Anul trecut am ratat episodul „Sfântu Gheorghe” din serialul teatral al regizoarei Carmen Vidu şi mi-a părut rău, pentru că am auzit comentarii bune despre acest proiect, ieşite din sfera complezenţei. În plus, mă atrăgea ideea acestui melanj dintre proiecţiile video duse dincolo de ilustraţie, acting şi documentar, un cocktail care, cel puţin în România, reprezintă semnătura artistică a regizoarei.
Era epoca romantică a învăţământului universitar de după Revoluţie. Corectitudinea politică era de-abia la începuturi. Încă se putea glumi liber la cursuri.
Aflată la a
XIII-a ediţie, Bienala Naţională de Arhitectură are, din anul 2018, o secţiune „Rural”.
Lucrările acesteia s-au desfăşurat sâmbătă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Sunt destule date care mă fac să observ că începutul actualului sezon
muzical a fost – sperăm că va fi în continuare - unul pe cât de bogat pe
atât de divers; ...la Filarmonică, la Opera bucureşteană, la Orchestra
Naţională Radio; şi nu numai.
Nu vrei să te implici în viaţa cetăţii? Foarte bine, este dreptul tău. Cu toate acestea unele decizii necesită a fi luate, iar lipsa de interes şi mai ales îndemnul la boicot nu trebuie să fie calea prin care anumite minorităţi îşi impun voinţa în faţa majorităţii.
Am aflat, în sfârşit, câţi dintre români susţin normalitatea. Am aflat,
datorită referendumului, cine sunt cei care menţin încă neclintită
valoarea naturală a familiei. Ne-am confruntat cu dezbateri, cu
instigări la ură, cu jigniri impardonabile… am fost puşi faţă în faţă cu
boicotarea acestui referendum şi, totuşi, încă au rămas români care au
apărat viitorul familiei naturale.
Cred că analistul politic şi patronul postului de televiziune „Realitatea tv“, Cozmin Guşă, merge prea departe
atunci când susţine sus şi tare că preşedintele PSD, Liviu Nicolae Dragnea, ar
fi fost pregătit şi dornic ca, duminica trecută, să îşi anunţe candidatura la
preşedinţia României, în cazul în care Referendumul pentru modificarea Constituţiei
ar fi fost validat ca urmare a unei prezenţe la vot suficiente.
Exact înainte de preluarea preşedinţiei Consiliului European, România se situează într-o postură multi-defavorabilă aşa cum nu a mai avut niciodată în parcursul ei european post-revoluţionar.
Impunerea căsătoriei „tradiţionale“ în Constituţia ţării ar fi fost văzută ca o mare realizare şi mărturisire de credinţă, scutind astfel timpul preţios al preoţilor şi al pastorilor de a convinge prin predici şi cateheze viitoarele cupluri să urmeze calea lui Dumnezeu.
Când eram eu mic, viaţa era super-palpitantă. Era un singur drum spre mare, varianta cu o singură bandă pe sens spre Slobozia şi era acolo, nenică,
De la începutul lunii august, de când Daniel Simion şi Mariana Luceanu, cei doi angajaţi ai Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti au intrat în greva foamei, materiale de construcţii, aparate, echipamente şi consumabile se perindă într-un du-te vino pe porţile spitalului. Se fac eforturi mari de cosmetizare.
Grea lovitură pentru Dragnea! Toată organizaţia
PSD a unui important judeţ, Dâmboviţa, cu rezultate foarte bune în alegeri, îl
acuză pe Dragnea de declinul în care se află partidul şi îl susţine pe Adrian Ţuţuianu şi scrisoarea semnată de acesta. Cum Ţuţuianu a cerut în mod deschis şi
clar plecarea lui Dragnea, este limpede că toată organizaţia PSD Dâmboviţa cere
acelaşi lucru: plecarea lui Dragnea.
Sunt în Berlin. Stau la un hotel de fiţe de pe o
stradă care începe exact aşa cum mă simt. Kur für nu mai ştiu ce strasse. E
plină de magazine de lux care îmi dau senzaţia că sunt mai ţăran decât în
realitate.
Rapid, fără
nici o înştiinţare prealabilă, guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă
a procedat în ultimele zile ale săptămânii trecute la eliminarea reprezentanţilor
unor ONG-uri incomode din Consiliul Economic şi Social.
CIteam mai ieri-alaltăieri ştirea că se înfiinţează partidul Realitatea şi am început să râd. Nu ştiu dacă nervos sau nu, dar cert e că râdeam.
Greu de
explicat, încă şi mai greu de înţeles motivele care au determinat-o pe d-na
Viorica Vasilica Dăncilă să recurgă la soluţia ordonanţei de urgenţă în
vedrerea modificării legilor justiţiei. Nu prea se poate înţelege caracterul
urgent al modificărilor, chiar dacă d-na Dăncilă susţine sus şi tare că ar fi
nevoie de respectivele schimbări.
Un citat ce-i aparţine lui James Joyce, celebrul autor născut după Marea Foamete Irlandeză, spune aşa: „Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu”. Dacă ar fi să construim un proiect de ţară în jurul acestei reflecţii cu o puternică încărcătură emoţională, cu siguranţă gândul trebuie să ne zboare la cum vor face faţă societatea şi economia noastră pentru a absorbi corespunzător a patra revoluţie tehnologică.
Ziua de
duminică, la Bruxelles, a avut, în dimensiunea sa europeană (deoarece, pe plan
naţional, s-au defăşurat alegeri), toate ingrediente unul film serial poliţist.
Întrebarea tuturor ziariştilor a fost dacă era vorba despre o
scenetă pentru a ridica nivelul de interes sau, dimpotrivă, iar
s-au împiedicat actorii înainte de intrarea în scenă şi n-au vrut să se arate
publicului cu un ochi umflat sau/şi având cucuiele de rigoare.
Cu ani în urmă, m-au contactat nişte
experţi care lucrau în Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu
idea unei colaborări. “Băi Gelu, hai să lucrăm şi cu aştia de la ORA (Oficiul
Român pentru Adopţii) şi să demarăm o campanie prin care să-i facem pe oameni să-nţeleagă
că atunci când adoptă nu “îşi aleg” un copil, ci mai degrabă copilul îi alege
pe ei!”.
Evenimentul este deja tradiţional şi a fost aşteptat,
datează din 2013, iar geneza lui stă în primul proiect de management cu care
regizoarea Beatrice Rancea a câştigat concursul pentru conducerea Operei
Naţionale Române Iaşi.
Am spus-o de nenumărate ori
şi o spun răspicat şi cu această ocazie: noua reglementare reprezentată de
Legea 196/2018 este depăşită şi are multe neajunsuri. Şi sub aspectul
penalităţilor de întârziere, noua reglementare tace.
Creştin-socialii bavarezi au primit după alegerile de land o palmă istorică. Responsabil pentru aceste rezultate este mai ales Horst Seehofer. Efectele se vor vedea la nivel naţional, crede Rosalia Romaniec.
„Cum dumnezeului am supravieţuit copilăriei noastre? Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60, în anii ’70 sau la începutul anilor ’80, cum ai făcut să supravieţuieşti? De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici perne de aer...
Cea mai mare extravaganţă înainte de 1989 era să merg la Constanţa. Drumul către mare era magic: ne dădeam jos din tren, ne cazam la rude, norocoşii de noi, şi ne repezeam pe faleză, la Cazinou. Nu ca să intrăm în el, ci ca să stăm afară şi să ne uităm admirativ-prosteşte la cât e de frumos. Aşa se făceau selfie-urile pe vremea aia. În 1993, am emigrat pentru prima dată, la Constanţa.
