George Pâslaru, unul dintre cei mai influenţi gazetari ai României interbelice, este tatăl celebrei cântăreţe Margareta Pâslaru

George Pâslaru, unul dintre cei mai influenţi gazetari ai României interbelice, este tatăl celebrei cântăreţe Margareta Pâslaru

George Pâslaru a fost corespondent de război în 1941

George Pâslaru a fost corespondent de război în campania Armatei Române peste Prut, reportajele sale fiind adevărate repere ale jurnalismului de front. Puţini sunt cei care ştiu că acesta este tatăl celebrei interprete de muzică uşoară Margareta Pâslaru.

Ştiri pe aceeaşi temă

George Pâslaru s-a născut la 30 martie 1913, la Pârscov, în familia lui Gheorghe, originar din Lipia, diriginte de Poştă, şi Elisabeta, funcţionară la acelaşi oficiu poştal.
 
A fost atras încă din adolescenţă de gazetărie. Având acces la majoritatea presei locale şi naţionale, pe care tatăl său, Gheorghe, în calitate de director de poştă, o gestiona, şi atras de mirajul profesiei de ziarist, George Pâslaru, încă din clasa a patra de liceu, devenea corespondent la Curentul, condus de Pamfil Şeicaru, trimiţând scurte ştiri despre evenimentele desfăşurate în urbea Mizilului. 
 
În acea perioadă, George urma cursurile Liceului ”Tase Dumitrescu” din Mizil, localitate în care se mutase cu familia, întrucât tatăl său fusese numit diriginte de poştă aici.
 
După absolvirea liceului, s-a înscris la Academia de Studii Comerciale din Bucureşti. În acest timp, la 20 noiembrie 1933, edita şi conducea publicaţia ”Albatros”, revistă a Asociaţiei Studenţilor Buzoieni ”Al. Marghiloman”, asociaţie în cadrul căreia avea şi calitatea de preşedinte.
 
George Pâslaru a pus punct revistei studenţeşti în martie 1934, pentru a începe propria carieră de ziarist, în calitate de director şi proprietar al celui mai bun, incisiv şi controversat săptămânal interbelic buzoian, ”Acţiunea Buzăului”. Publicaţie de nuanţă ţărănistă, cu un colectiv redacţional format din publicişti de excepţie, acesta avea să intre în lupta politică, la început împotriva autorităţilor de sorginte liberală.
 
 
În 1936, a publicat volumul ”Cărticica legionarului valah”, o adaptare mult mai complexă a lucrării lui Zelea Codreanu ”Cărticica şefului de cuib”. George Pâslaru s-a remarcat ca un anticomunist convins. În paginile ziarului ”Acţiunea Buzăului” din 18 iulie 1935, scria un articol intitulat sugestiv ”<<Ţarina>> sau comunismul?”, unde avertiza> ”Ţărani buzoieni, fiţi atenţi” Comuniştii din Sărindar şi-au trimis oamenii să vă zăpăcească, minţindu-vă. Goniţi-i cu pietre!”. (Viorel Fîncu, ”Consemnări publicistice”)
 
Între 1935 - 1937, săptămânalul condus de George Pâslaru adopta o atitudine naţionalistă, puternic antisemită şi prolegionară 
 
Între septembrie 1940 şi ianuarie 1941, în timpul statului naţional legionar, publicaţia condusă de Pâslaru devenea purtătoarea de cuvânt a Gărzii de Fier iar după înăbuşirea rebeliunii legionare, se punea la dispoziţia noului regim de dictatură militară a generalului Ion Antonescu. George Pâslaru a fost nevoit să închidă însă publicaţia, la 16 mai 1941, în urma unor presiuni exercitate de noile autorităţi care manifestau ostilitate faţă de foştii susţinători ai mişcării legionare.
 
Pentru a se reabilita în faţa noului regim instaurat, profitând de lansarea, în ziua de 22 iunie 1941, de către şeful statului, a celebrei chemări ”Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!”, a cerut şi a primit acceptul  de a însoţi, în calitate de reporter de front, trupele Diviziei 5 Infanterie Buzău, în componenţa căreia intrau Regimentele 8 Buzău, 9 Râmnicu Sărat şi 7 Prahova, în luptele ce vor urma pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică.
 
 
”Plecat pe front, cu o unitate din această Divizie, am simţit toată primirea românească dela Mândreşti, Moruzeni, Hârtopul Mare, Zahaicana, Movila Spânzuraţilor şi Orhei, pentru ca apoi să freamăt în mijlocul marilor momente de încleştare şi lupte grele dela Cota 110, Hagi-Bey, Vigoda, Dalnic şi Odesa. Pe drumuri de sânge, ostaşii Buzăului, Râmnicului-Sărat şi Prahovei au răzbit fără precupeţire, risipind tirania întunericului şi aducând lumina dreptăţii”, scria George Pâslaru în volumul de reportaje ”Drumuri de sânge. De la Prut la Odesa”.
”Scriind într-un registru pur jurnalistic, ancorat la realitatea imediată a dramaticelor scene epopeice la care a participat, George Pâslaru dovedeşte cu prisosinţă talentul său de adevărat reporter, în care literaturizarea evenimentelor este dibaci ocolită, marşând pe descrierea frustă dar semnificativă a faptelor de eroism ale ostaşilor români în luptele cu inamicul. (...) Semnificativ, sub aspectul stilului jurnalistic abordat de autor, descrierea modului în care primul ofiţer buzoian, slt. Ghe. V. Popescu, a căzut pe frontul din Basarabia, poate fi utilizat oricând ca material didactic de studiu pentru reporterul trimis să redacteze din zonele de conflict armat”, scrie Viorel Frîncu, în cartea ”Consemnări publicistice”. 
 
”Gloanţele îi intraseră din cap până în picioare de parc-ar fi fost secerat” 
 
”Grupul de recunoaştere primeşte ordin şi pleacă. În frunte este sublocotenentul de rezervă Popescu Virgil. Au intrat în pădure prin partea opusă satului, după ce au făcut un înconjur de aproape un km. Toţi merg tăcuţi, răspândiţi în trăgători, cu mâna pe arme. Drumul este, însă, anevoios din cauza hăţişurilor. Din când în când, sublocotenentl se opreşte şi ascultă. Apoi, face semn de înaintare. După ce trecu un luminiş, se auzi un nechesat de cal. Cu siguranţă că acolo sunt Ruşii. Nu mai stătură mult pe gânduri şi deschiseră focul. Ruşii au răsouns imediat. Gloanţele sboară şi dintr-o parte şi din alta. (...) Lupta mai continuă vreo jumătate de ceas, până ce Ruşii fură scoşi din pădure, cu pierderi grele. Când plutonul se adună, se făcu numărătoarea. Sublocotenentul Popescu Virgil fusese rănit la braţul drept de două gloanţe; deasemenea, încă opt ostaşi prezentau răni. Când fu adus şi caporalul Mihăiloiu, el îşi dăduse de mult duhul. Gloanţele îi intraseră din cap până în picioare de parc-ar fi fost secerat. El era primul ostaş al Diviziei care deschidea marea carte a eroismului în răsboiul cu bolşevicii. El era primul ce trecea în eternitate. Iar sublocotenentul Virgil Popescu era cel dintâi ofiţer care-şi dădea tributul de sânge în marea luptă de desrobire românească”. (George Pâslaru, ”Drumuri de sânge. De la Prut la Odesa”)
 
Volumul de reportaje dedicat ostaşilor care au luptat pe fronturile din Basarabia şi Ucraina a fost publicat în decembrie 1941, la Tipografia ”Acţiunea Buzăului”, al cărui proprietar era însuşi autorul. Cartea a vut un imens succes, mai ales în rândul forurilor militare şi al factorilor de răspundere din Ministerul Propagandei. Aşa a ajuns gazetarul buzoian să fie numit, la finele anului 1941, începutul lui 1942, ”comisar cu probleme de propagandă şi presă în Transnistria şi consilier tehnic pe lângă Ministerul Propagandei”, conform ziarului ”Chemarea Buzăului”.
 
 
În noua sa calitate, avea să îşi desfăşoare activitatea la Odesa, în cadrul Centrului de propagandă condus de locotenentul-colonel Alex. Enescu. În perioada cât a activat aici, George Pâslaru s-a căsătorit, la 2 decembrie 1942, cu Victoria Dimitriu, actriţă, originară din Bârlad, iar în următorul an li s-a născut, la 3 iulie 1943, o fetiţă, cea care va deveni mai târziu celebra cântăreaţă, compozitoare, textieră de muzică uşoară şi actriţă de film, Margareta Pâslaru.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările