Românii care au început ca vânzători la McDonald's, iar acum conduc trei afaceri prospere în Germania: „Ne-am înţeles să scoatem din vocabular «Nu pot!»“

Românii care au început ca vânzători la McDonald's, iar acum conduc trei afaceri prospere în Germania: „Ne-am înţeles să scoatem din vocabular «Nu pot!»“

Daniel şi Liliana au în prezent trei afaceri în Germania. FOTO: Arhivă personală

Daniel Drăghiţa (33 de ani) şi soţia sa, Liliana (31 de ani), au ales să-şi încerce norocul în Germania, acum şapte ani, chemaţi de mirajul „visului german”. Într-o primă fază, amândoi au început de jos, angajându-se la McDonald's, dar după ceva mai mult de un an reuşeau primul pas, deschizându-şi prima afacere, lângă Munchen.

Înainte de a pleca în Germania, cei doi soţi au mai avut o tentativă în Grecia. Daniel a lucrat acolo ca barman, iar soţia sa, Liliana, ca vânzătoare într-un magazin. Dar voiau mai mult. Şi atunci au ales să încerce în Germania. 
 
„Am reuşit să ajungem printr-o agenţie la un restaurant McDonald's din Penzberg, la 60 de kilometri de Munchen. Pe atunci, în 2011, era unul dintre puţinele domenii în care puteai munci legal în Germania, ca român. A fost o perioadă foarte grea, munceam enorm şi eu şi Liliana, dar nu ne-am dat bătuţi. Ştiam pentru ce am venit aici şi ne-am înţeles să ne scoatem din vocabular cuvintele „nu pot”. Şi oricât de greu ne-a fost, nu am renunţat”, spune Daniel.
 

A început cu o firmă de transporturi

Însă jobul de la McDonald's a fost doar prima etapă în noua viaţă începută de tânărul cuplu. După ceva mai mult de un an, Daniel şi Liliana s-au decis să rişte. Din economiile făcute şi dintr-un credit luat ca persoană fizică, şi-a cumpărat o dubiţă Mercedes, iar după un timp şi-a deschis şi propria firmă. Investiţia iniţială a fost de 15.000 de euro.
 
 
„Într-o primă fază lucram ca persoană fizică şi mă ocupam cu distribuţia ziarelor şi revistelor în zona Bavariei. Munceam şi acum mult, dar deja lucrurile începeau să se mişte. Cu timpul ne-am extins, am cumpărat câteva camioane şi am devenit un fel de Srl. Şi am reuşit chiar să prindem un contract cu Audi şi Volkswagen pentru a le transporta piesele auto”.
 
Şi pentru că lucrurile mergeau din ce în ce mai bine, Daniel s-a gândit că ar fi timpul să încerce şi altceva. Pasionat de design, tânărul s-a gândit să profite de cunoştinţele pe care le avea în domeniu, după ce lucrase în urmă cu câţiva ani la o fabrică de încălţăminte din ţară. 
 
„Mamei i-a fost greu cu mine şi cu fratele meu, pe când eram copii. Aşa s-a făcut că deşi iniţial intrasem la un liceu bine cotat din Sibiu, a trebuit să renunţ şi să mă transfer la o şcoală profesională care îmi garanta la sfârşit angajarea ca tehnician în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori. Era vorba de bani. Ulterior am făcut şi liceul, dar la seral, iar astfel m-am ales şi cu o diplomă de tehnician în transporturi. Ambele specializări mi-au folosit enorm mai târziu, în Germania“, susţine tânărul.
 
Aşa a început, în urmă cu trei ani, să se gândească tot mai serios la marea sa pasiune, designul. Iar după un timp, a început să deseneze primele sale modele de pantofi. Şi-a deschis apoi un mic atelier, la numai doi kilometri de apartamentul său, unde a trecut la următorul nivel, tiparele de încălţăminte. 
„Eram şi sunt foarte pasionat de asta, aşa că atunci când mi s-a ivit oportunitate, am deschis un atelier, un fel de mică făbricuţă. Am pornit de la câteva modele de sandale şi pantofi de damă, pe care le făceam la comandă, iar încet, încet m-am extins. Am investit cam 20.000 de euro în atelier”, mai spune Daniel.
 

Pantofii săi au ajuns pe coperţile marilor reviste de modă

 
Succesul modelelor sale de pantofi l-a surprins într-o oarecare măsură şi pe el. În scurt timp a ajuns să colaboreze cu fotomodelul Landiana Cerciu, o tânără originară din Sibiu, foarte apreciată de casele de modă din marile oraşe europene. Apoi, ajutat şi de imaginea Landianei, Daniel şi-a văzut visul pe jumătate împlinit. Creaţiile sale marca „DanDry” au putut să fie văzute de cititorii revistelor de modă Elle, în Portugalia, sau InStyle, în Marea Britanie.
 
