PORTRET / Iulian Vizireanu născoceşte sculpturi cu drujba şi cu flexul

Iulian Vizireanu este singurul adept din România al unei forme de artă noi, „importate“ tocmai din Canada: „Carving“. Vizireanu este mândria colegilor săi, dintr-un atelier de pe strada Merişor, din Constanţa: deşi îl văd zi de zi la muncă rămân impresionaţi când se apucă să născocească sculpturi migăloase cu ajutorul drujbei.

Este sculptor, dar nu unul tradiţional, pentru că a renunţat la daltă. Produsul final este acelaşi, numai că timpul de execuţie este diminuat mult. Realizarea unei sculpturi de un metru şi jumătate înălţime durează 2-3 zile.

Vizireanu s-a apucat de sculptură în urmă cu zece ani, după ce a urmat o şcoală de artă. „Iniţial am «cochetat» cu modelajul însă am renunţat. Cred că pot spune că simt scupltura“, spune artistul.

Sute de sculpturi

Nu a avut niciodată o expoziţie şi nu îşi doreşte decât să fie lăsat să muncească în continuare iar lucrările sale să aibî căutare. „Nu lucrez decât pe comandă ca urmare ce fac se cumpără. Cred că în zece ani am făcut 300-400 statui şi statuete“, spune el.

Este unicul adept din ţară, din câte ştie el, al stilului de sculptură „Carving“, pe care l-a îmbrăţişat în urmă cu şase luni, stil practicat în SUA şi Canada. Metoda presupune înlocuirea daltei şi a ciocanului cu drujba şi flexul. „Forma se scoate cu drujba şi apoi se finisează. Eram obişnuit să lucrez cu uneltele industriale aşa că după primele încercări am reuşit“, ne explică Vizireanu.

Motivul pentru care s-a reorientat a fost nu doar curiozitatea ci şi faptul că o sculptură în piatră sau marmură se fac greu şi sunt costisitoare. „Pe criza asta cine mai are 5000 de euro să dea pe o statuie? Ca urmare materialul pe care îl folosesc este lemnul, iar produsul finit este şi frumos şi unicat şi poate fi achiziţionat la un preţ accesibil“, a spus Vizireanu. Lucrările sale se vând, în medie, cu 1000 de lei bucata. „Lucrez în orice tip de lemn însă cel pe care îl prefer este teiul. Este şi uşor de lucrat şi plăcut ca şi culoare“, ne explică el în timp ce finisează ultima statuetă comandată, nudul unei femei.

Deşi nu are pretenţia de a fi un artist consacrat şi nu ţine neapărat la o recunoaştere pe plan naţional, este mândru de obiectele care i-au ieşit din mână şi care au ajuns să îmbodobească şi locuinţele unor demnitari.