„Spintecătorul“ băcăuan nu e decât un mit urban VIDEO

Toţi băcăuanii vorbesc în aceste zile despre un criminal în serie, care, de fapt, nu există. Specialiştii spun că ar putea fi un experiment electoral pentru a testa cât de repede se propagă o informaţie falsă.

De mai bine de o lună, Bacăul este îngrozit de poveşti cu fete ucise şi aruncate sub podurile de la ieşirile din oraş. Detaliile sunt desprinse parcă dintr-un film de groază: se vorbeşte despre tinere ucise pe corpul cărora scrie cu carioca: „Mulţumim, părinţi, că le-aţi crescut, ca să avem noi de unde lua organe!“. Sociologii spun că există posibilitatea ca scopul lansării pe piaţă al unui astfel de zvon în timpul unei campanii electorale să fie acela de a se testa cât de repede şi în ce medii poate prinde o informaţie falsă.

De la copiii de şcoală şi până la adulţi în toată firea, băcăuanii vorbesc de criminalii în serie ca şi cum ar avea date sigure. Primul zvon a apărut pe la mijlocul lunii octombrie, când oamenii povesteau îngroziţi despre patru fete care au fost găsite sub podul din cartierul Narcisa, aflat la ieşirea din Bacău spre Adjud. Se spunea, la acea dată, că Poliţia ar ancheta cazurile în mare secret şi că nimeni nu poate afla adevărul pur care stă la baza odioaselor crime.

Isteria telefoanelor în redacţiile ziarelor
Cum era de aşteptat, la redacţiile ziarelor au început să vină băcăuani îngroziţi. Alţii au sunat pe telefoanele jurnaliştilor. „De ce muşamalizaţi crimele de sub pod? De ce tăceţi??? Să vă fie ruşine!!!“, ne-a ţipat în telefon un băcăuan profund indignat.
Rudele sau apropiaţii ziariştilor au avut un ton mai prietenos. „Ştiu că pare ciudat, dar, cu siguranţă, au fost găsite nişte fete sub podul de la Mărgineni (n.r. – de data asta alt pod, cel de la ieşirea din Bacău spre Comăneşti). Voi ce ştiţi despre cazurile astea? Dacă poliţia tace, voi, ziariştii, de ce nu faceţi propriile voastre investigaţii?“, m-a intrebat un cunoscut, care are funcţie de conducere într-o instituţie publică. „Zi-mi de fetele alea moarte!  Dar zi-mi pe bune, nu mă duce cu vorba!“, mi-a cerut într-o zi o amică, asistentă medicală, cu care m-am întâlnit pe stradă.

Zvonul s-a propagat atât de repede, încât copiii din clasele primare refuzau să mai iasă în recreaţie. Micuţii erau convinşi că prin Bacău circulă o ambulanţă cu cruce neagră şi perdele tot negre, care ia copiii de pe stradă sau chiar din curţile şcolilor sau grădiniţelor. Alexandra, o fetiţă de la o şcoală generală din cartierul Nord, povestea cu convingere maximă cum chiar mama ei a văzut pe stradă o astfel de ambulanţă neagră. Ba, mai mult, a început să se vorbească despre o elevă de la Colegiul Naţional  „Ferdinand I“ (colegiu cu tradiţie în Bacău) care  după o petrecere a ajuns acasă ameţită de la puţin mai mult alcool şi dimineaţă a văzut că pe piept avea scris cu carioca neagră: „Organele tale sunt tinere şi sănătoase!“.

Ziariştii de pe plan local nu au rămas indiferenţi la aceste zvonuri şi au decis să întrebe la poliţie.
„Băi, voi aţi înnebunit cu toţii? Doamne fereşte, oameni buni! Ce-i prostia asta?“, a fost replica purtătorului de cuvânt de la Poliţia Bacău.
După ce poliţia a dezminţit zvonul, iar ziariştii nu au descoperit cadavrele aruncate sub poduri, legenda urbană, căci despre un astfel de fenomen vorbim, a părăsit Bacăul. S-a mutat în schimb la 80 de kilometri, adică în Oneşti. Acolo, „poliţia ar ancheta un criminal în serie care a ucis mai multe prostituate pentru a le lua organele“.
A început să se vorbească despre faptul că ştirea cu fete moarte a apărut şi la televizor, însă nimeni nu poate preciza la ce post TV şi la ce jurnal de ştiri.

Legendele urbane apar în campaniile electorale

Specialiştii în domeniul sociologiei spun că ne aflăm în faţa unei legende urbane. Cea mai probabilă variantă privind sursa zvonului este că a fost lansată de oamenii de comunicare ai unui partid politic implicat în alegerile din decembrie. Scopul ar fi fost să se testeze cât de repede şi în ce medii poate prinde o informaţie falsă.
„Unele zvonuri apar în perioade sensibile din punct de vedere politic. De exemplu, în perioada Revoluţiei din 1989 se vorbea despre 60.000 de morţi, otrăvirea apelor sau răpirea copiilor de către terorişti“, a afirmat sociologul Alin Leancă, autorul cărţii „Legende urbane“.
Sociologul mai spune că, de obicei, legendele urbane se caracterizează printr-o combinaţie de umor, groază, jenă, avertismente şi apel la empatie. Ele au o serie de elemente comune: povestea e spusă în numele unui martor „mi-a povestit mie un amic“, povestea conţine avertismente, povestea nu oferă informaţii clare despre evenimente (nume, date, locaţii, în ce ziar s-a scris despre el etc.). Chiar dacă se răspândeşte cu mare viteză, nimeni nu crede povestea 100% deoarece este prea frumoasă sau prea ciudată ca să fie adevărată, iar subiectele abordate sunt de obicei moarte, sex, crimă, contaminare, tehnologie, VIP-uri sau persoane care au învins sistemul.

Povestea tinerelor ucise sub poduri nu este prima legendă urbană care a circulat prin Bacău în perioadele preelectorale.

Una despre care s-a vorbit cel mai mult a fost cea a virusului pioceanic din pereţii spitalului. Astfel, în urmă cu cinci ani, circula vorba că Spitalul Judeţean Bacău ar fi infestat cu virusul pioceanic, un virus periculos ce împiedică închiderea rănilor. Prin urmare, singura variantă să se scape de periculosul virus ar fi fost demolarea spitalului.
Pioceanicul este recunoscut pentru marea sa capacitate de adaptare la mediu şi rezistenţă la antibiotice şi poate fi întâlnit adesea în spitale, unde se găsesc persoane bolnave de cancer, cu arsuri sau cu sistemul imunitar slăbit. Virusul chiar există, însă în Bacău nu a fost decât o epidemie de zvonuri. Nimeni nu a demonstrat existenţa lui.
Legenda urbană a fost exploatată de Romeo Stavarache la alegerile locale din 2008. El a promis în campanie că actualul spital va fi demolat şi că în locul lui se va ridica altul nou-nouţ, iar presa i-a suflat în pânze.
Tot, în urmă cu opt ani, înainte de alegerile locale, când Dumitru Sechelariu a pierdut Primăria în faţa rivalului său Romeo Stavarache, prin Bacău a circulat o altă poveste. Un băcăuan l-ar fi întâlnit pe Sechelariu în parc şi i-ar fi sărutat mâna, în semn de respect. Unii oameni susţin că au văzut cu ochii lor gestul slugarnic deoarece erau de faţă, alţii spun că au văzut filmarea la televizor, chiar şi la Discovery Channel.