 
„Am apărut şi în Vogue şi colaborez şi cu cel mai important festival internaţional de modă din sud-estul Europei, „Feeric Fashion Week”, care are loc în fiecare an, la Sibiu. Dar până să ajung la marile case de modă pariziene sau la Milano, mai este drum lung. E nevoie de timp, de şansă, am nevoie de recomandări, plus că stilul meu trebuie să se potrivească şi cu cel al marilor case de modă. Şi nu în ultimul rând, mai trebuie să mă şi accepte”, a punctat Daniel.
 
 
 
 
Până să ajungă la marile case de modă din Oraşul Luminii, Daniel îşi urmează proiectul gândit, pas cu pas. El are în plan să-şi deschidă câte un magazin în Cipru şi în România, dar şi un magazin online. În plus, în curând îşi va lansa o nouă colecţie.
 
Preţul pantofilor pe care îi fabrică pornesc de la 150-200 de euro, iar materialele folosite provin din ţări ca Germania, Italia şi România. Şi tocmai firma din România îi dă şi cele mai mari bătăi de cap.
 
„Tălpile şi tocurile le import de la o firmă din Bucureşti, pielea o iau chiar din Germania, iar branţurile din Italia. Din păcate, chiar cu firma românească am probleme. Deşi sunt foarte mulţumit de calitatea produselor lor, ei îmi trimit mereu totul cu întârziere, iar atunci când am încercat să discut cu ei despre problema asta, mi-au spus pur şi simplu că mai lucrează şi cu alte firme care fac comenzi mai mari şi că acestea au prioritate. M-a dezmăgit răspunsul lor şi mai ales modul cum au pus problema. Am ajuns să mă rog de ei ca să-şi onoreze contractul, e ceva incrediil. Aşa ceva n-am păţit niciodată cu firmele din Germania şi Italia de la care mai cumpăr marfă, cred că doar la noi e posibil aşa ceva”, a mărturisit Daniel Drăghiţă.
 

A devenit impresar şi aduce trupe româneşti în Germania

 
Ultimul business l-a început în 2017, când a devenit şi impresar. A semnat un acord cu casa de discuri Global Records. Aşa a reuşit să aducă în Germania mai multe trupe româneşti, printre care Paraziţii, La Famillia şi Carla's Dreams.
 
Daniel (dreapta) alături de Paraziţii. FOTO: Arhivă personală
 
„Am vrut să ne adresăm românilor din Germania care ascultă altceva în afară de manele şi muzică populară. Încă sunt începător în domeniu, dar îmi place ceea ce fac. Chiar dacă am pierdut şi ceva bani la concertul Paraziţii, pot spune că lucrurile se mişcă. Costurile sunt decente. De exemplu, Carla's Dreams a costat 12.000 de euro, dar a meritat, a fost un succes. În octombrie şi noiembrie urmează Delia şi Mafia. Acum două-trei săptămâni reuşisem să vindem deja 35% din bilete, în avans, pentru Delia”, a mai afirmat Daniel. 
 
Deşi se simte legat sufleteşte de ţară, tânărul nu are în plan să se întoarcă definitiv aici. 
„Vin în concedii şi atunci când pot şi în ţară, dar nu m-aş întoarce aici. Din păcate, e situaţia care este şi tocmai din cauza asta noi, dar şi mulţi alţii, am fost nevoiţi să plecăm în alte ţări ca să putem realiza ceva în viaţă. Ca antreprenor, în România ţi se pun numai piedici, iar dacă e să mă gândesc la oamenii obişnuiţi, la cei care trăiesc din salarii, situaţia este cumplită”, susţine Drăghiţă.
 
Însă cireaşa de pe tort a reprezentat-o o întâmplare petrecută de curând, atunci când a venit cu soţia şi cu cei doi gemeni, micuţii Dares şi Ernis, pentru a le face certificate de naştere româneşti. 
„Prima dată am stat la nişte cozi foarte mari, iar când am îndrăznit să mă adresez biroului de informaţii, mi-au răspuns răstit şi m-au trimis într-o direcţie greşită, la un alt departament. Apoi, cei de acolo mi-au spus să intru pe site care nici măcar nu funcţionează. Asta e lipsă de respect faţă de cetăţean, faţă de cei care îţi plătesc până la urmă salariul. Să ne înţelegem, nu spun că în Germania e totul perfect, însă aşa ceva nu există acolo. Cred că nici regizorii de comedii din Germania nu ar putea să gândească asemenea scenarii”, a încheiat Daniel.
„Vreau să zic că preţurile în Germania sunt de multe ori mai mici. Uite, de exemplu în imobiliare. Un prieten şi-a cumpărat recent cu 35.000 de euro un apartament de 175 de metri pătraţi, într-un orăşel aflat la 200 de kilometri de Munchen. În România, într-un oraş ca şi Cluj sau Bucureşti nu-ţi iei nicio garsonieră de banii ăştia. Nu mai vorbesc de mâncare, preţurile sunt de multe ori mai mari la noi, deşi salariile...”
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: