Cum funcţionează celebra metodă de predare Montessori într-o şcoală de la ţară. O lecţie de relaxare
0
Învăţătoarea Mădălina Horneţ le predă copiilor din Creţeşti, Ilfov, folosindu-se de materialele şi tehnicile Montessori. În clasa pregătitoare, micii elevi au învăţat să scrie şi să citească într-un mediu relaxat, însă au aflat şi că e important să aibă grijă de mintea şi de emoţiile lor
Mădălina Horneţ (25 de ani) şi-a petrecut primul ei an la catedră în satul Creţeşti, din judeţul Ilfov. A intrat în învăţământ prin asociaţia Teach for Romania, după o lungă perioadă de activitate în diverse organizaţii nonguvernamentale, precum VIP - Voluntari pentru Idei şi Proiecte. Specializată în tehnicile de predare Montessori, Mădălina a creat la cursuri un mediu primitor şi relaxat.
Copiii de la clasa pregătitoare au învăţat să citească, să scrie şi să numere prin diverse materiale şi obiecte din mediul înconjurător. Învăţătoarea spune că s-a asigurat şi că ei învaţă să îşi identifice şi să comunice ceea ce le place, ceea ce îi face furioşi şi ceea ce au nevoie.
„Weekend Adevărul“: De când faceţi parte din echipa Teach for Romania şi cum aţi luat decizia asta?
Mădălina Horneţ: Am aplicat pentru că aşa puteam merge într-o zonă defavorizată, într-o şcoală unde să mă pot implica, cu un impact cu adevărat pozitiv. În vara lui 2019, am participat la o pregătire intensă şi din acea toamnă sunt la catedră. În 2016, am urmat un curs acreditat Montessori şi pot spune că de atunci curiozitatea mea despre educaţie, despre creşterea şi dezvoltarea copilului a crescut tot mai mult. Dar nu mă gândeam că voi ajunge să fiu profesor. Abia pe măsură ce avansam în procesul de recrutare în Teach for Romania îmi dădeam seama că e locul potrivit şi că asta îmi doresc să fac în continuare.
Lecţii inedite la Creţeşti FOTO M.H.
Cum a fost primul an la catedră?
În primul an am predat la clasa pregătitoare şi mi-am pus ca obiectiv să cultiv pofta de şcoală, curiozitatea şi buna dispoziţie, astfel încât elevii să găsească în clasă un loc în care se simt în siguranţă. Cred cu tărie că înainte de a preda, rolul profesorului e să se asigure că elevii au dispoziţia necesară pentru a putea să participe activ la oră. Acest fapt m-a determinat să petrec timp alături de ei pentru a discuta despre regulile clasei şi de ce avem nevoie de reguli.
Ce înseamnă să fii învăţător într-un sat precum Creţeşti?
În localitate sunt plusuri şi minusuri. Eu încerc să mă concentrez pe ce merge bine şi să văd dacă pot ajuta la îmbunătăţirea celorlalte aspecte. În şcoală am găsit colegi dedicaţi meseriei, care se gândesc constant la binele elevului. Mă bucură că părinţii sunt implicaţi, sunt alături de elevi, astfel încât parcursul lor să fie cât mai plăcut. Mai ales acum, în clasa întâi, elevii au nevoie de multă răbdare din partea adulţilor, deoarece se concretizează din ce în ce mai mult trecerea de la real la abstract.
Copiii învăţă după metode Montessori FOTO M.H.
UN ABECEDAR DELICIOS
Ce fel de relaţie aveţi cu elevii?
La clasă am avut nenumărate momente frumoase alături de elevi. Ei au reacţionat rapid la mediul din clasă şi curiozitatea lor mă motiva să-i întâmpin cu materiale de lucru potrivite pentru ei. Am reuşit să aduc la clasă aceste materiale datorită unor oameni minunaţi, care au ales să ne doneze diverse lucruri. De la asociaţia OvidiuRo am primit o minibibliotecă, cu cărţi potrivite pentru vârsta copiilor, iar managerul unei şcoli private din Bucureşti ne-a donat materiale Montessori. Ne-am bucurat mult de cărţi şi momentul de lectură era foarte aşteptat. La un moment dat, începeau să-şi citească unii altora – de fapt, nu ştiau să citească, memoraseră textul citit de mine.
Lecţie la şcoala din Creţeşti FOTO M.H.
De ce alt fel de materiale vă mai foloseaţi la ore?
