Nu, nu e vorba (doar) de lipsa educaţiei. Suntem înconjuraţi de incompetenţă, dar şi de o neînţelegere crasă a fenomenelor sociale cu care ne confruntăm. De la poziţia faţă de vaccinare, la acceptarea sau chiar aderarea la extremism, la intoleranţă, opţiuni politice eronate, la confuzia privind funcţionarea mecanismelor democraţiei sau efectele poluării pe termen lung asupra calităţii vieţii.
Ziua Culturii Naţionale a devenit o formă fără fond. Sunt atâtea state occidentale care nu au o zi consacrată culturii naţionale. Oricare dintre acestea au, în schimb, o producţie de cultură constantă şi trăiesc cultural, zi de zi, printr-un mod de viaţă dependent de presă culturală, de imaginarul muzeal, de consum cinematografic, de apetit pentru muzică clasică, de energia teatrului care te mută în lumi şi societăţi inaccesibile.
S-au adunat multe
evenimente care demonstrează că Iohannis a avut dreptate. Este momentul să
discutăm şi cum s-a ajuns aici. Obedienţa nu competenţă, principiul practicat
de Iohannis şi de ceilalţi fruntaşi politici, aceasta este boală politicii
româneşti care ne-a adus aici. Aproape nu trece săptămână fără să asistăm,
neputincioşi, la incendii în spitale care
omoară zeci de oameni
Politic corect, se numeşte "legea reciprocităţii şi a corespondenţei". O cunoaşteţi mai bine din Vechiul Testament unde, în Cartea Exodului( Ex. 21:23-25), se spune că Moise le-a poruncit israeliţilor: „Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânatăie pentru vânătaie".
În sfârşit, producţia lui Andrei Şerban pentru Lucia di Lammermoor revine pe scena Operei Naţionale după o absenţă de patru ani. Restauraţia din interimatele post Beatrice Rancea (Fane Ignat şi scurtul mandat al lui Răsvan Cernat) au exilat montarea în depozit şi probabil că, dacă n-ar fi fost stagiunea centenară, casarea era terminus paradis.
Când un umorist de talia lui Costel Pătrăşcan îşi pune problema educaţiei (fără semnul întrebării), poţi fi sigur că drumul spre concluzia (de etapă) e presărat cu spinii ironiei, într-un preaplin de inteligentă privire critică, aruncată spre o realitate (cea românească), ce nu duce lipsă de asperităţi, incongruenţe, rupturi, amarnice încordări inutile şi triumfale eşecuri anunţate.
Discuţiile dintre Rusia şi occident nu au produs o detensionare a conflictului legat de Ucraina. Experţi de la Kiev se aşteaptă ca Rusia să provoace o escaladare, în timp ce Moscova sporeşte presiunile.
Am fost, într-o perioadă, pe timpul perioadei mele moscovite, coleg de mare garnizoană cu ofiţeri din Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan. Şi cam atât din acea regiune.
Preşedintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop, a fost primul invitat pe care l-am avut în cadrul podcastului Avangarda. Am demitizat multe dintre culisele personale ale lui Ioan Aurel Pop. Plecaţi de la premisa că lucrurile cu adevărat importante nu se trâmbiţează, iar acesta este un dialog numai despre ceea ce e cu adevărat preţios.
50, o cifră plină, care poate defini tot felul de repere, ne punctează
cicluri existenţiale şi ne oferă prilejul celebrării. O cifră rotundă,
cum se spune, care printre altele ne dă iluzia jumătăţii vieţii, deşi am
cam trecut binişor de acel moment.
Suntem în faţa unei mişcări extrem de periculoase în jocul de şah
strategic jucat acum, din nou ca pe timpul Războiului Rece, exact cu
aceleaşi piese, de către americani şi ruşi, având ca miză cel de-al
III-lea Război Mondial.
Agresorii sexuali impun victimelor lor copii tăcere în privinţa
abuzului, pentru a-şi salva propria piele. Nu sunt, însă, puţine
cazurile care ies la lumină, dar care trenează mult timp în rezolvare.
Pasivitatea nu rezolvă nimic. Din acest motiv, voi solicita urgent
instituirea unei Comisii parlamentare de anchetă în acest sens.
Amintiri fulgurante de la începutul pandemiei colectivizării forţate sub Măgura Slătioarei.
Într-o fotografie a vremii, cuprinsă în capitolul de documente al
„Jurnalului unui personaj controversat”, apare Năiţă Lucean la fotograf,
la Hurez, în zilele căsătoriei lui, cu Gena, cu coroniţă pe cap ca
premianţii la şcoală.
Omicron ar putea infecta 60% din populaţia mondială până la mijlocul lunii martie. Aceasta ar însemna 5 milioane de infectări pe zi la nivel global.
Preafericirea
Voastră, O lecţie importantă pe
care am învăţat-o în anii în care am contribuit la conştientizarea, în spaţiul
public, a nevoii unei Şcoli de secol XXI pentru o Românie de secol XXI a fost
aceea a angajării directe a dialogului la nivelul cel mai înalt de autoritate,
responsabilitate şi decizie, atunci când subiectul a cerut aşa ceva.
Situaţia prezentă, este agravantă, cu tendinţe de explozie populară. Pare fără ieşire pentru majoritatea populaţiei afectată! Ce să facă săracii cei mulţi ai României în faţa scumpiri fără precedent a vieţii şi a suprafacturărilor pe care nu le pot plăti? Habar nu au! Sunt disperaţi, caută soluţii, dar dacă nu au cu ce să plătească, ce să facă? Promisiunile guvernanţilor nu le plătesc nici lumina, nici gazele şi nici nu le ţin de foame!
Conform unei precizări a ambasadei Rusiei, din Marea Britanie, longevivul ministru de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov - un diplomat care nu se joacă deloc cu cuvintele - a afirmat, nici mai mult, nici mai puţin, că "NATO a devenit un proiect pur geopolitic, care vizează preluarea teritoriilor orfane, după prăbuşirea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi a Uniunii Sovietice." Câtă delicateţe! Orfane...carevasăzică?!
Nu
prea. Şi cu Comisia Europeană nu te joci. Abia astăzi vine prefinanţarea
de 1,9 miliarde euro, din componenta de împrumut de 15 miliarde euro
prevăzut prin PNRR. Şi asta, după ce România
şi-a atins ţintele şi jaloanele din semestrul al IV-lea 2021 constând, mai
degrabă, în acte normative ce au fost emise în 30 decembrie 2021. În condiţiile
aduse de explozia preţurilor la energie, fără aceşti bani România se scufundă.
Acuzaţiile realmente grave şi cu atât mai neobişnuite cu cât sunt ar fi echivalente cu o condamnare internaţională a Rusiei şi politicilor sale şi, in extremis, se constituie într-un casus belli.
„După mine, potopul” este o celebră expresie atribuită lui
Jeanne-Antoinette Poisoon, cunoscută şi sub denumire de marchiza de
Pompadour, preluată şi utilizată ulterior şi de regele Ludovic al
XV-lea, aceasta având o dublă semnificaţie: fie „dacă eu nu voi mai
conduce ţara ca rege, atunci va veni haosul”, fie „dacă eu nu voi mai fi
rege, ţara se va prăbuşi, dar nu îmi pasă”.
Cea mai mare extravaganţă înainte de 1989 era să merg la Constanţa. Drumul către mare era magic: ne dădeam jos din tren, ne cazam la rude, norocoşii de noi, şi ne repezeam pe faleză, la Cazinou. Nu ca să intrăm în el, ci ca să stăm afară şi să ne uităm admirativ-prosteşte la cât e de frumos. Aşa se făceau selfie-urile pe vremea aia. În 1993, am emigrat pentru prima dată, la Constanţa.
