Ioan Mihon a creat maşinăria ce scoate aurul din piatră

adevarul

Publicat: 12.01.2011 08:51

Ultima actualizare: 09.08.2022 03:10

Bătrânul originar din Roşia Montană a lucrat timp de trei luni la realizarea machetei maşinii de lucru pentru sfărâmat piatra, cu ajutorul căreia se obţinea aurul. Născut şi crescut la Roşia Montană, pentru Ioan Mihon, celebra localitate din Apuseni va însemna pentru totdeauna „acasă”.

Plecat de pe meleagurile Roşiei odată cu admiterea la liceu şi ulterior stabilit la Cluj, gândul bătrânului a rămas mereu acolo unde „munţii aur poartă”.

Fiu de crâşmar, Ioan Mihon s-a aflat permanent în anturajul minerilor care îşi trăgeau sufletul după o zi de lucru, la un pahar de vin. Chiar dacă nu a lucrat niciodată în mină, Ioan Mihon cunoştea la perfecţie întregul proces de extragere şi prelucrare a aurului, aceasta fiind activitatea cotidiană a locuitorilor comunei.

„Sute de şteampuri”

Bătrânul povesteşte că înainte de colectivizare în comună existau sute de şteampuri, iar ziua de marţi era o adevărată sărbătoare. „Marţi se dădea drumul la apă din cele cinci tăuri din localitate şi în fiecare gospodărie începea procesul de sfărâmare a pietrei cu ajutorul şteampurilor (maşină de lucru tradiţională pentru sfărâmat piatra – n.r.). Nisipul rezultat se spăla şi ulterior era scos aurul. După aceasta procesul era reluat. Pe parcursul săptămânii erau aduse pietrele pentru următoare zi de marţi”, îşi aminteşte clujeanul.

Şteampurile erau vechi de sute de ani şi se păstrau în familie din generaţie în generaţie. Totul, până în luna iunie a anului 1948, când a urmat colectivizarea forţată, iar lemnele care alcătuiau tradiţionala maşinărie au fost arse.

Şteamp realizat din amintiri

În urmă cu 15 ani, Ioan Mihon şi-a propus să realizeze un şteamp în miniatură pentru a-i aminti de locul în care a copilărit. S-a apucat de treabă doar de curând, în urmă cu trei luni, la scurt timp de la moartea soţiei. „Am lucrat la el în fiecare zi. Acum îmi aminteşte de casă”, spune bătrânul în vârstă de 81 de ani, fără a putea să-şi stăpânească lacrimile. Macheta realizată de clujean este prototipul identic al şteampului original.

Prima componentă pe care a realizat-o a fost roata care învârtea întreg sistemul atunci când se dădea drumul la apă. A urmat fusul care era învârtit de roată şi care la rândul lui punea în mişcare săgeţile care erau ridicate şi cădeau pe rând peste piatră, sfârâmând-o. Pe lângă şteamp, clujeanul a inclus în machetă şi o intrare în mină deasupra căreia era inscripţionat mesajul „Drum bun!”, o pereche de şine de lemn, o vagonetă şi un cal.

„Aşa era atunci. Acum nu a mai rămas nimic şi nici nu ştiu dacă mai există undeva un şteamp păstrat. Am făcut această lucrare din amintirile mele de copil, atunci când fugeam pe fus în timp ce acesta era învârtit”, a încheiat bătrânul. Maşinăria o păstrează în casă, pentru a-şi aminte de epoca de aur a Roşiei.

Ce-i place
„Îmi plac oamenii cinstiţi, corecţi. Am încredere în ei şi îi apreciez foarte mult pentru că, din păcate, au rămas tot mai puţini”, spune clujeanul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac mincinoşii şi leneşii pentru că aceste categorii de persoane nu se gândesc la viitorul lor. Nu-mi place nici politica pentru că şi aceasta e o minciună”, arată bătrânul.

Întrebări şi răspunsuri:

R.: La ce vă aşteptaţi acum de la Roşia Montana?

I.M.: Vreau să fie promovat turismul în zonă. Nu ştiu care va fi soarta acestei localităţi, cei de sus să facă ce vor, dar să se facă ceva.

R.: Cum vă amintiţi Roşia Montana de acum 70 de ani?

I.M: Îmi amintesc de copilăria frumoasă, de faptul că toţi trăiau bine şi, mai ales de oamenii care erau foarte buni. Dacă intrai într-o cârciumă, dacă zece erau la masă, toţi zece îţi întindeau paharul.