Mi-am dorit să le stârnesc interesul pentru şcoală şi pentru învăţare, aşa că foloseam şi câteva trucuri. De pildă, când treceam la o nouă literă era o surpriză pentru ei, nu ştiau ce literă urma să facem. Erau foarte haioşi când încercau să ghicească şi fiecare se gândea: „Oare ce vom învăţa?“. Eu îi anunţam cu o zi înainte că vom face altă literă şi în ziua următoare veneam cu o surpriză, un indiciu despre noua literă. Îi rugam să se gândească la prima literă din cuvântul care descrie surpriza deoarece pe acea literă o vom parcurge.
Copiii, fascinaţi de lecţiile susţinute de Mădălina Horneţ FOTO M.H.
Astfel am savurat un ananas când am învăţat litera A, mere – la M, nuci – la N, pomelo – la P. Acolo unde nu găseam ceva bun de mâncare, mă duceam cu o ghicitoare sau povesteam despre un animal sau obiect. Cu această metodă, literele noastre ne aminteau şi de momente savuroase şi ne făceau să le îndrăgim şi mai mult când alcătuiam cuvinte şi propoziţii.
CERCUL DE REFLECŢIE DE LA FINALUL ORELOR
De ce aţi mizat pe metoda de predare Motessori?
Rezonez foarte mult cu metoda creată de Maria Montessori. În acest concept am descoperit cum învăţarea ţine cont de perioada de dezvoltare a copilului şi se urmăreşte cultivarea autonomiei. Toate materialele folosite într-o clasă Montessori sunt menite să alcătuiască un mediu sigur şi captivant, astfel încât elevul să descopere lumea din jurul său.
Copiii descoperă lumea abecedarului FOTO M.H.
Copiilor cum li s-a părut?
Am încercat să aduc cât mai multe rutine dintr-o clasă cu specific Montessori. Elevii au putut înţelege foarte repede încă de pe atunci diferenţa dintre unităţi, zeci şi sute. Le-am prezentat materialul auriu sau „banca Montessori“ şi totul li s-a părut foarte logic şi uşor. Ca să-i ajut să facă legătura mai rapid între ceea ce citesc şi imagine, le-am pus la dispoziţie carduri cu diverse lucruri – de la fructe şi legume până la meserii şi stări emoţionale. Cu ajutorul alfabetului mobil, alcătuiau cuvântul pe care îl observau sub imagine. Un obicei care mie îmi aduce zâmbetul pe faţă, ori de câte ori mă gândesc la el, este cercul.
Lecţie la şcoala din creţeşti FOTO M.H.
La finalul orelor ne întâlnim în cerc şi fiecare povesteşte ce i-a plăcut în ziua respectivă şi cum s-a simţit. Această reflecţie asupra zilei m-a ajutat să-i cunosc mai bine şi să observ ce le place cel mai mult la şcoală, ce activităţi şi momente le rămân în minte la final de zi. Am dorit ca ei să dezvolte un limbaj mai vast al emoţiilor şi celebrul: „M-am simţit bine azi“ nu-şi avea locul în cerc. Am discutat cu ei despre emoţii şi despre stările corpului şi de fiecare dată îi invitam să se gândească cum şi-au simţit corpul, cum a fost mintea lor. Să se gândească dacă au fost calmi sau mai agitaţi, dacă au simţit fericire sau dacă au fost vizitaţi de furie.
Ce calităţi esenţiale ar trebui să aibă un dascăl?
Cred că este nevoie de multă răbdare. Atât cu propria persoană, cât şi cu cei din jur. Este nevoie de o persoană care să pună în prim-plan binele elevilor, să fie pasionată de educaţie şi să fie dispusă să înveţe constant. În plus, elevii au nevoie de oameni care să trasmită bunătate şi iubire.
Elevii din Creţeşti învaţă jucându-se FOTO M.H.
Locuiţi în Bucureşti. Cât de greu este să faceţi naveta la şcoală, zilnic?
Creţeşti este la 20 de kilometri de Bucureşti. Acum fac naveta cu maşina personală şi în 30-40 de minute ajung la şcoală. Dar nu mă plâng. Eu am ales această şcoală, după ce am dat examenul scris şi proba orală, la repartizare.
Mădălina Horneţ, un dascăl dedicat meseriei FOTO M.H.
Cine este Mădălina Horneţ
Specializată în metoda Montessori
Studiile şi cariera:
În 2016, a absolvit SNSPA Bucureşti, secţia Comunicare şi Relaţii Publice. În acelaşi an, a primit o certificare AMI Asistent Montessori, pentru grupa de vârstă 0-3 ani.
Din septembrie 2019 este învăţătoare, prin programul Teach for Romania, la Şcoala Gimnazială nr. 2 Creţeşti, Ilfov.
În perioada septembrie 2019-martie 2020 a fost asistent educator la Montessori School of Bucharest.
Din aprilie 2020 este mentor la cursul de emoţii şi mindfulness al Rubik School.
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
