Fostul lagăr de deţinuţi în care trăiesc acum oameni. Povestea satului din Maramureş care păstrează încă ororile regimului represiv comunist

Fostul lagăr de deţinuţi în care trăiesc acum oameni. Povestea satului din Maramureş care păstrează încă ororile regimului represiv comunist

Casele găzduiesc patru sau cinci familii de mineri   Foto: Angela Sabău

Satul Nistru din Maramureş păstrează şi astăzi mărturiile ororilor regimului comunist. Aici a fost o colonie de muncă despre care, însă, locuitorii nu ştiu mai nimic. Clădirile în care au fost cazaţi deţinuţii au fost ocupate, ulterior, de către mineri, cu familiile lor. În câte o cameră şi o bucătărie locuia câte o familie cu doi, trei sau chiar mai mulţi copii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Situat la marginea satului, în apropierea minei – închise acum de ani buni – fosta colonie este în prezent ”casă” pentru câteva zeci de familii. Gura minei rămâne pe partea draptă şi drumul urcă pe un deal, cam un kilometru, poate mai bine. Aici iernile sunt mai grele, după cum arată, zăpada abia s-a topit. Pe partea sângă se înşiră un rând de case galbene, pe un singur nivel, ceva mai mărişoare. Prima este mai mare şi are două nivele.

La prima impresie par nişte case obişnuite, însă de aproape se vede că au mai multe intrări. Fiecare dintre ele serveşte unei familii, pentru că în câte o casă locuiesc mai multe familii. Astăzi, mai mult văduve sau neveste ale foştilor mineri, majoritatea veniţi din alte părţi, au ştiut întotdeauna despre locuinţele lor că au fost cazaţi deţinuţi acolo, însă nimeni nu a vorbit vreodată despre asta.

Ana Demko, prima persoană care ne întâmpină, intră în vorbă cu uşurinţă cu noi. ”Eu sunt din Drăguşeni, nu-s de p-aicea. Taică-meu şi-a dat seama, când i-am spus unde m-am mutat. Dar eu nu am ştiut ce o fost aici”, începe ea. Femeia are peste 30 de ani de când locuieşte acolo, dar nu a auzit pe nimeni vorbind despre fostul lagăr. Nici bătrânele din celelalte case nu ştiu mai multe, sau nu spun.

”Eram tânără când am venit aici. Dar despre asta nu tare s-o povestit. Nu ştiu dacă le era frică, da asta vorbă eu nu am auzit-o”, spune Estera Magyar, o bătrână de 70 de ani. Locuinţa ei e identică cu celelalte, adică e compusă dintr-o cameră şi bucătărie. La fel ca şi ceilalţi bărbaţi, soţul ei a fost miner.

O altă bătrână apare şi intră în vorbă cu noi, însă informaţiile despre trecutul locuinţelor lor sunt la fel de sărace. ”Poate or fi fost (deţinuţi, n.r.), dar când n-am fost eu aici. Am auzit despre ei, că ce-o fo, dar nu ştiu mai multe. Am 78 de ani, da despre deţinuţi io nu ştiu nimica”, spune Maria Berţa, locatară din 1962 în casele fostei mine. ”Nu ştiu io ce o fost aici. Cine să vorbească?”, se întreabă ea retoric.

La fel ca şi ea, mai toţi locatarii din cele câteva imobile, au buzele pecetluite când vine vorba despre istoria locului. ”Io îs aici din 61, da’ nu o vorbit nime’, niciodată. Am auzit numa’ că aici o fo’ deţinuţi, da n-o vorbit nime’ despre asta”, spune o altă bătrână, Irina Chiş, de 74 de ani.

Primii deţinuţi, aduşi de la Baia Sprie

Marius Uglea, doctor în istorie, susţine într-o lucrare despre fostul lagăr de la Nistru că s-a înfiinţat în 1951 şi că iniţial aici au fost aduşi deţinuţi de la Baia Sprie. ”Într-o notă internă a Exploatării Miniere Baia Sprie din 19 februarie 1951 se făcea referire la trimiterea din partea ,,lagărului braţe speciale’’ de la Baia Sprie a unui delegat pentru stabilirea gheretelor de pază la Exploatarea Minieră Nistru. Se pregătea şi aici o nouă colonie de muncă pentru deţinuţii politici”, spune el în volumul ”Coloniile de muncă de la exploatările miniere Baia Sprie, Cavnic şi Nistru (1950-1955)”.

Elevi de liceu, deţinuţi pentru activitate anticomunistă

În primele loturi care au fost aduse la Nistru se afla şi Sorin Botez, în momentul arestării, elev la Liceul ,,Mihai Viteazul’’ din Bucureşti, mai notează Maius Uglea în lucrarea sa. Într-un proces-verbal încheiat în 20 februarie 1949, păstrat în dosarul penal privind grupul cu care a fost condamnat Sorin Botez, acesta recunoştea că a propus câtora colegi să treacă la ,,o acţiune de rezistenţă şi sabotare a acţiunilor propagandistice democrate din şcoală’’.

”Pentru încălcarea articolului 209 din Codul Penal, ,,uneltire contra ordinii sociale’’, Sorin Botez, ca şef al organizaţiei subversive ,,Avram Iancu’’ a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, primind mandatul de arestare şi transferat la scurt timp de la Gherla la mina Nistru”, mai arată Marius Uglea.

O caracteristică a loturilor nou sosite la Nistru consta în faptul că între deţinuţi se aflau, pe lângă intelectuali, şi un număr mare de ţărani. ”O parte din ţăranii deţinuţi de la mina Nistru făceau parte din organizaţia ,,Vlad Ţepeş’’, organizaţie existentă încă din anii 40, iar alţii constituiau primele eşaloane arestate din organizaţiile din Munţii Muscelului conduse de colonelul Arsenescu şi fraţii Arnăuţoiu. Alţi deţinuţi proveneau din organizaţia ,,Pădurea Babadag’’ din Dobrogea, din organizaţii de prin Munţii Bucovinei sau din regiunea Someşului”, mai notează în lucrarea sa Marius Uglea. Potrivit lui Diaconescu, continuă el, ţăranii povesteau că ,,nopţi în şir ei au stat de veghe pe vreo două platouri din munţi aşteptând să le fie paraşutate arme de către nişte avioane străine pentru a porni lupta armată.

Lipsa de comunicare cu exteriorul, suferinţa deţinuţilor intelectuali

Din punct de vedere al relaţiei deţinuţilor politici cu exteriorul, şi la Nistru exista cam aceeaşi stricteţe ca şi cea de la Cavnic şi Baia Sprie. Nu exista posibilitatea de a citi vreo carte sau un ziar ani de zile, cei închişi ajungând uneori să se întrebe dacă mai există pentru cei din afara coloniei, mai arată Marius Uglea. Potrivit lui, deţinuţii politici intelectuali erau cei care sufereau cel mai mult din cauza lipsei de informaţie. Însă aceşti deţinuţi schimbau multe impresii legate de viaţa personală prin discuţii ce le purtau în interiorul coloniei sau la locul de muncă. Se mai întâmpla, la fel ca la celelalte două exploatări miniere prezentate, ca personalul civil, care era destul de redus ca număr, să-i mai ajute cu informaţii pe minerii deţinuţi, însă cu multă prudenţă şi teamă de informatorii conducerii, prezenţi printre ei.

Mai puteţi citi:

Estera Magyar locuiește în clădirea în care erau birourile lagărului   Foto: Angela Sabău

Imagini din aceeasi galerie
  • Estera Magyar locuiește în clădirea în care erau birourile lagărului   Foto: Angela Sabău
  • Chiș Irina a crescut patru copii în casa primită de la mină    Foto: Angela Sabău
  • Casele se află izolate pe Valea Nistrului    Foto: Angela Sabău
  • Csele au fost cumpărate de către locatari    Foto: Angela SAbău
  • Locuinețele le-au fost repartzate prin anii '60    Foto: Angela Sabău 
  • Clădirea în care au fost borouri ete singura pe două nivele și găzduiește șapte familii    Foto: Angela Sabău
  • Marius Uglea, doctor în istorie, a publicat un volum în care vorbește despre coloniile de muncă silnică din Maramureș
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările