobrogea este un ţinut al roadelor viţei-de-vie, plecând din nordul Măcinului şi Niculiţelului, trecând prin miezul Murfatlarului şi Alimanului şi ajungând până în sudul Oltinei, Ostrovului şi Adamclisiului.

Arheologul Răzvan Ciucă vorbeşte despre o religie a vinului, care izvorăşte din străfundul timpurilor.

„Prima minune a Mântuitorului Iisus Hristos a fost la nunta din Cana Galileii, când a transformat apa în vin, invers faţă de ce se întâmplă de obicei“, zâmbeşte Ciucă. Întâiul apostol al lui Iisus, Sfântul Andrei, a poposit apoi tocmai pe aceste meleaguri, socotite poarta creştinismului în ţara noastră. Pâinea şi vinul roşu nu lipsesc din niciun ritual religios la români.

Vinul a prins rădăcini atât de adânci în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, încât cuceritorii greci sau romani au consemnat asta în istoria lor scrisă şi orală. „Grecii aveau zicala «a bea ca un trac». Tracii ştiau meserie în cultivarea de viţă-de-vie, grăbind coacerea strugurilor acoperindu-i cu frunze uscate. Din acele timpuri au rămas cuvinte precum curpen, butuc, strugure, ravac. Grecii, apoi romanii, au băut aici vin din belşug, altfel cum se explică multitudinea de amfore din Dobrogea?“, subliniază arheologul.

Calendarul viţei-de-vie

Anotimpul vinului începe din iarnă, când natura încă este captivă frigului. Ca să meargă bine gospodarului şi muncii sale, un preot este chemat în podgorie, la capătul rândului de viţă-de-vie, să facă slujba pentru sporul strugurilor.

La 1 februarie, românii sărbătoresc Gurbanul viilor, odată cu praznicul Sfântului Mucenic Trifon. Este momentul de început al lucrărilor în vie. După Sfânta Liturghie, preotul ia untdelemn din candele şi aghiasmă de la Botezul Domnului, stropeşte în chipul crucii ţarina, via sau grădina, apoi citeşte Exorcismul Sfântului Trifon, să fie culturile apărate de stricăciuni.

Iar calendarul lucrărilor sfinte continuă. Mai sunt rugăciuni la sădirea viei în aprilie-mai, apoi la gustarea strugurilor în august. De Înălţarea Sfintei Cruci, în septembrie, se face altă rugăciune la culesul viei, iar în octombrie se binecuvântează vinul cel nou.

Pe drumul vinului

Ostrovul este capătul Dobrogei de la care se poate porni într-o călătorie pe Drumul Vinului. Rezervaţii naturale, monumente istorice, cetăţi antice şi mănăstiri legendare te însoţesc pe tot parcursul. Bugeac, Păcuiu lui Soare, Dervent, Peştera Sfântului Andrei, Adamclisi sunt doar câteva repere care îţi vor îmbogăţi sufletul.

Oamenii locului – întreprinzători şi edili – vor să promoveze potenţialul turistic al zonei care oferă istorie, spiritualitate, natură şi farmec local. Cele două primării, Ostrov şi Adamclisi, au creat un proiect intitulat „Visul Împăratului Traian“ pentru turiştii dornici de expediţii culturale şi experienţe gastronomice. „Avem drumuri bune, cazare în mici hoteluri, pensiuni sau la mănăstiri, iar timpul liber se poate petrece pe apă, la pescuit sau în vizitarea unor obiective. Aşteptăm doar să fim descoperiţi“, invită dobrogenii.

„Şi ştiu vinul cum se be, căte-un pic, căte-o picuţă“

Era anul de graţie 1879, imediat după revenirea Dobrogei la patria-mamă, când cărturarul Teodor T. Burada, ctitor al muzicologiei româneşti şi cel care a descoperit cultura arheologică de Cucuteni – Iaşi, cutreiera pământul dintre Dunăre şi Marea Neagră pentru a-i cunoaşte folclorul. Impresiile sale au fost strânse în culegerea „O călătorie în Dobrogea“, apărută la Iaşi în 1880 şi considerată prima monografie regională de etnografie şi folclor din România.

Burada a străbătut malul Dunării începând din Ostrov şi oprindu-se pe colinele de la Niculiţel. „Este cea dintâi cercetare folclorică de tip monografic, iar noi am reuşit în acest an reeditarea lucrării, aidoma originalului“, descrie Doina Voivozeanu, directorul Centrului Cultural Judeţean Constanţa care poartă numele „Teodor T. Burada“.

Din călătoria dobrogeană de la 1879, muzicologul a strâns balade, colinde, pluguşor, doine, bocete şi strigături, dintre care nu lipseau cântecelele dedicate cinstitului cu un păhărel de vin.

„Foaie verde şi-o lale / Eu sunt fată de raie / Şi ştiu vinul cum se be, / Căte-un pic, căte-o picuţă / Pănă remăi pe perinuţă“ sau „Frunzuliţă poamă coarnă, Leliţo Ioană / De-aş trăi până la toamnă, să beu vin să frig pastramă / Să mă duc în deal la cramă / Să-mi încalec murgul meu şi pe tine să te ieu / Să-ţi dau rochie roşioară şi o fustă gălbioară / Să te strâng la inimioară!“

Aşa cântau dobrogenii, mult înainte ca Ioana Radu sau Maria Tănase să le facă versul faimos.

Autorul Teodor T. Burada mărturisea: „Scopul călătoriei ce am făcut în Dobrogia a fost mai mult a studia credinţele, datinile şi obiceiurile Romănilor se locuesc acolo, înconjuraţi de atăte elemente străine, şi a aduna poesiile lor populare, singura avuţie intelectuală ce posed. (…) Partea cea mai interesantă a populaţiunii sunt confraţii noştri care locuesc în această provincie, cu deosebire pe mal şi în apropierea Dunării. Ei păstrează obiceiuri, dintre care unele de origine curat romană, care nu se mai regăsesc dincoace de Dunăre“, nota Burada, intrigat de fascinantul tărâm.

Vă mai recomandăm

Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai

Dobrogea în lung şi-n lat, pe bicicletă: cele mai frumoase trasee de parcurs pe două roţi printr-o Românie în miniatură cu accent de Balcani

FOTO VIDEO Vacanţă în România. În Dobrogea, ca-n Jurassic Parc. Aventură prin nordul judeţului dintre Dunăre şi Marea Neagră

 

Toamna la Ostrov Foto S.I.

Imagini din aceeasi galerie
  • Toamna la Ostrov Foto S.I.
  • Oenologul Dan Ciomag în crama de la Ostrov Foto Sînziana Ionescu
  • Oenologul Dan Ciomag în crama de la Ostrov Foto Sînziana Ionescu
  • Jeko, Dimităr, Pietr, Vasili Foto S.I.
  • Ulcea antică din Muzeul Vinului de la Ostrov Foto S.I.
  • Georgi (dreapta) și prietenii din România Foto S.I.
  • Bogăția toamnei la Ostrov Foto S.I.
  • Vas de la Ostrov Foto S.I.
  • Arheologul Răzvan Ciucă, fondatorul Muzeului Vinului de la Ostrov Foto S.I.
  • Aici se făcea vinul Foto S.I.
  • Gina, Lucia, Joelle Foto S.I.
  • Dimităr, Vasili, Pietr, Jeko Foto S.I.
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările