VIDEO Academician la 90 de ani: „Realizarea unui om e condiţionată şi de căldura familiei sale“

VIDEO Academician la 90 de ani: „Realizarea unui om e condiţionată şi de căldura familiei sale“

Academicianul Dumitru Protase, în centru  FOTO: Florina Pop

Academicianul Dumitru Protase a fost felicitat în prima zi a lui februarie, la Casa Universitarilor a UBB, la împlinirea a 90 de ani, de prieteni, oameni de ştiinţă şi foşti studenţi, azi rectori, decani şi profesori.

Ştiri pe aceeaşi temă

Profesorul nostru e dintr-un ţinut de poveste, din Ţara Năsăudului, unde grănicerii au creat o şcoală, unde s-au format elevi ajunşi nume de referinţă precum George Coşbuc, Liviu Rebreanu, o parte dintre Mureşeni. Sărbătoarea de azi ar fi trebuit să fie la Năsăud, acasă, dar tot acasă este pentru profesorul nostru filiala din Cluj a Academiei Române şi la această universitate (n.r. UBB), unde din 74  a slujit, a afirmat Ioan Aurel Pop, rectorul UBB, în deschiderea momentului festiv.

Promoţia sa l-a avut ca dascăl pe Dumitru Protase. Un alt fost student al academicianului a fost actualul decan al Facultăţii de Istorie şi Filosofie al UBB, Ovidiu Ghitta. ”Cum am putea să-l uităm pe profesorul care ne purta în călătorii imaginare, greu de făcut în acele vremuri, în preajma piramidelor din Egipt”, afirma Ghitta în discursul său.

Atât reprezentanţi ai UBB, cât şi ai filialei din Cluj a Academiei Române şi ai Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla i-au oferit sărbătoritului câte o diplomă în semn de respect faţă de contribuţia sa ca dascăl în formarea de caractere şi ca om de ştiinţă prin descoperirile făcute şi lucrările publicate.

Marcarea momentului festiv s-a făcut şi prin lansarea unui album foto cu imagini din viaţa academicianului, album îngrijit de năsăudenii Cristian Găzdac, cercetător la AR în Cluj, şi Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc din Năsăud.

Cel care a vorbit la final, sărbătoritul, le-a mulţumit pentru urări şi prezenţă celor din sală. Dumitru protase i-a sfătuit pe foştii săi studneţi să caute mereu adevărul încercetarea istorică, oricare ar fi adevărul.

Respectul şi recunoştinţa mea de a fi aici prezenţa mea la o vârstă la care n-aş fi crezut cândva că o s-o ating,. (...) Mai întâi aş vrea să relev faptul că laudele pe care le-am primit le consider oarecum supradimensionate şi măcar dacă o parte din ele s-ar situa acolo unde ele au fost adresate ţin încă o dată să vă mulţumesc.

Câteva lucruri din trecutul ştiinţific, didactic şi al vieţii în acest oraş. L-aş numi oraş lumină al regiunilor precum Parisul este oraşul lumină, nu al luminilor cum spune la televiziune. Oraşul-lumină Cluj-Napoca. A fost întotdeauna oraşul care mi-a fost drag, l-am simpatizant, un fel de mon amour, fiind mi s-au oferit posturi la Bucureşti foarte convenabile, dar am preferat să rămân în acest oraş care este strălucitor în aceea ce priveşte istoria, cultura, neamului românesc

Ca şi cercetător în cadrul Academiei am urmărit, indiferent de teoriile care s-au vânturat, ca să spun aşa, în istorie cu privire la originea românilor şi în alte probleme au am căutat să găsesc numai adevărul şi numai adevărul şi îndemn la vârsta mea şi pe ceilalţi colegi care lucrează în acest domeniu să urmărească numai şi numai adevărul oricare ar fi el. Sunt slujbaşi, toţi suntem slujbaşi în acest domeniu de găsire şi de propagare a adevărului istoric oricare ar fi el.

Nu pot să trec peste amintirea care-i priveşte pe profesorii mei. Să ştiţi că eu mi-am luat doctoratul la Bucureşti, am colaborat mult timp şi pe şantiere arheologice  şi ştiinţific cu cei de la Bucureşti, dar întotdeauna am avut o consideraţie deosebită faţă de profesorii mei, de ştiinţa lor, de omenia lor. (...)

Eu mi-am iubit studenţii cu adevărat pe linie ştiinţifică, de învăţământ şi aveam în vedere şi realizarea lor pentru a avea o pâine în condiţiile grele în care am trecut cu toţii. I-am iubit şi i-am îndemnat să cerceteze istoria, să iubească istoria naţională într-un context universal – am predat mulţi ani şi istoria universală -
I-am îndemnat să iubească tot ceea ce este esenţial şi de vază în istoria neamului nostru. Am reuşit în parte pentru că, după cum constat acum, mulţi dintre studenţii mei, sunt astăzi personalităţi de vază nu numai în cultura şi istoria naţională, dar şi în istoria şi cultura UE.

Aş încheia cu dorinţa care să înţelegeţi că realizarea unui om este condiţionată în multe cazuri de căldura familia sale, de atmosfera pe care o are acasă, nu numai la instituţie, printre colaboratori. Acest sprijin în activitatea mea l-am avut în soţia mea Ariana care m-a ajutat chiar şi pe şantierele arheologice. O viaţă nu întotdeauna prea plăcută, dar m-a ajutat substanţial şi ţin să-i mulţumesc şi cu această ocazie. Doresc colegilor mei, foştilor mei studenţi, în ce priveşte istoria noastră, naţională şi cea universală să ia tot ce e coloană de marmură şi să ducă mai departe cu dreptate şi adevăr şi să creeze noi edificii mai frumoase şi mai durabile”, a afirmat Dumitru Protase, la 90 de ani.

Mai puteţi citi:

Academicianul Petre T. Frangopol, despre cum poate fi salvată România: „Şcoala de astăzi nu asigură pregătirea indivizilor la nivelul dotării lor biologice“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările