FOTO Casa din paie la preţ de garsonieră, soluţia unor clujeni pentru a scăpa de cea mai scumpă piaţă imobiliară din ţară
0
Familia Romaniuc a fugit de betoanele din Cluj-Napoca şi de cea mai scumpă piaţă imobiliară din ţară pe un deal pitoresc, aflat la 12 kilometri de oraş, unde şi-a construit o casă din paie.
„Suntem mutaţi la tara de aproximativ 2 ani, într-un sat de lângă Cluj dar "izolaţi" pe un deal în afara satului! Este greu să verbalizez cât de mare este diferenţa dintre viaţa la oraş pe care am avut-o şi cum este acum”, spune Nicu Romaniuc sau „Mister Nicu” – cum este cunoscut în Cluj-Napoca pentru petrecerile pentru copii pe care le organizează de circa 10 ani.
De pe „dealul lui” din satul Gheorgheni face 12 kilometri până în centrul oraşului. Prima casă se află la 300 de metri, iar când se uită pe geam nu vede fereastra uni vecin din blocul de vis-a-vis, ci o pitorească pădure, căprioare şi vulpi. S-a săturat de viaţa de chiriaş între betoanele Clujului şi a găsit o soluţie care să-i permită să nu se îndatoreze pe viaţă: şi-a construit o casă din baloţi de paie.
GALERIE FOTO CU CASA DIN BALOŢI DE PAIE
Are 100 de metri pătraţi de spaţiu util pe care i-a amenajat cu foarte mult bun gust, iar când iese din casă e circa 100 de metri de pădure. Costurile: circa 35.000 de euro, fără a include aici terenul, cu o precizare – casa a fost construită de el împreună cu familia şi prietenii. Spune că nu a fost mare lucru şi cu puţină organizare nemţească oricine o poate face. El şi-a proiectat singur casa, dar a avut parte de ajutor de la un arhitect.
Proiectul l-a început în 2016 şi familia s-a mutat în toamna lui 2019 în casa nouă. „Concret doar s-a turnat fundaţia în 2016, apoi am lucrat 4 luni în vara lui 2018, 5 luni vara şi toamna lui 2019 şi câteva mici proiecte în faimosul 2020”, explică Nicu şi precizează că nu este 100% finalizată.
Cum e viaţa la ţară într-o casă de paie
„Suntem fericiţi şi foarte mulţumiţi pentru ce am reuşit să facem, de-a lungul anilor am dat câteva sfaturi mai multor oameni care erau interesaţi de asemenea construcţie(şi atitudine de viaţă). Vă recomand 100% să vă construiţi o astfel de casă, pentru că vă spun sincer că nu pot descrie în vorbe ce simţim când stăm pe băncuţa caldă acum iarna, pe terasa casei, când lucram în gradină, liniştea din casă datorita fonoizolatiei baloţilor şi a celulozei, aerul foarte bun din casă; dar cel mai important: prieteniile consolidate şi cele proaspăt legate, sunt cea mai mare comoara pentru noi!”, spune Nicu.
Rugat să explice cum e viaţa la ţară, într-o casă de paie, bărbatul spune: „Este incomparabil faţă de viaţa la oraş. Am plecat de la oraş din cauza lipsei naturii. Eu sunt din Maramureş şi mi-a lipsit foarte mult natura. Peste tot am locuit în Cluj-Napoca. În ultima perioadă, am stat la nişte prieteni într-o mansardă. Patru persoane într-o singură cameră: eu, soţia şi două fete, de 15 şi de 11 ani. Pe soţie am cam tras-o după mine, am fost „de mână”, dar a fost nevoie un pic s-o trag după mine. Copiii nu au avut ce zice, le-a plăcut foarte mult. Lucrurile au evoluat spre bine din acest punct de vedere. Natura şi spaţiul suplimentar pe care-l avem fac diferenţa”.
Pereţii casei sunt din baloţi de paie de grâu foarte bine presaţi. FOTO: Arhivă personală
Ieşi din casă şi toate le ai acolo
Realizează în fiecare zi ce decizie bună a luat să se mute din oraş, atunci când deschide uşa casei:
„Nu se compară cu nimic acel moment când eşti în casă şi deschizi uşa. E greu să verbalizez acele avantaje: aerul, liniştea, la noi e şi o situaţie specială că suntem la 300 de metri de primul vecini, suntem singuri pe deal. Deschidem geamul şi vedem căprioare şi vulpi. La 100 de metri e pădurea. Din start cu cine vine la noi mergem la o plimbare în pădure. Tot ce ne trebuie avem aici din punctul nostru de vedere”.
Nicu se bucură că a scăpat de „tevatura” de care avea parte la fiecare ieşire din casă: „Când eşti în oraş ca să faci ceva trebuie să parcurgi o anumită distanţă, atunci când mergeam cu copiii în parc era o întreagă tevatură, unde pui căruciorul, cum te organizezi, unde parchezi. Avantajul major acum este că ieşi din casă şi toate le ai acolo. Dacă vrei să alergi, efectiv te apuci de alergat. Dacă vrei să te dai pe bicicletă, te urci pe bicicletă şi eşti acolo. Nu ai tamponul ăla de artificial în jurul tău, nu trebuie să mergi undeva ca să faci ceva. Noi nu a fugit de sistem, ci ne-am creat nişte facilităţi naturale pentru a trăi mai aproape de natură. În rest apreciem oraşul, apreciem şi mall-ul pentru că acolo le găsim pe toate, supermarketul, banca, magazinele, alea alea, cu toate că nu zăbovim prea mult pe acolo”. Drumul de la casa lor până în oraş, al şcoala unde lucrează soţia sa,profesoară de limba engleză, durează circa 20 de minute. 12 kilometri este distanţa până în centrul oraşului.
O zi din viaţa lui Nicu
Nicu a descris o zi din viaţa lui. „Primul lucru când mă trezesc dimineaţa la 5.30 dau de mâncare la pisici. De asemenea, ne culcăm foarte devreme, la ora 22.00, 22.30 suntem toţi cu luminile stinse. Gadgeturile sunt stinse la 9.00, 9.30. Nu mai avem televizor acasă cred că de 15 ani”, povesteşte clujeanul. Se mai uită la câte un film pe Netflix, mai ales vara, când scot videoproiectorul şi pun filme pe un perete al casei. „E ca la cinematograf”, spune el.
De efect sunt şi instalaţiile de sonorizare pe care le are, Nicu câştigându-şi existenţa înainte de pandemie din petrecerile organizate pentru copiii. „Greu ne va mai scoate cineva la cinema”, spune el.
Nicu munceşte foarte mult în jurul casei: „Lucrez la construirea unei tabere. Mă gândesc că încă nu mă întorc la slujba cea veche, grădiniţele şi şcolile încă nu o să mă primească. Aşa că o să continui cu centru de joacă de aici de la mine. Am două rulote mai mari una vreau să o amenajez ca loc de joacă. Deja de anul trecut am făcut o tabără de joacă pentru copii timp de opt săptămâni. Am construit un panou de căţărare, am un leagăn mare, am făcut un teren de baschet, am mers cu copiii foarte mult în pădure.”
De 10 ani face animaţie pentru copii şi în momentul când cineva i-a sugerat să organizeze tabere de joacă la el acasă, s-a pus pe treabă. „Nu sunt artist, sunt edutainer, le cânt copiilor, dar în principal le fac educaţie”.
Marele plan al lui Nicu este ca în vară să organizeze în jurul casei un maraton de 24 de ore de joacă. „O să am nouă centre de joacă, inclusiv pentru copii dezavantajaţi. Am panou de căţărare, am leagănul, am un teren de baschet, am un teren verde aproape, am pădurea, am terenul de fotbal al satului, este locul de joacă al satului şi am zona de camping de tabăr. O să fie diverse centre unde copiii o să se joace nonstop”, explică Nicu.
Baloţii sunt tencuiţi cu mai multe straturi de lut care se întăreşte „ca betonul”, spune Nicu. FOTO: Arhivă personală
A vrut o casă din cauciuc, dar şi-a făcut-o din baloţi de paie
Nicu şi-a dorit să-şi construiască iniţial o casă din cauciucuri utilizate: „Am fost la un atelier în SUA pe această temă şi mi s-a părut o idee bună. Problema a fost că terenul nostru e orientat spre nord, aşa că nu a fost posibil. Aşa am decis să facem o casă din paie”. Problema orientării terenului are legătură cu eficienţa energetică a casei.
Povestea purceluşului a cărui casă de paie a fost spulberată de lup nu-i dă insomnii lui Nicu: „Oamenii nu ştiu, dar paiul de grâu este foarte rezistent. Nu am programat să ţină 100 de ani casa. O să ţină pe perioada vieţii mele, vreo 30 de ani, mi-am făcut eu calculul, cu mici ajustări. Dacă un balot putrezeşte se poate schimba totul foarte uşor, orice colţ al casei poate fi schimbat. NU-mi fac probleme că nu va rezista.”
Nicu mai spune că un balot foarte bine compactat arde foarte greu - se aprinde în circa 4 ore abia deoarece „are foare puţin aer. Rămân pungi de aer, care funcţionează ca material izolator, aerul este cel mai bun izolator. Ţine căldura foarte bine.”
Cum se construieşte o casă din baloţi de paie
„În lume există 2 tehnici mari şi late de a construi cu baloţi: scară şi greb. Cu tehnica scară, se formează niste coloane din baloţi, între ei fiind o structură de lemn de tip scară. Cu tehnica greb baloţii formează ei înşişi peretele casei, nefiind întrerupţi de nimic, structura de lemn e la interiorul şi la exteriorul baloţilor, din 50 în 50 cm. La tehnica scară, tencuiala e normală doar cu lut şi paie. La greb se foloseşte oficial o reţetă de tencuială care include şi ciment pentru o uscare mai rapidă, dar eu am refuzat să folosesc ciment, astfel m-a ţinut mai mult tencuitul, fiind obligat să aplic mai multe straturi. Dar e un proces foarte fain şi uşor, chiar şi pentru copii”, explică Nicu.
Nu a folosit tehnica scară, deoarece nu a avut baloţi de aceeaşi dimensiune. A mers pe tehnica greb şi a dat 4-5 straturi de tencuială cu lut. Pereţii casei au circa 60 de centimetri grosime: „Baloţii au 50 de centimetri, apoi pe exterior şi interior sunt câte 4 centimetri de tencuială cu lut. Deşi nu pare, lutul se întăreşte foarte foarte tare. Este dur ca betonul aproape. Pe interior pot să bat cuie fără nicio problemă”.
În plus, lutul ţine şi şoarecii la distanţă. „Am avut ceva şoareci care au intrat prin acoperiş, dar au plecat, că nu le place. După câteva zile nu i-am mai auzit. Am găsit un cuib de şoricei uscaţi între scânduri, nu le place în baloţii de paie pentru că sunt foarte denşi şi bine presaţi”, explică Nicu. Pentru a fi sigur, şi-a luat şi pisici.
Lemnul folosit a fost molidul, pe care l-a comandat la dimensiune exactă şi apoi l-a montat similar cu un joc lego.
Una dintre cele mai costisitoare investiţii a fost „soba rachetă” care are mai bine de 3 tone şi este foarte eficientă. FOTO: Arhiva personală
Casă de 35.000 de euro
„Am construit singur, cu familia şi prieteni, dar am avut câţiva oameni profesionişti pe domeniul lor care m-au ghidat cu sfaturi. Procesul de construcţie e chiar foarte simplu, dacă ştii ce vrei şi gândeşti puţin nemţeşte că să pregăteşti etapele, timpul efectiv de construcţie e relativ mic”, spune Nicu.
Casa are amprenta la sol de 72 mp. „În casă la parter avem real 50 mp iar sus (tot cam atât datorită acoperişului de tip gambrel) am compartimentat podul în 3 dormitoare foarte ok că mărime şi a mai rămas un hol mărişor unde vom amenaja o camera tehnică mai încolo”, explică el.
Datorită sobei rachetă cu masa termica construită, încălzirea casei e foarte eficientă, „folosim foarte puţin lemn într-un sezon şi beneficiile (pe lângă căldură în sine) sunt extraordinare. Pot spune că e cea mai bună şi importantă investiţie făcută în afară de casa în sine.” Soba are 3 tone şi jumătate. „În 3-4 ore se încălzeşte casa, dar tine 24 de ore căldura. Când nu e aşa de frig, fac focul o dată la 2-3 zile. Când avem câteva grade cu minus, fac în fiecare dimineaţă. Avem în casă 21 de grade”, explică Nicu.
Acum 2 ani a cumpărat 6 metri cubi de lemn de fag pentru foc, cu 2.500 de lei, şi-l va ţine şi luna asta.
„Apa calda pentru baie şi bucătărie vine de la un instant pe gaz, suntem foarte mulţumiţi, într-un an am folosit doar 2 butelii. În schimb la bucătărie schimbăm butelia cam la 2 luni. Totuşi, în viitor ne dorim să instalăm un boiler cu 2 serpentine şi panouri solare pentru apă pe casă. Astfel înainte că boilerul să folosească curent ptr încălzire, vă detecta apa caldă de pe acoperiş(vara) şi apa caldă din serpentina din soba(iarna) şi doar apoi daca niciuna nu are apa calda, vă porni pe curent”, explică Nicu.
A reuşit să scoată un preţ foarte bun pentru casă şi pentru a lucrat împreună cu familia şi prietenii, făcând economie unde a fost posibil la materiale: „Că preţ e foarte relativ să anunţ şi să fie relevant pentru ţoaţă lumea. Dar nu mă ascund diplomatic în spatele cuvintelor; astfel excluzând cumpărarea pământului, casa până acum a costat în jur de 35.000 euro. DAR, de exemplu geamurile şi uşile sunt toate second, astfel doar pe acest subiect preţurile variază extrem de mult. Apoi dacă angajezi pe cineva să facă o lucrare cât de mica sau ţoaţă casa, iarăşi diferenţă de preţ ar fi de la cer la pământ.”
Decizia de a se muta la casă, la ţar,ă a venit într-un moment în care după ani de zile de stat prin chirii, între betoane, a zis: „Gata, nu mai pot. Nu pot să aştept să îmbătrânesc ca să mă mut la casă”.
A riscat, apucându-se singur să-şi construiască casa, dar rezultatul a fost multe peste aşteptări. Viaţa familiei s-a schimbat şi Nicu poate să spună fără ezitare: „Suntem fericiţi”.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
