PORTRET: Patricia Labou îţi aduce un ceai cu aromă de muzică

Tânăra studentă le cântă clujenilor melodii de suflet într-o ceainărie cunoscută din oraş. A învăţat să cânte la chitară luând note de pe internet, iar în scurt timp a devenit o expertă.

Frumoasa sălăjeancă a pus mâna pentru prima oară pe chitară în grădiniţă. Era fascinată, atunci, de sunetul pe care îl scoteau corzile subţiri ale chitării în melodii ca „Hora", ce se cânta în familie. Ulterior, tatăl a învăţat-o „Deşteaptă-te, române!". „Cred că eram un mare patriot atunci, dacă am reuşit să învăţ atât de repede", îşi aminteşte zâmbind tânăra. Au urma aproximativ zece ani de pauză, în care Patricia a fost preocupată mai mult de învăţat. Nu se mai gândea la instrumentul copilăriei până într-o zi când, stând la calculator, a găsit mai multe acorduri de chitară. A ales să înveţe „Wind of Change" de Scorpions, o piesă despre care spune că e uşor de învăţat. „A durat ceva timp până să apuc cu degetele mele subţiri acordul Sol Major, dar în câteva zile mi-a ieşit. Şi la voce şi la chitară am învăţat piesa aproximativ într-o săptămână. Am voce bună pentru că mama cânta foarte bine", povesteşte Patricia.

Studenţia - rampă de lansare

Ajunsă stundetă la Cluj, sălăjeanca a început să cânte în grupuri restrânse de amatori de chitară din Zalău. Au urmat şi serile de chitară studenţeşti, unele „foarte frumoase", după cum susţine. În scurt timp, Patricia a început să cânte în mai multe localuri din Cluj împreună cu trupa „Salonika", pe care a format-o împreună cu doi prieteni. „M-au văzut la karaoke în Janis şi au fost foarte drăguţi. Cu ei am ajuns să formez această trupă de muzică grecească", spune tânăra cântăreaţă. De una singură a cântat la mai multe seri de folk susţinute în localurile de pe celebra stradă Piezişă, dar şi în Hard Club.

Într-una din zile, Patricia a ajuns la expoziţia de fotografie a unui prieten susţinută în ceainăria La Port, unde a şi cântat. „Atunci a venit patronul cu oferta de a face cover-uri de una singură. Am acceptat", spune cântăreaţa. De atunci, sălăjeanca îi încântă periodic pe clujenii prezenţi în ceainărie, cu melodii „care pică bine sufletului". „ Tinerii prezenţi la concerte sunt foarte receptivi, calzi şi dispuşi să se simtă bine împreună cu artiştii. Nu există bucurie mai mare decât să îi faci pe oamenii care te ascultă să râdă şi să suspine în decurs de câteva minute. Mi se pare genial", arată Patricia.

Chitara, prietenul de nădejde

Acum, „jucăria copilăriei" a devenit pentru Patricia un prieten drag. „Chitara e întotdeauna un prieten de nădejde. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să fiu într-o dispoziţie proastă, să fiu suparată din diverse motive şi punând mâna pe chitară, să-mi găsesc liniştea", arată cântăreaţa. De-a lungul carierei sale de cântăreaţă amatoare, Patricia a obţinut premiul I la Festivalul de Muzică Franceză din Baia Mare, a participat la concursul „Laura Stoica", dar şi la alte festivaluri de folk din ţară unde a câştigat experienţă.

Întrebări şi răspunsuri

Ce melodie ţi-e cea mai apropiată de suflet?

P.L.: Din ce cânt eu, cred că „Les mots d'amour" de Edith Piaf, pe de o parte pentru că am o slăbiciune pentru „micuţa vrabie" (Edith Piaf - n.r.), dar şi din cauza frustrărilor mele vizavi de ideea de iubire.

Care a fost concertul care te-a marcat?

P.L.: Atunci când amatorul Patricia Labou a cântat piesa „Manuela" în concertul susţinut de Ada Milea. E o artistă pe care o apreciez foarte mult, iar totul s-a petrecut dintr-un hazard.

Ce-i place

„Îmi plac vorba simplă, voia bună a oamenilor dragi, bocancii de munte, brânza Camembert, ceaiul Roiboos, narghileaua, nisipul, culoarea maro şi eşarfele", spune Patricia.

Ce nu-i place

Tânăra cântăreaţă susţine că cel mai mult o dereanjează când e „constrânsă", „mâncărurile sleite", „oamenii prefăcuţi" şi propriile frustrări.

NĂSCUTĂ: 5 iulie 1988, Zalău
STUDII: Colegiul Naţional „Silvania", Zalău, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, masterandă la Facultatea de Teatru şi Televiziune
PASIUNI: Chitara, muzica şi lectura