Ponturi pentru drumeţi. Locul scorburii din comuna chihlimbarului, unde „se ascundeau românii de frica tătarului“

În Munţii Buzăului se află aproximativ 30 de aşezări rupestre care au stârnit interesul arheologilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe chilii săpate în stâncă au fost identificate în arealul Bozioru - Brăeşti - Colţi. Aici se găseşte şi scorbura „Gaura Tătarilor“, unde localnicii se ascundeau la restrişte.

Comuna buzoiană Colţi este renumită pentru chihlimbarul care se găseşte aici, expus acum într-un muzeu unic, şi biserica din satul Aluniş, în care se slujeşte de peste 700 de ani. 

Lăcaşul săpat în piatră, unic în România, face parte din ansamblul cunoscut ca ”Aşezările rupestre din Munţii Buzăului”, cu aproximativ 30 de obiective.

În această zonă bogată în vestigii, istorie şi legende, a venit în anii 1870 – 1871 marele arheolog Alexandru Odobescu, autor al tratatului ”Istoria arheologiei” şi al monografiei “Tezaurul de la Pietroasa”.  

În periplul său cu scop ştiinţific, Odobescu le-a distribuit chestionare unor învăţători din Colţi şi comunele apropiate prin care istoricul voia să identifice date şi vestigii noi. Aşa s-a aflat despre existenţa unei grote care a servit în vechime ca adăpost al localnicilor împotriva năvălitorilor. 

Un astfel de chestionar a ajuns la învăţătorul Gheorghe Filipescu, care i-a răspuns istoricului, fost ministru al monumentelor, în două rânduri, pe 15 martie 1871 şi pe 22 iunie 1874.

”De la acest învăţător Odobescu a aflat că la Colţi a fost cu multe sute de ani în urmă un centru monahal foarte mare, o aglomerare de schituri şi mănăstiri, care au dispărut de pe faţa pământului. I-au fost indicate şi câteva peşteri în care sătenii şi călugării se ascundeau din calea năvălitorilor. Una poate fi vizitată şi azi”, spune Ciprian Chiriac, ghid al comunei Colţi.

Iată cum a întocmit învăţătorul Filipescu răspunsul către Odobescu în care pomeneşte despre ascunzătoarea din burta muntelui:

”Spre miazănoapte de aceeaşi comună ca la o oră mergând în sus pe Valea Colţilor, de-a dreapta văii, sub muntele Spoiului, este un munte numit Vârful lui Dagomir în care este o peşteră care nu pare a fi făcută de mâna unui om dar în care s-au găsit oase de oameni. Acolo, românii, de frica tătarului, cred că s-au ascuns. Locuită de oameni pitiţi de frica tătarilor când găsindu-i acolo le-a cruţat viaţa. În fundul ei există o afumătură neştearsă încă de atunci şi după puţină săpătură am găsit nişte oase prin pământ constatate ca de om”.

”I se spune Gaura Tătarilor şi a luat acest nume fiindcă locuitorii din satele învecinate se ascundau de frica năvălitorilor tătari. În această peşteră am intrat şi eu şi am găsit nişte cioburi de ceramică. Se poate intra în partea superioară pentru că pe cea inferioară s-a prăbuşit intrarea. În partea superioară cam 20 de metri poţi pătrunde”, spune Ciprian Chiriac, ghid turistic.

Gaura Tătarilor, aşezare rupestră din vremea tătarilor, se află la distanţă de o oră de mers cu piciorul, la vest de localitatea Colţi, într-un pinten de gresie ce domină valea râului Buzău spre Nehoiu şi Pătârlagele.

La Colţi se poate ajunge parcurgând 12 kilometri, pe drumurile comunale 86 şi 78. Ar mai fi şi o a doua variantă, pe un drum mai bun dar mai lung, de peste 40 de kilometri. 

Pentru a ajunge la Colţi pe această rută trebuie să urmezi DN10 Buzău - Braşov, până în localitatea Pătârlagele, după care parcurgi drumul judeţean Valea Sibiciu - Colţi, 13 kilometri.