Institutul care a realizat cel mai modern calculator din ţară a fost exilat la bloc

Câţiva dintre cei mai buni matematicieni ai ţării se înghesuie, de câţiva ani, în două apartamente din Grigorescu, în ceea ce a mai rămas din Institutul de Calcul, care în 1964, a construit al doilea calculator din România şi cel mai modern la acea vreme.

Cândva mândria ţării, institutele de cercetare din Cluj fie s-au desfiinţat, fie funcţionează la cota de avarie. O istorie interesantă are Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu“.  De la un istitut cu 48 de cercetători, cu sediul într-o elegantă clădire cu două niveluri, de pe strada Republicii, a ajuns să aibă o mână de oameni, înghesuiţi în două apartamente de bloc din cartierul Grigorescu. Puţini ştiu că în anul 1964, cercetătorii acestui institut au construit al doilea calculator din România, după cel realizat la Timişoara.

Cel mai modern calculator din ţară

„Se numea DACICC 1, prescurtare de la Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj. Ocupa cam o cameră, ca mărime. La vremea respectivă era cel mai modern: memoria funcţiona pe inele magnetice de ferită (mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit – n.r.). Camera avea chiar un sistem de aer condiţionat, pentru ventilare. Memoria era cât două dulapuri, iar informaţiile se citeau de pe o bandă de hârtie perforată. Din păcate îi lua mult timp pentru a face calculele”, a explicat cercetătorul Ion Păvăloiu, fost director al institutului. Acest calculator a fost dus la Bucureşti, la Muzeul Tehnic, în 1977. În 1967, matematicienii au mai realizat încă un calculator, DACICC 200 (cifra venea de la viteza cu care reuşea să calculeze, de 200 de ori mai mare decât prima variantă a DACICC-ului). Şi acesta a ajuns la Bucureşti, la Institutul de Cercetare Alimentară, unde a funcţionat o vreme.

Istoria zbuciumată a matematicii

Din 1957 până în 1975, Institutul de Calcul din Cluj a funcţionat cu succes, până când preşedintele României de atunci, Nicolae Ceauşescu, a dat un decret prin care a desfiinţat toate institutele de matematică din ţară ale Academiei Române (atunci existau la Cluj, Bucureşti şi Iaşi), iar matematicienii au fost trimişi în producţie. „Unele zvonuri spun că Ceauşescu nu ar fi găsit-o pe fiica sa, Zoe, la locul ei de muncă, institutul de matematică din Bucureşti, s-a supărat şi a desfiinţat toate institutele de matematică din ţară”, povesteşte Emil Cătinaş, directorul institutului clujean. Pentru o vreme, între 1975 şi 1990, cercetătorii matematicieni au fost luaţi sub aripa Ministerului Învăţământului de către Universitatea Babeş-Bolyai (UBB). Dacă în anii de vârf ai institutului, aici lucrau 48 de cercetători, UBB a preluat doar un colectiv de şase matematicieni. Din ’90, institutul a  revenit la Academie, însă a avut de trecut un alt hop: pierderea în instanţă a sediului de pe strada Republicii 37, în favoarea UBB. Acum acolo funcţionează Facultatea de Psihologie.
Institutul, rămas cu 14 angajaţi, face şi în ziua de azi cercetare în domeniul analizei numerice şi teoria aproximaţiei. „Anual, temele noastre de cercetare sunt aprobate pentru anul următor, apoi, la finalul anului, Academia Română evaluează rezultatele noastre, analiză de care depinde continuarea activităţii institutului. De asemenea, avem colaborări cu institute similare din alte ţări, Germania de exemplu. Avantajul e că avem acces la resursele lor tehnice, la calculatoare de mare performanţă“, a declarat Emil Cătinaş, directorul institutului. Astfel, unii dintre cei mai buni matematicieni ai ţării fac cercetare înghesuiţi în 7 birouri împrăştiate în cele două apartamente din Grigorescu.  

 Doar o mână de cercetători au rămas la institutul care, în perioada sa de glorie, avea 48 de angajaţi.

Institut de apartament

În 2004, matematicienii şi-au strâns lucrurile şi s-au mutat. În două apartamente alipite, la etajul cinci, într-un bloc de locuinţe din cartierul Grigorescu. „Vă daţi seama ce condiţii de muncă sunt acestea: când intri în bloc nu ai senzaţia că vii la serviciu, birourile sunt foarte mici, nu avem o sală de seminar. Aici se simt mirosuri de mâncare ca într-un bloc, se aud animale de companie. Suntem departe de centrul oraşului, unde sunt majoritatea instituţiilor”, spune directorul Emil Cătinaş, despre cum este să faci cercetare la bloc. Secretara institului, Rodica Iuşan, are biroul în fosta bucătărie a unuia dintre apartamente. Cu toate dificultăţile, institutul a reuşit  să câştige, din ’90 încoace, 39 de granturi, cu ajutorul cărora cercetătorii s-au dotat cu calculatoare, mobilier şi tot ce aveau nevoie pentru desfăşurarea activităţii.

Cercetare nu, afaceri imobiliare da

Cele mai multe clădiri care găzduiau institute de cercetare sau intreprinderi care puneau în aplicare descoperirile primelor au fost date în chirie pe zeci de mii de euro. Imobilele unde funcţionau Întreprinderea de Electronică Industrială şi Automatizări (IEIA) şi Institut Proiect sunt închiriate pe bani frumoşi, motivul invocat fiind „adaptarea la piaţă“.
Una dintre clădirile emblematice pentru cercetarea şi producţia de electronice industriale din Cluj este cea a Întreprinderii de Electronică Industrială şi Automatizări (IEIA), din Zorilor. La fel de cunoscută era şi clădirea de lângă, în care fiecare etaj găzduia câte un institut de cercetare, acum cunoscută sub numele de clădirea Sigma. „Înainte de 1989, la IEIA lucrau peste 1.000 de oameni. Aici se făcea aparatură medicală, electronică industrială. Încă mai avem acest obiect de activitate şi acum. Până anul trecut, am avut şi comenzi, însă acum nu mai producem aşa ceva“, a explicat Mirela Brătianu, directorul administrativ al Electrosigma, firma care deţine acum cele două clădiri. Ea a explicat că odată ce industria din România nu a mai fost la fel de dezvoltată ca înainte de 1989, şi comenzile pentru produsele lor au scăzut vertiginos. În anii 1992-1993, IEIA s-a transformat în Electrosigma, iar în noiembrie 1998, s-a privatizat. „Activitatea de închiriere a spaţiilor a început înainte de privatizare, cam prin ‘94. Ne-am adaptat la piaţă”, a explicat Mirela Brătianu.

Cercetare mutată în altă parte

Înainte de 1989, fiecare etaj al IEIA, care face acum parte din compexul Sigma, era destinat unor institute de cercetare. Acolo funcţiona, de exemplu, Institutul de Proiectări pentru Automatizări (IPA). În vremea în care ocupa un etaj din clădirea de pe strada Republicii,  instituţia avea, aproximativ 170 de angajaţi. Acum are 18 cu normă întreagă şi 8 cu jumătate de normă şi funcţionează într-u sediu propriu, pe strada Zorilor. Institutul de cercetare şi proiectare din Cluj se laudă cu faptul că anul acesta a aniversat 35 de ani de funcţionare neîntreruptă. A reuşit această performanţă şi mai ales prin faptul că din anii ‘90 este institut de cercetare privat.  Obiectul de activitate a fost nu numai păstrat, ci chiar îmbunătăţit, în acest domeniu, în funcţie de evoluţia tehnicii şi ştiinţei: cercetare-dezvoltare, transfer tehnologic, automatizări şi aplicaţii IT.

Institut Proiect trăieşte din chirii

Unele institute de cercetare şi proiectare din Cluj au devenit, după 1990, adevărate mine de aur pentru cei care le-au privatizat. De exemplu, Institut Proiect, care a funcţionat ani de zile în clădirea de pe Calea Moţilor 6-9, este acum închiriat unor firme private. „Până în 1990 a funcţionat onorabil, după care au fost câteva schimbări în conducere, pentru ca în final să fie privatizat, iar obiectul de activitate să nu mai cel de proiectare. Acum acolo, în clădirea de pe Moţilor, mai este doar arhiva”, povesteşte arhitectul Vasile Mitrea, care a lucrat la Institut Proiect ca şef de Secţie Sistematizări. „Pe vremuri institutul avea cam 200 de angajaţi, arhitecţi, ingineri, topografi, horticultori, arheologi, sociologi. Aceşti specialişti au reuşit să proiecteze şi să integreze urbanistic Casa de Cultură a Studenţilor, complexele studenţeşti, Centrul de Calcul de pe Observatorului sau clădirea nouă a Facultăţii de Construcţii, ba chiar fostul stadion <<Ion Moina>> de exemplu“, a enumerat o parte din realizările institutului, arhitectul Mitrea. Institutul s-a privatizat încă din 1991, însă activitea lui de bază, proiectările, s-au diminuat. Atât de mult, încât, în anii 2002-2003, acesta ocupa doar un etaj al clădirii de pe Moţilor. „Până acum doi ani acolo mai activa un inginer care putea să confirme dacă un proiect a fost făcut sau nu de Institut Proiect şi să spună dacă s-au făcut modificări de rezistenţă la un imobil. Acum nu mai e nimeni. Fiecare şi-a făcut birou independent“, mai spune Mitrea. Acum societatea cu numele „Institut Proiect“ trăieşte mai ales din chiriile percepute firmelor care funcţionează acolo. Printre acestea se află RDS şi iQuest.
Foto: Sediul Istitut Proiect a fost transformat în business center.