FOTO VIDEO Buşteni, locul în care începe Ascensiunea  şi de unde cobori, la vale, în cramele prahovene, pentru a-ţi odihni sufletul

FOTO VIDEO Buşteni, locul în care începe Ascensiunea  şi de unde cobori,
 la vale, în cramele prahovene, pentru a-ţi odihni sufletul

Crucea Caraiman, unul din „brandurile“ inconfundabile ale staţiunii Buşteni. FOTO Dana Mihai

Vino smerit, călătorule, la Buşteni. Pentru că vei lua în piept Bucegii, iar muntele este o probă de limite umane şi nu iartă. Abia apoi te va lăsa să-i admiri frumuseţile, ape repezi şi peisaje care îţi încleştează vederea. Mergi pe drumul vinului şi bea un spumant regal la Azuga şi un vin boieresc la Urlaţi. Vă invităm la un nou reportaj din cadrul campaniei ”Adevărul” – „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fie că o iei spre Piatra Arsă, Caraiman, Babele, Cabana Mălăeşti, Valea Cerbului, Cabana Omu sau Gura Diham, drumul tău spre înălţimi pleacă, invariabil, din Buşteni. Poate a fost uşor să ajungi în micuţul oraş de pe Valea Prahovei, cu trenul sau cu maşina, că doar este la o aruncătură de băţ de Bucureşti, 135 de kilometri, dar adevăratul drum abia de aici începe.

Şi poate că nici nu ai fost primit cum aşa cum te aşteptai la poalele Bucegilor, pentru că Buşteniul are un nărav. Iarnă şi vară, în funcţie de capriciile zilei, îşi pune în cap o mantie de nori. Albi, mov sau de-a dreptul fioroşi, în toate tonurile de gri, sunt un prim avertisment. Că dacă nu respecţi regulile, începând chiar de jos, în timp ce-ţi ridici privirile pentru a căuta crestele, nu eşti bine primit.

Aşa că vino smerit, călătorule, şi fii gata să-ţi încerci limitele. Sus, vei fi doar tu şi muntele, iar câştigătorul este unul singur, mereu acelaşi, uriaşul de piatră care ţine loc de inimă României, Bucegii. Generos, muntele va împărţi răsplata cu tine, o experienţă vizuală unică, dar şi dorul de a-l străbate mereu, cu rucsacul în spate şi bocancii în picioare, îmbătat la propriu de aerul rarefiat, apele repezi şi peisajele abrupte.

Dacă vii pentru prima dată la Buşteni, cu gândul să iei în piept drumurile care se pierd pe creste, poate ar fi bine să începi cu un traseu uşor, spre Gura Diham (cel mult o oră şi jumătate), sau unul mediu, spre Cabana Caraiman (trei ore şi jumătate). Dacă ai experienţă sau ştii că rezişti la efort susţinut, ia-o spre Cabana Mălăeşti (4-5 ore) sau Cabana Omu (5-6 ore).

Oricum ai luat în rucsac mai mult decât îţi trebuie şi toate obiceiurile proaste de acasă şi de la muncă, de la prea mult stat pe scaun până la ţigări şi mâncăruri de fast-food, vor atârna şi ele în lupta cu tine şi cu muntele. Prima dată, după 100 de metri în abrupt, parcurşi cu elan, ţi se va tăia respiraţia. După 300 de metri, rucsacul va părea la fel de greu precum stânca la care parcă nu mai ajungi, iar după 500 de metri, parcă ai vrea să laşi totul baltă şi te întorci. Este primul test, al muntelui şi al limitelor tale, pe care trebuie să-l treci pentru a începe, cu adevărat, experienţa Bucegilor.

Cabanele de la capătul drumului, Crucea Caraiman şi cascada Urlătoarea

Deja, după acest moment, fiecare pas este mai uşor de acum şi începi să vezi frumuseţea. Verdele ireal al peisajelor alpine, amestecat auditiv şi vizual cu foşnetul pădurilor, susurul apelor care izvorăsc de peste tot, albul zăpezii de pe creste, marea de pădure care te înconjoară îţi încleştează privirea. Nu ai vrea să mai clipeşti sau să devii un personaj mitologic cu atât de mulţi ochi încât să cuprindă totul într-o imagine.

Cu sângele primenit de aerul rece, dar cu picioarele grele, vei ajunge după câteva ore la destinaţie. În orice cabană ţi-ai stabilit capătul de traseu, vei fi răsplătit cu cele mai bune ciorbe la cazan, ceai de mentă şi, cu siguranţă, cea mai delicioasă bere rece, pe care ai băut-o vreodată, cărată, pe acelaşi traseu pe care tu ţi-ai testat limitele, de caii puternici de munte ai cabanierilor.

 
Foto
 
 
Foto
Foto

Iar dacă ai de gând să înnoptezi, nu te aştepta la condiţii de cinci stele. Cabanele Mălăeşti (1720 metri) şi Omu (2505 metri) au locuri de cazare în dormitoare comune cu priciuri şi doar câteva în camere, la preţuri modice, 25-30 de lei. Nu există curent electric, iar serile sunt luminate doar de focurile de tabără ale turiştilor care nu se opresc din cântat întreaga noapte. Şi mâncarea pregătită la cabane este foarte ieftină, dar vara se recomandă să faceţi rezervare din timp, dacă aveţi de gând să rămâneţi peste noapte. 

Un iubitor de Bucegi nu trebuie să rateze şi un drum până la Crucea Caraiman, aflată la 2291 de metri, un monument care la momentul construcţiei, 1926-1928, era cea mai înaltă construcţie din lume de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Şi nici până la Cascada Urlătoarea (1100 de metri), aflată în apropierea traseului turistic care duce din Buşteni spre Platoul Bucegi, pe Valea Jepilor. Principala cădere de apă are 15 metri şi este foarte spectaculoasă. Din păcate, mulţi turişti care au încercat să se caţere în preajma cascadei s-au accidentat foarte grav sau au murit, încercând să facă fotografii.

Aşa cum s-a întâmplat şi în alte numeroase cazuri când cei care şi-au încercat puterile cu muntele, rătăcind pe trasee nemarcate, neechipaţi, neatenţi în preajma prăpăstiilor abrupte sau escaladând locuri imposibile, şi-au pierdut viaţa. Oamenii locului, obişnuiţi cu condiţiile aspre din Bucegi, au o vorbă la care trebuie să luaţi aminte: muntele nu iartă, iar orice regulă nerespectată poate fi plătită cu viaţa.

Castelul Cantacuzino, Casa Cezar Petrescu şi Mănăstirea Caraiman

Dacă nu vă place să vă luaţi la trântă cu muntele, puteţi rămâne la poalele Bucegilor. Aveţi ce face în Buşteni, de la plimbări interminabile prin staţiune, în aerul tare şi răcoros, până la vizitarea obiectivelor turistice din oraş.

Un prim popas poate fi Castelul Cantacuzino din Buşteni, ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis şi „Nababul“ datorită averii fabuloase. Construit în 1911, castelul găzduieşte şi importante evenimente culturale, cu invitaţi din întreaga lume, shooting-uri foto, nunţi şi alte recepţii fastuoase, atât în interior cât şi pe superbele terase exterioare. Castelul are şi un restaurant sofisticat, cu o terasă de unde, vara, puteţi savura cafeaua, dar şi cea mai frumoasă panoramă a munţilor Bucegi.

Vizitarea castelului se poate face de luni până duminică, între orele 10.00 şi 19.00, iar intrarea grupurilor de turişti se face din oră în oră, începând cu 10.15 şi până la 18.15. Vizitatorii beneficiaza de asistenţă gratuită cu ghid profesionist în limba română sau, la cerere, în limba engleză. Un bilet pentru un adult costă 20 de lei, 15 lei pentru studenţi şi pensionari, 10 lei pentru copii între 12 şi 18 ani, 5 lei pentru cei între 6 şi 11 ani şi gratuit pentru cei sub această vârstă.

Un alt obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi este Muzeul Cezar Petrescu, amenajat în casa în care scriitorul s-a statornicit în anul 1937, pentru izolare şi reculegere. Interiorul păstrează neştirbit vechiul stil: mobilier rustic, scoarţe vechi, ceramică românească, statui şi tablouri, peste 10 000 de volume de carte, ziare şi reviste. Programul de vizitare al muzeului, situate pe strada Tudor Vladimirecu din Buşteni, este de marţi până duminică, între 9.00 -17.00.

Iar dacă paşii te-au adus la Buşteni, călătorule, în căutare de linişte şi spiritualitate, du-te spre Mănăstirea Caraiman. Este pe drumul spre telecabina din staţiune, la poalele masivului Caraiman, la o altitudine de aproximativ 900 de metri, printre cele mai mari înălţimi la care s-a construit un lăcaş de cult în ţara noastră. Te poţi caza la mănăstire, unde au fost construite trei corpuri de clădire cel puţin 100 de turişti, în condiţii similare celor de hotel, la preţuri de 50 sau 70 de lei. Micul dejun costă 10 lei, iar cina 15 lei, iar cazarea la mănăstire este condiţionată de obligativitatea participării la sfintele slujbe.

Cazare la pensiune sau la cort

Dacă nu agreeaţi această variantă, vă puteţi caza în unul din sutele de hoteluri, pensiuni şi vile din staţiune. Preţurile sunt rezonabile, pleacă de la 60-80 de lei camera dublă pe noapte într-o pensiune de două margarete până la 150-200 sde lei la un hotel de trei stele. În staţiune sunt şi numeroase restaurante, pizzerii şi baruri, dar şi supermarketuri de unde vă puteţi procura singuri mâncarea. Majoritatea pensiunilor au locuri pentru grătar şi nimic nu se compară cu o friptură, o porţie de mici sau de legume, gătite în răcoarea serilor de la Buşteni.

O ultimă variantă de cazare este cortul. Camparea se face pe Valea Cerbului, renumită pentru transformarea pe care o suferă în timpul verii, când sute de persoane îşi petrec aici câteva luni la cort sau în rulote. Este un orăşel în miniatură, colorat, şi cu accesorii inedite: garduri din sticle de bere, steaguri, mobilier din butuci, flori în ghivece, grădiniţe cu legume şi antene de satelit, care personalizează spaţiile din jurul rulotelor şi al corturilor. Camparea costă 10 lei pe zi.

Un popas la cramele regale de la Azuga

Cu plămânii curăţaţi de aerul tare şi ochii împăienjeniţi de frumuseţea muntelui, cobori buimac la vale, cu dorul de a reveni pe potecile umbroase înscris deja în suflet. Iar dacă ţi-a plăcut plimbarea prin Bucegi, mai zăboveşte în Prahova, pentru a-ţi odihni sufeltul şi a-ţi răsfăţa gusturile cu un vin bun şi o mâncare aleasă.

Pentru primul popas, ţine drumul de la Buşteni, pe DN 1, până la Azuga. Este doar un kilometru între cele două staţiuni, iar în dreapta drumului naţional, dai de Rhein&Cie Azuga. Intrarea în crame este o potecă largă şi umbroasă, pe care, în adolescenţă, şi regele Mihai îşi făcea des apariţia, pe motocicletă, pentru a lua provizii din pivniţe sau doar pentru a se relaxa în decorul spectaculos din jurul cramei.

Să nu te miri dacă vei da de mulţi turişti străini, în mod paradoxal, crama le este mai cunoscută americanilor, japonezilor sau olandezilor decât românilor, dar, cu atât mai mult, descoperirea ei te va încânta.

Construite la suprafaţă, cu pereţi dubli şi ventilaţie naturală, cramele de la Azuga, fondate în 1892 de un german al cărui nume îl poartă şi astăzi, favorizează dezvoltarea mucegaiului negru, benefic pentru menţinerea unui microclimat constant şi oferă condiţii propice pentru producerea şi învechirea vinului spumant fermentat în sticlă, prin răsucirea manuală pe stative. Astfel, Pivniţele Rhein Azuga reprezintă cel mai vechi loc din ţară în care se produce, fără întrerupere, de 120 de ani, vinul spumant dupa metoda tradiţională, champenoise.

În vizita la cramă veţi vedea întreg procesul de fabricare al celebrului spumantul  Rhein, roz sau alb, de la odihna de câteva luni a sticlelor pe stative până la astupare, dar şi un mic muzeu cu reclame din ziarele epocii şi etichetele Rhein.

Apoi a venit timpul să vă răsfăţaţi cu spumantele fine (9 lei costă degustatul a trei tipuri de şampanie sau a şase de vin), însoţite de specialităţi de brânză cu mucegai şi boabe de struguri, dar şi cu mâncarea foarte bună de la restaurantul din curtea pivniţelor. Maeştrii specializaţi în bucăria românească şi tradiţională vă vor face să vă lingeţi degetele şi să vă uitaţi cu jind, pentru odihnă, la camerele cu muşcate în geam de la pensiunea de patru stele ridicată în curte.

Puteţi înnopta la crame în una din cele 12 camere ce poartă nume celebre de soiuri de vin - Chardonay, Sauvignon sau Rieslieng, la preţuri cuprinse între 95 şi 155 de lei.

La finalul unui popas molcom, cu mâncare bună şi rafinată, potenţată de spumantul care te face să vezi viaţa în roz şi o noapte odihnitoare în aerul tare, veţi resimţi răsfăţul de la Azuga ca pe unul regal, la propriu.

Nu degeaba, încă din 1920, Rhein Extra a devenit spumantul oficial al Curţii Regale şi s-a confundat cu momentele importante ale regalităţii, fiind servit în cadrul ceremoniei de încoronare a Regelui Ferdinand I de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922. Naţionalizate în 1948, pivniţele Rhein au fost privatizate după Revoluţie, şi au redevenit furnizorul oficial al Casei Regale a României.

Festin boieresc la Urlaţi

După experienţa spumoasă de la Azuga, urmaţi drumul vinului din Prahova, care coboară mai la vale, la Urlaţi. Aici este zona podgoriei Dealu Mare, „patria vinului roşu“, unde veţi fi trataţi ca nişte adevăraţi boieri, cu licori parfumate, mâncare bună şi peisaje de vis, ca în Bordeaux-ul franţuzesc. Viile nesfârşite, pline de rod, pădurile umbroase şi oamenii primitori vă vor cuceri pe loc.

Şi fie că veniţi cu maşina, o oră de la Bucureşti, sau cu bicicleta, la o plimbare relaxantă, veţi observa, cocoţate pe deal, două conace boiereşti restaurate, unde veţi desăvârşi incursiunea în tainele şi parfumul vinului.

La „Conacul dintre vii“, o casă cu aer de secol al XIX-lea, puteţi vizita o cramă, degusta vinurile celebre ale zonei, şi puteţi mânca pe săturate sau să înnoptaţi într-o cameră cu mobilier din lemn, covoare ţesute şi baldachin. Puteţi zăbovi cât doriţi la piscină, în crama răcoroasă sau pe iarba din curte. O noapte de cazare costă în jur de 80 de euro, iar o degustare de cinci sortimente de vin 12 euro.

Aproape este şi Casa Urlăţeanu, un conac boieresc, construit pe trei nivele, plasat perfect într-un peisaj spectaculos, cu o panoramă imensă a podgoriilor din jur, foarte căutat de turişti pentru degustarea ameţitoarelor soiuri produse în zonă - Fetească Neagră, Pinot Noir sau Merlot.

În crama subterană, perfect funcţională, vinul roşu se matureaza în baricuri de stejar. Veţi descoperi o atmosferă autentică şi fascinaţia personalului pentru vin şi cultura vinului. Degustări se fac zilnic, iar pentru a mânca la conac este nevoie să fiţi un grup de cel puţin şase persoane şi să faceţi o comandă prealabilă.

Iar dacă ajungeţi în zona Urlaţiului, nu rataţi şi o vizită la Conacul Bellu. Cel mai uşor îi puteţi da de urmă la intersecţia drumului ce merge spre Urlaţi din DN 1B, Ploieşti – Buzău. Este ascuns pe un deal, într-o frumoasă poieniţă, o mică bijuterie arhitectonică ce răsplăteşte eforturile turiştilor în căutare de altceva. De un alb imaculat, renovat complet şi plasat într-un cadru ce-ţi taie răsuflarea, este considerat cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească, construit în stil vechi românesc. La interior, conacul este şi mai fascinant, o îmbinare fastuoasă între influenţele occidentale şi cele orientale în care se păstrează foarte mult din mobilierul original, dar şi fotografii realizate de Alexandru Bellu (1850-1921), boierul cu origini macedonene căruia i-a aparţinut conacul, cărţi şi obiecte personale, tablouri, candelabre, sfeşnice, statuete, stampe, vase orientale, porţelanuri şi argintărie. Este deschis de marţi până duminică, între orele 9.00 şi 17.00, iar preţul unui bilet este 4 lei.

Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.

Pe aceeaşi temă:

FOTO VIDEO Podul lui Dumnezeu şi tărâmul legendelor de la Ponoarele. Totul despre cel mai mare pod natural din România şi al doilea din Europa

FOTO VIDEO Incursiune în pădurile seculare ale Dobrovăţului, locul ales de Ştefan cel Mare pentru ultima ctitorie

Comorile ascunse din comuna Suliţa. Mănăstirea Cozancea, desfătare pentru suflet şi minte, şi iazul Dracşani – raiul pescarilor

FOTO VIDEO Totul despre Sfântul de la Bistriţa care aduce ploaia şi colţul de rai din Băile Govora şi din Rezervaţia Buila Vânturariţa

FOTO VIDEO Incursiune în ţinutul fabulos al comorilor regilor daci: secretele cetăţilor antice de la Sarmizegetusa Regia

FOTO VIDEO Incursiune în ţinutul fabulos al comorilor regilor daci: secretele cetăţilor antice de la Sarmizegetusa Regia

Crucea Caraiman, unul din „brandurile“ inconfundabile ale stațiunii Bușteni. FOTO Dana Mihai

Imagini din aceeasi galerie
  • Crucea Caraiman, unul din „brandurile“ inconfundabile ale stațiunii Bușteni. FOTO Dana Mihai
  • Aerul tare și peisajele spectaculoase fac din Bușteni una din cele mai iubite stațiuni de către amatorii de drumeții și plimbări. FOTO Dana Mihai
  • Panorama orașului Bușteni, de pe terasa Castelului Cantacuzino. FOTO Dana Mihai
  • Castelul Cantacuzino din Bușteni, un obiectiv pe care nu trebuie să-l ratați. FOTO Dana Mihai
  • Castelul a fost construit în 1911, de „Nababul“ Cantacuzino. FOTO Dana Mihai
  • Mănăstirea Caraiman, un loc căutat de pelerini din toată țara. FOTO manastireacaraiman.ro
  • Mănăstirea este la poalele masivului cu același nume, la 900 metri altitudine. FOTO manastireacaraiman.ro
  • La Cascada Urlătoarea este interzis cățăratul. FOTO infopensiuni.ro
  • Valea Cerbului din Bușteni, loc de campare și un mic orășel amenajat cu accesorii colorate. FOTO Dana Mihai
  • De primăvara și până toamna târziu, sute de persoane campează pe Valea Cerbului. FOTO Dana Mihai
  • De pe Valea Cerbului pleacă și multe dintre traseele montane din Bucegi. FOTO Dana Mihai
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările