VIDEO Tradiţia de la Vama Veche. Ce trebuie să faci ca să te numeşti „vamaiot“ 3

Să ne reamintim că, în preajma anului electoral 2016, toate marile partide politice din România au adoptat Coduri de etică şi deontologie.

Nu este exagerată afirmaţia din enunţ. Şeful unui parlament ales democratic, membru în UE şi NATO declară, sus şi tare, în faţa poporului: „în Parlament nu se mai poate vorbi de adoptarea în proceduri normale, dezbateri şi promulgare”. Cu alte cuvinte, Dragnea desfiinţează parlamentul ca for legislativ şi-l înlocuieşte cu ce? Conducerea ţării prin decrete (OUG-uri), aşa cum se întâmplă în dictatură.

E clar acum. Dragnea vrea să instaureze dictatura prin OUG-uri. Din declaraţiile sale rezultă că nu mai aşteaptă procedurile parlamentare, care sunt prea lungi şi obstrucţionate de către opoziţie. Dragnea îi acuză pe faţă pe judecătorii care l-au condamnat că sunt manevraţi de forţe oculte, că sentinţă dată împotriva sa nu are legătură probele din dosar.

Decizia justiţiei moldovene de a invalida alegerile pentru primăria Chişinăului şi, implicit, mandatul candidatului PPDA-PAS, Andrei Năstase, ridică multe semne de întrebare cu privire la viitorul european al Republicii Moldova şi anulează firavul stat de drept moldav, construit în ultimii nouă ani de la debarcarea regimului comunist al lui Vladimir Voronin.

Condamnarea lui Liviu Dragnea în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman îi pune pe liderii PSD în faţa unei situaţii complicate. În pofida declaraţiilor de susţinere a şefului lor, venite mai mult dintr-un automatism determinat de instinctul de conservare, liderii partidului au o mare dilemă la care sunt nevoiţi să răspundă: a fi sau a nu fi cu Dragnea?,

În sfârşit, a venit şi ziua mult aşteptată, ziua deciziei în „cazul Dragnea“. Acesta este într-adevăr un „caz“ şi o sursă constantă de necaz. Liviu Dragnea intră în clasa „băieţilor deştepţi“, fiind cel mai „deştept“ dintre aceştia.

Zi interesantă cea de 21 iunie 2018 pentru statul român, pentru viitorul României în Uniunea Europeană, pentru toţi românii. Un complet de 3 judecători, după ce au tot amânat decizia, şi-au luat inima în dinţi şi l-au condamnat pe Preşedintele celui mai puternic partid politic din România, totodată şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, la 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare.

Chiar dacă e adevărat că dl. Liviu Dragnea se bucură de răul doamnei Firea, de ruşinea încercată de aceasta în clipa în care şi-a văzut orgoliul făcut zob de huiduielile încasate pe merit pe Arena Naţională, preşedintele PSD nu se prea poate bucura de propriul lui bine. Pentru simplul motiv că acesta nu prea mai există. Cel puţin deocamdată.

Cu Liviu Dragnea s-a terminat. Şi-a primit pedeapsa, chiar dacă în primă instanţă. Situaţia imposibilă s-a transferat acum asupra PSD. Un partid serios, mare, cu pretenţii în spectrul politic european, acceptă să fie condus de un condamnat penal de două ori? Ultima condamnare, prin contopire cu prima, la 3 ani şi jumătate cu executare.

Dacă reluăm firul evenimentelor din 1990, constatăm că PSD şi aliaţii lor, sub diverse forme,  au adoptat întotdeauna acelaşi tip de atitudine politică faţă de mişcările de contestare. Le-au lansat acuzaţii de anarhie, de fascism, manifestanţii au fost încadraţi într-o subcategorie naţională precum „golani“, „animale“, „şobolani“.

Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total nereprezentativ.

Este un pericol imens pentru toată lumea. Jandarmeria trebuie să revină la menirea ei în slujba poporului, nu la ordinele penalilor din fruntea ţării. Conducătorii actuali ai Jandarmeriei ar trebui să aibă onoarea, demnitatea şi judecata de a nu fi părtaşi, de a nu pune în aplicare ordinele politice, ce ar duce la tensiuni şi violenţe împotriva cetăţenilor care manifestă paşnic faţă de legalizarea corupţiei în România.