Brăila, porto-franco al Ţărilor Române, la începutul secolului trecut. Un sfert din comerţul naţiei se făcea prin primul port liber de la Dunăre

Brăila, porto-franco al Ţărilor Române, la începutul secolului trecut. Un sfert din comerţul naţiei se făcea prin primul port liber de la Dunăre

Portul Brăila, în perioada de glorie   FOTO arhiva

„Nu Brăila este fiica Principatului Ţării Româneşti, ci ea este maica acestuia”. Citatul îi aparţine marelui istoric Nicolae Iorga, care astfel recunoaşte rolul strategic pe care oraşul dunărean l-a avut în dezvoltarea Ţării Româneşti. De-a lungul veacurilor, comerţul brăilean a fost unul înfloritor, însă perioada sa de avânt maxim a fost după 1836, când Brăila a căpătat statut de porto-franco.

Ştiri pe aceeaşi temă

„După eliberarea de sub turci, din 1829, Brăila a devenit cel mai important port maritim de pe Dunăre al Ţării Româneşti. Tratatul de la Adrianopol, din 2 septembrie 1829, a abolit monopolul turcesc asupra comerţului Ţărilor Române. Astfel, Ţara Românească, prin portul Brăila, poate să realizeze un comerţ liber, supus doar cererii şi ofertei.

În 1836, prin ofis (decret n.n.) domnesc, s-a institut la Brăila regimul de porto-franco, care însemna că toţi aceia care făceau comerţ aducând sau scoţând mărfuri pe apă erau scutiţi de taxe. Asta a dus la o intensificare semnificativă a schimburilor comerciale.

Iniţial, comerţul prin portul Brăila s-a concentrat pe grâne sau lemn în stare brută, sub formă de buşteni. După 1860 – 1870, mărfurilor tradiţionale li s-a adăugat o marfă nouă: petrolul”, ne-a explicat prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului de Istorie „Carol I” Brăila.

După instituirea regimului de porto-franco, perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraşul Brăila, care cunoaşte multe modificări şi realizări: pavaj şi felinare pe străzi, farmacii, staţie meteo, spital militar, Parcul Belvedere, înfiinţarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme şi a unui teatru, deschiderea unei şcoli de fete, a unui gimnaziu şi construirea docurilor, a căilor ferate şi a mai multor fabrici.

În 1888, s-a utilizat aici pentru prima dată în ţară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul şi becul electric. Se dezvoltă puternic învăţământul şi cultura sistemul bancar, susţinute de comerţul înfloritor.

La sfarşitul secolului al XIX-lea, comerţul brăilean reprezenta 22% din întregul comerţ românesc. Deja, Brăila avea un aer occidental evident, locuitorii ei bucurându-se de prosperitate. Oraşul beneficia de existenţa mai multor filiale de banci, firme si agenţii fluviale şi maritime renumite, precum şi de reprezentanţe diplomatice de înalt nivel. Principala sursă a acestui „boom” economic era portul, unde intrau şi ieşeau, în medie, peste 40 de nave pe zi.


Economia înfloritoare a făcut din Brăila un oraş inovativ, cu alură occidentală. De exemplu, Brăila este printre putinele oraşe din tara dezvoltate după un riguros plan urbanistic, avand reţeaua de străzi sistematizată după un model radiar-concentric de tip amfiteatru.


Brăila a fost printre primele româneşti care au beneficiat de iluminat public cu lămpi de petrol, în 1858. Anghel Saligny a folosit pentru prima dată betonul armat la Brăila, pentru a construi cheiurile şi danele oraşului, în perioada 1883 – 1892. Vaporul cu aburi „Orient” a fost prima navă românească de transport pasageri pe Dunăre, plecând de la Brăila, în 1895. Tot la Brăila s-a pus în funcţiune prima uzină electrică, la doar 13 ani de la apariţia invenţiei lui Edison. O fabrică de celuloză din stuf deschisă în 1906 a fost prima iniţiativă de valorificare a stufului din Balta Brăilei. Tot aici s-a dat în funcţiune, în 1912, cel mai mare castel de apă din ţară, cu o capacitate totală de 1.200 metri cubi.

Citiţi şi:

Brăila de legendă

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: