Vântul din Pasul Tihuţa aduce bani de 5 ani

Prima eoliană din România a fost ridicată de un om de afaceri bistriţean în 2005.De atunci exploatarea energiei eoliene a devenit o adevărată mină de aur în România, care tentează oameni de afaceri serioşi şi aventurieri deopotrivă. Pe lângă banii din energia vândută proprietarii centralelelor eoliene câştigă din comercializarea certificatelor verzi.

Cea dintâi centrală eoliană construită în România este rodul visului unui om de afaceri bistriţean, Martin Ilieş. El a cheltuit cu ridicarea primei eoliene din ţară trei sute de mii de euro. Deşi a apelat la credite şi s-a luptat cu hăţişul birocratic  pentru a obţine tone de avize şi aprobări timp de doi ani, în perioada 2003-2005, omul crede că a meritat.

Bani din certificate verzi şi energia vandută Electricii

 Centrala eoliană de la Tihuţa este, la doar cinci ani de la punerea ei în funcţiune, depăşită tehnologic de supercentralele care au fost instalate în Dobrogea şi Moldova, însă are valoarea unui simbol: „Are neîndoielnic meritul pionieratului. După acest proiect au apărut o avalanşă de proiecte mari, Cel de la Tihuţa a fost însă primul. În curând în Bistriţa-Năsăud va mai apărea unul, dar nu vă pot da încă detalii", spune secretarul de stat în ministerul Turismului şi Dezvoltării, Ioan Andreica, după expertiza căruia a fost ridicată în 2005 centrala eoliană din Bistriţa-Năsăud.

 De altfel Andreica este un expert în proiectare şi consultanţă pentru centrale eoliene şi înainte de a fi fost numit secretar de stat, a lucrat şi pentru alte proiecte similare: „aceste centrale sunt foarte rentabile pe termen lung, chiar dacă investiţia iniţială poate părea mare. Pe lângă banii din vânzarea energiei, se obţin bani şi din comercializarea certificatelor verzi. În prezent preţul unui certificat verde este de 55 euro pentru megawat oră produs, însă am informaţii că în scurt timp Comisia Europeană va aproba două certificate pentru megawat oră", explică secretarul de stat. Principalul cumpărător al energiei produse de centrala eoliană de la Tihuţa este Electrica Transilvania. Randamentul centralei a fost în primii ani de 56 % , eoliana putînd produce cam 170 de mii de kilowaţi anual, însă a întâmpinat probleme de-a lungul anilor şi a rămas închisă chiar şi o jumătate de an  Pe lîngă energia electrică, centrala lui Martin Ilieş vine şi aşa numitele certificate verzi, un soi de taxă pe care marii poluatori de genul centralelor nucleare sau termice trebuie să o plătească celor care protejează mediul.Centrala de la Tihuţa are dreptul să vândă anual 170 de astfel de certificate, câte unul pentru fiecare mie de kilowaţi produsă, iar cererea e atât de mare încât de abia pot onora comenzile

Povestea primei eoliene

 Prin 2003, inspirat din ceea ce a văzut prin Europa, în călătoriile de afaceri, Martin Ilieş a demarat primele măsurători ale intensităţii vântului. Timp de 6 luni, echipele sale au testat bucată cu bucată fiecare zonă susceptibilă, de a avea, cât mai multe zile pe an, vântul care să-i mişte elicele. După găsirea locului optim, culmea Măgurei investitorul bistriţean a început un adevărat maraton, de la o agenţie la alta, de la un minister la altul pentru aprobări. Centrala de la Tihuţa are o înălţime de 42 de metri şi o greutate totală de 50 de tone, şi a fost nevoie pentru instalare de o macara performantă, pe care bistriţeanul a adusă tocmai de la Rafinăria din Ploieşti.Centrala a fost montată de un grup german , în doar trei zile,.