Cum explică psihologii conceptul de odihnă activă: „Are un efect deconectant foarte puternic, care pregăteşte omul pentru somn“

Odihna este cuvântul de ordine al acestei perioade. Psihologii acordă o importanţă deosebită odihnei ca şi mecanism de refacere a organismului. Odihna ca şi proces poate fi activă sau pasivă.

Odihna este procesul obligatoriu care alternează cu activitatea fizică sau intelectuală, prin repaus realizându-se reducerea efortului şi concentrării; odihna activă – realizată prin alternarea unui fel de activitate cu alta şi odihna pasivă – realizată prin somn.

Cine ştie să se odihnească raţional, împletind în mod inteligent odihna activă cu odihna pasivă, cine îşi acordă timp suficient pentru odihnă, acela se dovedeşte capabil să îndepărteze orice urmă de oboseală, să înceapă o nouă zi în deplinătatea resurselor sale fizice şi intelectuale.

„Un corp bine odihnit este mult mai bine pregătit pentru a-şi pune în valoare resursele naturale de apărare împotriva bolilor. De aceea, se şi spune că «de omul bine odihnit, bolile se lipesc mai greu». Odihna activă are un efect deconectant foarte puternic, care pregăteşte omul pentru somn şi pentru activitatea de a doua zi”, spune Aurelian Danu, membru al Asociaţiei Psihologilor Braşoveni.

Odihna activă sau despre cum schimbăm un fel de activitate cu alta

Odihna activă nu trebuie să fie o continuare a activităţii profesionale. Ne odihnim mai bine şi mai repede dacă, după ce părăsim munca, trecem la o altă ocupaţie, decât atunci când stăm şi lâncezim într-un fotoliu. În orele de odihnă activă, omul trebuie să caute o ocupaţie care să-l preocupe atât de mult, încât să uite complet de munca lui obisnuită. Această ocupaţie, pe lângă faptul că trebuie să fie diferită de munca zilnică, trebuie să fie placută, uşoară, şi să îi aducă destindere, bună dispoziţie şi bucurii.

Ocupaţiile din timpul liber pot fi variate, cu condiţia să rămână suficient timp pentru somnul de noapte. Printre acestea amintim: pescuitul, apicultura, creşterea animalelor mici şi a păsărilor de casă, grădinaritul, lucrul manual, tâmplăria, sculptura în lemn, croşetatul, lectura, dezlegarea de cuvinte încrucişate şi a jocurilor de perspicacitate, vizionarea de spectacole şi atâtea altele pot fi surse de recreere placută, de satisfacţii, iar alegerea este o chestiune strict personala. Ele trebuie, însă, să fie mai curand o activitate odihnitoare, relaxantă, decât o adevărată muncă.

În categoria odihnei active intră în mod obligatoriu şi practicarea exerciţiilor fizice şi a sporturilor: mersul pe jos, mersul cu bicicleta, înotul, gimnastica, excursiile activităţi care pot fi practicate oricând, de către oricine, fără o pregătire deosebită şi fără un echipament prea complicat şi costisitor. Mersul pe jos prezinta urmatoarele avantaje: putem să modificăm ritmul, efortul cerut şi durata în funcţie de timpul liber avut la dispoziţie şi, de asemenea, punem în mişcare aproape toţi muşchii corpului şi are o puternică acţiune stimulatoare asupra întregului organism.

„În timpul activităţilor fizice, toate organele şi sistemele lucrează în ritm accelerat: linişteşte mai mult ca orice medicament creierul obosit de munca intelectuală, favorizează atenţia, asigură echilibrul între cele două procese principale - excitaţia şi inhibiţia,favorizează procesele de creaţie, clarifică problemele urmărite şi linişteşte gândurile, creează un anumit climat emoţional, schimbând în bine dispoziţia sufletească, fiind un mijloc minunat pentru echilibrarea sistemului nervos, contribuie la consolidarea relaţiilor interpersonale. Nu întâmplător, prietenia, dragostea incită la plimbare. Fiecare dintre noi ne aducem aminte cu o deosebită plăcere de zecile de kilometri pe care i-am făcut în adolescenţă cu prietenele sau prietenii noştri, cu atât mai mult cu cât este la îndemâna oricui şi nu cere nici un fel de pregătire specială”, precizează Danu.

Acesta precizează că trebuie combătute şi evitate, cu toata hotărârea, „recreerea” şi „destinderea” făcute în localuri, cu cărţile de joc pe masă, unde „norii de fum” de tutun sunt cauza unei atmosfere aproape irespirabile, iar consumul de alcool şi cafea depăşeşte limitele rezonabile. Este evident că acest mod de petrecere a timpului liber nu oferă posibilitatea unei recreări efective şi nu poate contribui la menţinerea stării de sănătate ci, dimpotrivă, agravează starea de oboseală şi subminează sănătatea. Odihna activă trebuie să fie cât mai larg raspandită şi practicată, mai ales că este ieftină şi eficientă.

Odihna pasivă - somnul

Somnul constituie un proces natural de compensare, de importanţă vitală pentru organism. Centrul nervos responsabil pentru somn este situat la baza creierului, în trunchiul cerebral, a cărui atingere determină tulburări grave ale somnului. În timpul somnului se petrec în organism o serie de schimbări.

Refacerea energiei cheltuite în timpul activităţii se realizează printr-o încetinire a sistemului funcţionării organelor: respiraţia se răreşte, este mai superficială, transpiraţia se reduce, tensiunea arterială scade, temperatura corpului coboară cu o jumătate de grad, circulaţia sângelui spre unele organe importante - creier, rinichi - se reduce. După perioadele de activitate intensă urmează regulat şi necesar nevoia de repaos pasiv, de somn.

Somnul nu poate fi înlocuit cu nimic. Cine nu-l respectă devine propriul său duşman, îşi periclitează cu bună ştiinţă sănătatea. Orice încercare de a „păcali” organismul, de a-l înviora cu cafele sau diverse tonice sau medicamente este sortită eşecului şi nu face altceva decât să agraveze situaţia. Persoanele care nu dorm suficient pot să meargă, să audă şi să vadă ca toate celelalte fiinţe, insă facultatea lor de a raţiona, capacitatea lor de a lua decizii şi de a-şi păstra vigilenţa sunt reduse.

Aceste consecinţe sunt deosebit de dăunătoare pentru oamenii care au funcţii de conducere, pentru cei care desfăşoară o muncă de răspundere (medici, piloti, soferi, mecanici de locomoti etc.), pentru elevi şi studenţi. Somnul conservă şi potenţează mai bine memoria, şi asta graţie procesului de filtrare a amintirilor, stergându-le sau chiar îndepărtându-le pe cele inconsistente şi lipsite de importanţă şi, dimpotrivă, conservându-le pe cele care pot fi de un real folos.

„Somnul nu este un timp pierdut. Dormim 7-8 ore ca să ne putem bucura de viaţă şi ca să putem muncii cu folos în celelalte 16 ore. Pentru a avea un somn de calitate, capabil să asigure refacerea organismului vă recomandăm următoarele: cina trebuie luată cu 2-3 ore înainte de culcare, este recomandată o plimbare de minimum o jumătate de oră sau cel puţin aerisirea camerei în care dormim foarte bine, trebuie să ne culcăm şi să ne trezim, zilnic, aproximativ la aceaşi oră. De asemenea, este recomandat să nu existe surse de zgomot în dormitor: televizor sau radio şi trebuie să renunţăm să ne mai gândim la ideile, conflictele de peste zi, la sarcinile pe care le avem de îndeplinim. Apoi, trebuie să respectăm aşa numitul ritual al somnului: igiena personal, utilizarea pijamalelor, etc. şi este recomandată servirea unui ceai relaxant sau a unei căni de lapte cald înainte de culcare”, mai spune Aurelian Danu.

Legat de somn trebuie să considerăm şi importanţa viselor. Visele pot avea, într-adevăr, o funcţie utilă şi anume de rezolvare a conflictelor şi frustrărilor din timpul zilei. Visele, în marea lor majoritate, nu apar din nimic, aşa cum am fi înclinaţi a crede, ci doar din impulsuri şi preocupări ţinând de activităţile noastre obişnuite. Este cunoscut de multă vreme faptul că activităţile cerebrale şi implicit raţiunea nu se sting complet în timpul somnului, procesele cunoscute ale activităţii nervoase continuându-se fireşte într-o manieră mai redusă şi în acest interval de timp.

Astfel stând lucrurile, apare ca firesc să acceptăm că visele sunt o continuare trunchiată, dezordonată şi aleatoare a funcţiilor cerebrale, care au avut loc în starea de veghe. În condiţiile în care controlul activ al raţiunii este diminuat, numeroşi factori ca amintiri, dorinţe, speranţe, temeri, gânduri ascunse etc. intră în scenă provocând “dramaturgia” onirica (cea care ţine de vis), după cum diverşi excitanţi din afară sau dinăuntru se pot insera şi ei în această “dramaturgie” a visului, imprimându-i noi nuanţe.

Petrecerea mini-vacanţelor

Se recomandă schimbarea totală a ambianţei, adică plecarea din localitatea unde ne desfăşurăm activitatea. În locuri noi, cu oameni noi, cu privelişti noi, suntem solicitaţi de emoţii şi senzaţii schimbate, ceea ce are o acţiune tonifiantă asupra organismului. Este important să ne umplem ziua după dorinţe şi dispoziţie. Culcarea trebuie făcută la o oră convenabilă, similar cu programul nostrum normal.

Oricât de scurt ar fi, priviţi mini-vacanţa ca pe o întrerupere a rutinei zilnice. Relaxaţi trupul şi mintea fără să vă simţiţi vinovaţi că leneviţi. Nu atribuiţi mini-vacanţei puteri terapeutice miraculoase.

Chiar dacă sunt foarte folositoare, în câte zile de odihnă aveţi nu puteţi vindeca o eventuală boală, dar puteţi facilita foarte mult refacerea. Mini-vacanţele sunt bune pentru odihnă şi este greşit să le transformaţi într-un tur de forţă. Nu încercaţi să folosiţi concediul pentru rezolvarea unor probleme de serviciu. Uitaţi de şefi şi chiar de colegii de serviciu. O recomandare care nu trebuie uitată niciodată este aceea de a nu face din mini-vacanţă un prilej de abuzuri alimentare. Ideea de a te întoarce la locul de muncă sau acasă mai gras şi, vorba ardeleanului, mai frumos, pentru a demonstra că ţi-a priit concediul, este profund eronată şi dăunătoare sănătăţii.

„Cine caută în timpul său liber şi în mini-vacanţă adevărata refacere, întrebuinţează maşina numai ca un mijloc ajutător acestui scop şi anume pentru călătoria spre şi de la locul de odihnă. Acolo uitaţi de maşină şi bucuraţi-vă de timpul liber dedicate odihnei active şi pasive. A şti să respectăm alternanţa muncii şi odihnei, a şti să le organizăm raţional pe amândouă, înseamnă a stăpâni una dintre regulile de bază ale artei de a trăi şi a avea larg deschisă calea spre o viaţă sănătoasă”, a concluzionat psihologul braşovean.