Epoca de Aur: Nici un autobuz nu avea dreptul să treacă de graniţa judeţului în care era înmatriculat

Epoca de Aur: Nici un autobuz nu avea dreptul să treacă de graniţa judeţului în care era înmatriculat

Autobuz din Epoca de Aur FOTO internet

Pe blogul itmorar.ro sunt postate câteva amintiri ale Epocii de Aur. Amintiri, în care este inclus şi judeţul Arad.

Autorul materialului vorbeşte despre o măsură luată de regimul comunist cu privire la mersul autobuzelor.

„Nu ştiu pe ce s-a bazat această măsură, dar în anii 70-80, nu aş putea fixa cu precizie anul, s-a dat o dispoziţie stranie. Nici un autobuz nu are dreptul să treacă de graniţa judeţului în care fusese înmatriculat. (povesteam aici că, după principiul «unde dai şi unde crapă», erau decizii inexplicabile logic). Asta a ţinut o vreme bună, un an, doi, poate trei. Opera din Timişoara, de pildă, avea spectacol, la Arad. Porneau interpreţii cu autobuzul Operei (care ducea, de obicei şi decorul) şi ajungeau la limita judeţului Timiş. Acolo îi aştepta autobuzul Teatrului de Stat din Arad, în care urcau interpreţii şi se tranfera decorul. Ajungeau la Arad, dădeau spectacolul, apoi se întorceau până la graniţă, unde îi aştepta autobuzul Operei din Timişoara, iar transfer, iar decoruri cărate dintr-o parte în alta” scrie autorul pe blog.

La fel se petrecea şi cu elevii care mergeau în excursie dintr-un judeţ în altul, cu autobuzul. Trasfer la limita judeţului.

„Nu ştiu cum s-a ajuns la această măsură care punea pe drumuri un număr cel puţin dublu de autobuze, dar măsura a fost aplicată cu stricteţe şi la autobuzele instituţiilor de spactacol, şi la cele ale taberelor şcolare. Cum ar veni, Ceauşescu reuşise prin această măsură să dubleze treaficul şi să mărească viteza de transfer!”,  mai scrie autorul pe blog.

 

Când trecea Ceauşescu se opera circulaţia

O altă amintire a Epocii de Aur, legată de judeţul Arad este cea a sătenilor din Sintea Mare. Oamenii îşi amintesc că în ziua când Ceauşescu trecea la cabana de vânătoare Adea se oprea circulaţia, iar întreaga suflare, din localitatea arădeană Sintea Mare se aduna pe la porţi, îmbrăcată în haine de sărbătoare,  cu flori în mână.

,,Eram obligaţi să fim la poartă când trecea coloana oficială. Nu se opera niciodată să vorbească cu noi, doar ne făcea cu mâna, iar noi aplaudam. Era plăcut că mai vedeam şi noi lume nouă prin zonă”, spune  una dintre localnice.

Toţi îşi amintesc acum celebrele partide de vânătoare. Unii localnici spun că era un vânător desăvârşit în timp ce alţii spun că nu trăgea chiar aşa de bine.

,,Se ştie că venea des în zona pădurilor Adea şi Socodor, din vestul României, în apropierea graniţei maghiare. Ambele păduri făceau parte din Ocolul Silvic regional Chişineu-Criş, judeţul Arad”, spune un alt localnic.

La Adea, Nicolae Ceauşescu vâna fazani, iar la Şocodor, cerbi lopătari. Terenul de vânătoare, rezervat special pentru Nicolae Ceauşescu reprezenta peste 100 hectare de pădure şi 10 000 de hectare de câmpie. La Adea, până în urmă cu câţiva ani, era una dintre cele mai bogate rezervaţii de fazani. În 2006, de pildă, acolo existau peste 10.000 de exemplare, iar acumnumărul lor este redus.

Localnicii îşi amintesc că totul începea cu procesul de selectare şi instruire a gonaşilor, care erau selectaţi din satele şi comunele din apropiere, pe baza unor tabele întocmite de primării.

Partida de vânătoare începea dimineaţa, în jurul orei 9,00 şi se finaliza după circa şase-opt ore. Atunci când opta să se odihnească la cabană, oamenii spun că masa era gătită de bucătarul său personal, adus special de la Bucureşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: