Cum năşteau femeile în urmă cu 100 de ani: în genunchi, ţinându-se de marginea patului. „Cum se deschide uşa, aşa să se deschidă şi corpul meu de repede”
0
În urmă cu circa 100 de ani, când maternităţile încă erau foarte rare în peisajul urban românesc, chiar şi moaştele erau un lux la care femeile apelau doar dacă metodele băbeşti nu dădeau rezultate. Asta reiese dintr-un text publicat, în anii 1930, în revista „Analele Brăilei”, aflat acum în arhiva colecţionarului brăilean Valerică Butoi.
„Când încep contracţiile uterine şi femeia e gata să nască, babele o aşează la marginea patului sau a sobei, pe un strat de paie, zicând că şi Fecioara Maria a născut pe Isus tot pe paie, în ieslea vitelor. Femeile în general nasc în genunchi, ţinându-se de marginea patului.
Când femeia naşte mai greu, o frecţionează cu ulei peste tot corpul (...), apoi se trage cu puşca un glonte peste casă, se cheamă preotul să-i citească, căci poate a blestemat-o cineva, sau femeia bea apă din pumnul soţului. Numai când văd, târziu, că nu reuşesc cu nimic – atunci trimet după o moaşe cu diplomă”, nota autorul textului.
Un sfat dat de babele atoateştiitoare era ca, atunci când este apucată de dureri, femeia să se plimbe repede prin casă, să dea cu piciorul în piciorul patului şi în pragul uşii, zicând: „cum se deschide uşa, aşa să se deschidă corpul meu de repede”.
Dacă durerile încetau în timpul travalilului, nu era semn bun. „Dacă durerile încetează, întârziind astfel naşterea, se consideră că femeia e răcită. Şi atunci se înfierbântă mălai sau sare, pe cari le pun pe abdomen şi şale, sau introduc un sul de lână în apă fiartă şi, astfel încălzit, îl aşează pe abdomen şi între coapse”, se specifica în articolul din „Analele Brăilei”.
„Cred că era groaznic să naşti în acele condiţii. Am născut un copil şi nu îmi pot imagina cum ar fi să treci printr-o astfel de experienţă altfel decât cu asistenţă de specialitate, într-o maternitate”, spune brăileanca Gina Androne.
Cititi si
Se încarcă comentariile...
