Călăraşi: Interogatoriu cu bătăi. Continuarea poveştii celui care a petrecut şapte ani în închisorile comuniste

Nicolae Stamu  a fost acuzat de Securitate de uneltire împotriva regimului. I se umplu ochii de lacrimi când începe să-şi amintească ce a trăit în urmă cu jumătate de secol, ca şi când ar fi fost ieri.

După ce a fost ridicat de la domiciliu, bărbatul în vârstă de 33 de ani a fost urcat într-o maşină şi dus la Feteşti. „Am stat o zi o şi noapte în picioare într-o cameră de 2 metri pătraţi. Nu exista scaun sau pat. Totul era răvăşit în capul meu. Ştiam un singur lucru şi acela era că vroiam să mă spânzur “, ne-a povestit bătrânul.

Drumul pierzaniei a continuat la Constanţa, unde trei persoane l-au percheziţionat şi au completat o fişă. „La Constanţa mi s-au pus ochelari negri la ochi prin care nu puteam să văd nimic şi am fost dus în celulă. Acolo erau trei paturi şi un singur deţinut. Dimineaţă am fost dus la anchetă unde au început întrebările şi bătăile“, a mai spus pensionarul.

Şi acum îşi mai aduce aminte cum în timpul anchetei i se puneau întrebări despre lucruri şi persoane pe care nu le cunoştea. Anchetatorii însă l-au determinat prin forţa fizică să recunoască numai neadevăruri. „Totul era în favoarea lor. Nu ziceai ca ei, nu mai aveai multe zile de trăit“, a precizat pensionarul. În fiecare zi, timp de două luni, de la şapte dimineaţa până noaptea târziu era interogat.

Ultimul cuvânt la judecată

La 12 februarie 1958 a fost dus la  judecată în nişte barăci din actualul parc de la Casa Albă(Prefectura). „Eram acuzat de uneltire contra ordinii sociale, deşi nu făcusem nimic în acest sens. Cineva m-a pârât pentru că eu vorbeam cu vecinii şi îmi exprimam nemulţumirea împotriva regimului condus de Gheorghe Gheroghiu-Dej“, a mai Nicolae Stamu, deţinut politic.

Completul era format din: Nistor Duma, căpitan, Ziavel Goigloveanu, asesor, Petre Şerbănescu şi Ion Leahu, jurişti şi grefier Stoian Ispas. „Toţi făceau parte din Tribunalul Militar Constanţa, procurorul acuzând că faptele noastre criminale vor fi pedepsite cu muncă silnică între 15 şi 25 de ani. Ni s-a dat „ultimul cuvânt al acuzatului“, o formalitate de batjocură fără nici un efect“, a mai povestit bătrânul. Ştia că sentinţa era hotărâtă din birourile Securităţii de către anchetator în colaborare cu şefii săi.

„După deliberare, care a durat câteva minute, mi s-a comunicat sentinţa pe care a citit-o rar şi cu glas tare secretarul de şedinţă. Şedinţa numărul 57 din 12 februarie 1958 prevedea că sunt condamnat la 15 ani de muncă silnică. Atunci am realizat că era posibil să nu mai scap “, ne-a mai spus bătrânul.

Jilava, prima oprire

După pronunţarea sentinţei, Nicolae Stamu a fost dus la penitenciarul din Constanţa într-o celulă foarte mică cu mai multe paturi suprapuse. După aproape trei luni a fost îmbarcat într-o dubă feroviară alături de alţi deţinuţi. „Când am urcat în dubă ni s-a dat o bucată de pâine şi o bucăţică de slănină foarte sărată, fără apă. După aproximativ cinci ore, am ajuns în Gara  de Nord. Când am coborât ne aşteptau miliţienii înarmaţi, alături de câini dresaţi, pregătiţi să ne bată. Ne-au hăituit spre o dubă care era pitită în spatele unor panouri în care am urcat, în timp ce eram făcuţi bandiţi“, ne-a spus Nicolae Stamu.

„În scurt timp am ajuns la Jilava şi eram lovit la fiecare pas pe care îl făceam. Am fost dezbrăcat, doar în cămaşă şi chiloţi şi dus în nişte boxe. De aici ne scoteau pe rând să ne verifice identitatea într-un birou de la intrare. La Jilava am stat două săptămâni, dar nu vă pot spune decât că am vrut la să îmi iau viaţa. Acolo am stat dezbrăcaţi, fără lumină şi aer. Era crunt, nu mai exista speranţa că vei vedea lumina zilei“, a mai spus pensionarul.

Citiţi şi: Şapte ani de coşmar în închisorile comuniste FOTO

Toată povestea o puteţi citi în ediţia de azi a cotidianului nostru.