Românul care creşte Black Angus, vaci cu o carne extraordinar de scumpă. O sută de grame costă 10 euro

Românul care creşte Black Angus, vaci cu o carne extraordinar de scumpă. O sută de grame costă 10 euro

Ion Mihalca a lăsat fabrica pentru aerul curat şi taurine FOTO: Bianca Sara

Vacile negre şi impunătoare aduse tocmai din Irlanda pot fi observate pe tot mai multe dealuri din Bistriţa-Năsăud. Printre cei care au pariat pe vacile care ajung în farfurie la 10 euro suta de grame se numără şi Ion Mihalca. Acesta a renunţat la munca în fabrică, pentru aerul curat de pe câmp, pentru vacile bălţate româneşti şi pentru Black Angus.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tot mai mulţi crescători de vite din România pariază pe rasele străine, care sunt mai productive şi mai uşor de întreţinut decât cele româneşti, în ciuda preţului piperat. Aşa se face că pe tot mai multe câmpuri din Bistriţa-Năsăud pot fi observate păscând vaci negre impunătoare. 
 
Este vorba despre rasa de carne Black Angus, care a primit numele oraşului de unde provine. Este o rasă de taurine crescută special pentru producţia de carne, care a fost creată în Scoţia, în secolul al XVIII-lea. 
 
Această rasă a ajuns răspândită în întreaga lume, taurinele având câteva trăsături distincte precum: culoarea neagră şi lipsa coarnelor. Greutatea corporală ajunge la 550 de kilograme, iar randamentul la tăiere pentru animalele îngrăşate este de 65-70%. 
 
Pe această rasă a pariat şi Ion Miholca, un bistriţean de 37 de ani. În tinereţe acesta a lucrat într-o fabrică din Bistriţa, unde era prelucrător prin aşchiere. 
 

A început cu 4 vaci de lapte româneşti

 
La nici 22 de ani, bistriţeanul şi-a luat lumea în cap, şi-a dat demisia, dezamăgit de salariul mic şi de condiţiile de muncă, şi s-a dus la ţară, în localitatea Şieu, unde locuia tatăl său şi unde deţinea o bucată de teren.
 
„Am lucrat în Bistriţa, în fabrica Ario, ca prelucrător prin aşchiere. Era salariul slăbuţ şi m-am reprofilat din mers, ce să facem. Am început cu bălţate. Avea tata aici ceva pământ şi patru vaci, cu alea am început. Am venit acasă şi am început să cresc animale”, povesteşte Ion Mihalca. 
 
Business-ul bistriţeanului, care deţine în prezent o fermă compusă din 60 de capete, a început cu patru vaci de lapte româneşti. Acestea erau chiar cele pe care le deţinea tatăl său. Cu o investiţie minimă ce nu depăşea câteva mii de lei, bistriţeanul a început să scumpere pe rând tot câte un animal, ajungând la 40 de capete de bălţate româneşti.
 
„La animale nu stă oricine, trebuie să îţi şi placă şi să nu te fereşti să pui mâna. Aici tre să umbli cu cizmele de gumă, nu cu adidaşi sau cu şlapi”, mai spune bistriţeanul. 
 
 
 
În 2016, încurajat de crescătorii de animale care se arătau mulţumiţi de randamentul dat de celebrele deja Black Angus, a cumpărat 10 capete, de la o fermă din vestul ţării, care le aducea direct din Irlanda. 
 
A dat între 2.650 de euro şi aproape 3.000 de euro pe bucată şi a început deja timid să vândă celor care vor să îşi facă o crescătorie de Black Angus. Acesta spune că piaţa încă nu este suficient de dezvoltată să vândă direct la  restaurante carnea, dar asta şi pentru că românii încă nu îşi permit să o consume.
 
Un kilogram de carne ajunge să coste între 10 euro şi 20 de euro, iar când ajunge în farfurie suta de grame se vinde cu preţuri cuprinse intre 80 de lei şi 150 de lei, în funcţie de preparat şi tipul de carne. 
 
„Am tăiat şi eu una de curiozitate. Am vrut să văd cât e carnea atât de laudată de toată lumea. E foarte bună, e superioară celei comune”, mărturiseşte bistriţeanul.
 

Vacile care se „întreţin” singure

 
Potrivit bistriţeanului, avantajul acestei rase de carne este că nu necesită atât de multă atenţie. Acestea nu trebuie mulse, iar pe timp de vară dacă le asiguri un perimetru unde pot să pască şi apă la discreţie, nu au nevoie de altceva. 
 
Crescătorul de animale le-a amenajat celor 20 de văcuţe un spaţiu plin de verdeaţă, care este asigurat cu gard electric, alimentat cu mici panouri solare. Acesta le verifică o singură dată pe zi, să se asigure că nu au evadat din perimetru. Nici pe timp de iarnă nu sunt atât de pretenţioase la mâncare precum clasica bălţată. 
 

Vă mai recomandăm:

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
citeste totul despre: