FOTO Staţiunea Lacu Sărat – perla uitată a Bărăganului

Publicat: 11.05.2014 11:01

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:45

Vestită pe vremuri în toată Europa nu doar pentru calităţile curative ale nămolului sapropelic ci şi pentru serviciile de calitate găsite aici, staţiunea brăileană Lacu Sărat se află acum într-un nemeritat con de umbră.

Din fericire, scuza permanentă folosită de autorităţile locale pentru dezinteresul cu care a fost tratată staţiunea balneară Lacu Sărat în ultimii ani, nu mai poate fi folosită. Până acum, se invocau litigiile existente între Primăria Brăila şi Primăria Chiscani, comuna învecinată cu municipiul, pentru dreptul de a încasa taxe şi impozite în staţiune. O sentinţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anulează, practic, această scuză.

Fiecare dintre cele două Unităţi Administrativ Teritoriale – Brăila şi Chiscani – susţineau că staţiunea se află pe teritoriul său. Sentinţa definitivă şi irevocabilă dată recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte, implicit, prin recunoaşterea unor documente emise de Consiliul Local Municipal, că staţiunea se află pe teritoriul administrativ al municipiului Brăila. "Sperăm ca de această sentinţă să se ţină seama în toate procesele pe care le mai avem cu Chiscaniul, astfel încât să terminăm cât mai repede cu procesele aflate pe rol şi să ne apucăm de treabă. Staţiunea are nevoie de investiţii, nu de litigii interminabile în Justiţie", spune primarul Brăilei, Aurel Simionescu.

Edilul şef al municipiului Brăila şi-a declarat speranţa că, odată tranşate lucrurile în instanţe, municipiul Brăila, în colaborare cu Consiliul Judeţean Brăila şi cu comuna Chiscani vor lăsa toate orgoliile deoparte şi vor concepe proiecte de investiţii cu finanţare europeană, pentru a scoate staţiunea din letargia actuală. De altfel, încă de anul trecut, cele trei entităţi administrative au pus bazele unei Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitare Brăila – Chiscani, al cărei scop declarat este găsirea de soluţii pentru modernizarea staţiunii Lacu Sărat. Până acum, însă, nu s-a făcut nimic, deoarece atât Brăila cât şi Chiscaniul îşi declamau dreptul de a încasa taxe şi impozite de la agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în staţiune, fără a face nimic practic pentru a pune bazele unor investiţii în modernizare.

Ce a fost şi ce a ajuns staţiunea Lacu Sărat

Obiectivul turistic Lacu Sărat a cunoscut şi vremuri mult mai bune. Perioada de glorie a fost între cele două războaie mondiale când faima puterii tămăduitoare a lacului era atât de mare, iar staţiunea era atât de cochetă încât afluxul de turişti din ţară şi străinătate atinsese cote greu de controlat. Numărul uriaş de vizitatori a determinat autorităţile vremii să ia măsura limitării dreptului brăilenilor de a efectua băi. Astfel, ca să rămână loc pentru turişti, în anii '20 ai secolului trecut localnicilor li s-a stabilit un plafon maxim de 1.500 băi reci şi 1.500 băi calde pe sezon. În perioada aceea, staţiunea avea amenajată pe malul lacului o plajă foarte modernă, dotată cu construcţii de lemn pentru cabine de schimb, cu terasă pentru răcoritoare, cu spaţii de joacă pentru copii, cu umbrele, şezlonguri, precum şi bazine amenajate în lac. Lângă plajă, aleea principală a staţiunii era străjuită de copaci cu coroana bogată, iar tramvaiul care venea dinspre Brăila înconjura un superb rondou cu flori. De ambele părţi ale aleii erau amplasate construcţii bine armonizate, cu regim de înălţime parter plus etaj şi mansarde de tip franţuzesc, cu donjoane sau foişoare în colţuri sau în axul clădirii, cu ferestre înalte şi balcoane, sau cu dantelărie de fier forjat. Posibilităţile de distracţie erau numeroase şi selecte: restaurantul Casino, Bazarul Elitei, Marele Restaurant Principesa Maria, Restaurantul Vila Regală, Restaurantul Englez sunt doar câteva dintre locaţiile în mare vogă în epocă.

Aşa arăta staţiunea în urmă cu 100 de ani Fotografie de epocă

În prezent, din cauza neputinţei autorităţilor şi a certurilor interminabile dintre Brăila şi Chiscani, staţiunea a pierdut strălucirea de altădată. Locul vechilor vile a fost luat de hoteluri construite în perioada comunistă, cu arhitectură tipică anilor '70. Ici-colo, au apărut şi câteva vile şi pensiuni mai noi, fără a se păstra, însă, armonia stilistică de pe vremuri. Singura zonă bine amenajată din staţiune este cea unde a fost construită, la sfârşitul anilor '90, o bisericuţă de lemn în stil maramureşean. Oarecum ironic este faptul că respectiva biserică a fost ridicată graţiei implicării mai mult decât entuziaste a primarului de atunci, Anton Lungu. Care primar îşi descoperise la bătrâneţe vocaţia de bun creştin, după ce, în vremea ateismului comunist, a îndeplinit cu abnegaţie funcţia de prim-secretar PCR al judeţului Brăila.

În rest, aleile staţiunii sunt pline de găuri, mobilierul stradal este vechi, rupt şi murdar, fântâna arteziană de la intrarea în staţiune, realizată pe locul unui fost chioşc muzical, este nefuncţională, iar o parte din spaţiile verzi au încăput pe mâna unor noi proprietari care le-au îngrădit cu împrejmuiri improprii caracterului staţiunii afectând astfel, fără discernământ, peisajul ce ar trebui să respecte anumite reguli de sistematizare. Este de referinţă cazul unei porţiuni din fostul "Parc Englez", ce făcea odinioară deliciul vizitatorilor. Deşi nimeni nu-şi mai aminteşte ca acolo să fi fost altceva decât spaţiu verde, autorităţile locale au găsit de cuviinţă să-i dea terenul unui bucureştean care revendica nişte foste proprietăţi. După ce a primit spaţiul în cauză, noul proprietar a ridicat un gard, rupând, practic, fostul parc englezesc în două. În prezent, zona îngrădită pare abandonată, fiind năpădită de vegetaţia care a crescut nestingherit.

Bazele de tratament şi plaja lacului sărat sunt administrate de societatea privată „Unita Turism”. Din păcate, nici această firmă privată nu se poate lăuda cu investiţii de anvergură în activele deţinute aici, astfel că serviciile oferite turiştilor au standarde destul de modeste. În aceste condiţii, turiştii care încă mai vin în staţiune sunt, în marea majoritate, pensionari ce vor să beneficieze de proprietăţile curative ale nămolului sapropelic, singurul atu pe care l-a păstrat staţiunea. Iar dacă în vremurile bune, într-o singură lună veneau mii de turişti la Lacu Sărat, acum abia dacă mai vin vreo 5-6000 pe tot parcursul anului.

Citiţi şi