VIDEO Disperare într-un azil din judeţul Buzău. Bolnavi şi singuri pe lume, zeci de bătrâni riscă să rămână pe drumuri

Pensionarii bolnavi, rămaşi singuri pe lume, plâng ca nişte copii de când au aflat că ar putea ajunge pe străzi. Azilul din comuna Vintilă Vodă nu a mai primit finanţare de la autorităţi şi până la iarnă ar putea fi închis.

Pericolul închiderii lăcaşului pândeşte de câteva luni însă niciodată nu se simte ca acum. Dacă nu găseşte sursă de finanţare până la iarnă, directorul căminului trebuie să evacueze peste 40 de asistaţi, unii fără rude, invalizi sau paralizaţi, şi să concedieze 24 de angajaţi.

Mila pentru un suflet lovit de soartă este crezul tuturor celor care trăiesc sau muncesc în căminul de la Vintilă Vodă. Aici a găsit ajutorul  necesar, după moartea fiicei sale la numai 47 de ani, tanti Maria. Buzoianca de 75 de ani nu mai are deloc linişte după ce a aflat că acest capitol al vieţii, care durează de trei ani, se poate încheia brusc, în următoarele luni.

”Este foarte bine aici, atât de mulţumită sunt de căminul ăsta. Dar să ştiţi că eu am încredere în Dumnezeu şi nu ne lasă pe drumuri. Nu am unde să merg pentru că nu pot să merg, mâncare nu pot să gătesc, pentru că nu pot să stau în picioare. Vă rugăm din tot sufletul să rămânem în căminul ăsta, eu nu ştiu ce aş putea face”, ne spune Maria Ciufu.

Pentru 800 de lei pe lună, Constantin Modoran primeşte la Vintilă Vodă şansa de a-şi continua viaţa după o teribilă cumpănă: a rămas fără ambele picioare. Abia mai zăreşte cu un singur ochi, însă bărbatul de 68 de ani se încăpăţânează să fie un om activ şi bine informat.

”Mi-au degerat picioarele, am stat ca blegul fără să mă trtez şi după un an şi ceva am rămas fără picioare. Am nevoie de sprijin pentru că mai am opt operaţii în afară de asta, apoi cu ochiul drept nu văd deloc iar cu ochiul stâng văd în ceaţă”, spune Constantin Modoran.

Într-un alt colţişor al căminului găsim o altă poveste tristă, despre o viaţă ruinată de moarte şi boli. La doar 62 de ani, Elena Apostol îşi poartă pe umeri, între pereţii azilului, povara grea a unei paralizii. Moartea unei nepoate, apoi a soţului, i-a produs femeii un accident vascular distrugător. Le-a spus fetelor ei să o ducă la azil.

”Toată rugămintea mea este să se continue cu acest cămin pentru că e nevoie şi toată lumea ajunge la bătrâneţe. Este a doua casă pentru mine. Perna mea este mereu plină de lacrimi, pentru că nu vreau să plec din aces cămin unde sunt din 2011”, mărturiseşte Elena Apostol.

Cel mai bătrân locatar al aşezământului are 92 de ani. Costică Staicu a trecut prin multe în viaţă. A luptat pe front, la Odessa, unde i-au murit mulţi camarazi însă alta a fost drama vieţii sale şi toţi din azil o ştiu. ”A fost om gospodar, om bun, dar suferă mult după ce i-a murit nepotul la Baloteşti. Era elev la Hasdeu şi pleca cu avionul în vacanţa de primăvară. Au fost 59 de persoane care au murit în accidentul aviatic”, ne povesteşte un coleg al bătrânului.

Din păcate, tot universul acestor oameni loviţi de soartă s-ar putea nărui în următoarele săptămâni. Căminul a funcţionat până la sfârşitul anului trecut din subvenţii de la Consiliul Judeţean iar după ce a fost sistată finanţarea, aşezământul supravieţuieşte numai din  taxa pentru cazare şi mâncare, cuprinsă între 600 şi 1.000 de lei, percepută lunar de la asistaţi. 

Angajaţii nu şi-au mai luat salariile de două luni însă îşi fac treaba cu aceeaşi responsabilitate şi de aceea criza nu se simte deocamdată în serviciile oferite. ”De două luni nu am luat salariile dar ne facem treaba ca şi cum suntem cu banii la zi. Avem speranţa că se va rezova şi problema aceasta şi nu pentru noi, cât pentru aceşti oameni care sunt deja ca o familie”, declară Nicoleta Roşioru, asistent medical. 

Aşezământul nu va mai putea funcţiona fără subvenţie, spune directorul azilului, pentru că niciunul dintre asistaţi nu ar putea suporta integral costul lunar de peste 2.100 de lei. Pe de altă parte, nici condiţiile de cazare nu sunt pentru asemenea costuri.

”La momentul acesta este un pericol real de închidere şi nu mai putem funcţiona cu contribuţiile asistaţilor pentru că încă de la înfiinţare noi am primit numai beneficiari cu venituri mici. Costul real de 2.100 este imposibil de plătit de către aceşti oameni vu venituri foarte mici. Sunt oameni care nu au unde să stea”, spune Eugeniu Stănescu, directorul căminului de la Vintilă Vodă.

Soluţia salvatoare ar putea veni de la Consiliul Judeţean care fie va convinge primăriile care au care au localnici internaţi la Vintilă Vodă să aloce subvenşii pentru ei, astfel încât să acopere diferenţa, fie va prelua aşezământul în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială, pentru a-i asigura o finanţare constantă.

Caminul de bătrâni din Vintilă Vodă a fost inaugurat în vara anului 2011 şi funcţionează în două dintre clădirile fostului spital din localitate. La aşezământul pentru bătrâni lucrează 24 de angajaţi, personal de îngrijire şi pentru întreţinere, cei mai mulţi fiind preluaţi din structura spitalului. 

Un număr de 41 de bătrâni beneficiază în prezent de serviciile aşezământului, în două pavilioane aflate în mijlocul unui parc de două hectare. Asistaţii au parte de patru mese pe zi, în cantina proprie.