Povestea moţului Nicolae Tomuş, ultimul lespedar din Apuseni. Secretul celebrelor tigăi din piatră în care se fac cele mai bune plăcinte cu brânză
0
Nicolae Tomuş este ultimul lespedar din Apuseni. La vârsta de 67 de ani, moţul din satul Bărăşti, comuna Albac, continuă să confecţioneze manual lespezi, un fel de tigăi din piatră pe care se prepară cele mai bune plăcinte cu brânză. Lespedea a fost în trecut un obiect casnic nelipsit din locuinţele moţilor.
Lespedea este folosită în prezent din ce în ce mai rar, motiv pentru care nici nu mai este fabricată decât de o singură persoană. Nicolae Tomuş spune că face în continuare lespezi din pasiune, dar câştigă şi ceva bani de pe urma acestei activităţi. Meseria este o tradiţie din moşi-strămoşi, pe care bătrânul lespedar o transmite mai departe în familie.
Cum se fabrică lespedea
”Am învăţat să fac lespezi când eram mic copil de la tatăl meu. Acum sunt singurul din zonă care se mai ocupă cu aşa ceva. Nu se mai caută, dar eu o fac din pasiune. Când merg pe la târguri pun şi câteva lespezi în straiţă poate este cineva interesat să cumpere aşa ceva”, spune Nicolae Tomuş, poreclit în sat Hoşmolete. O lespede costă 150 de lei şi este confecţionată într-o zi de lucru. Multe dintre lespezi sunt oferite prietenilor şi cunoştinţelor, de la care ia mai puţini bani sau chiar deloc. ”În urmă cu zece ani, într-o lună vindeam cam 10 bucăţi. Acum se caută mult mai rar. Dacă vând 2-3 este bine. Se vând mai multe pe la târguri sau expoziţii. Îmi place să fac lespezi, dar nu mă ocup tot timpul de asta pentru că nu aş putea trăi”, afirmă meşterul.
Meşterul, în timpul unei demonstraţii la Târgul de Turism de la Albac. Foto: Dorin Ţimonea
Piatra din care sunt confecţionate lespezile provine dintr-o mică carieră aflată în spatale casei meşterului, sus pe deal, în satul Bărăşti. ”Este un fel de marmură verde, mai moale şi poate fi tăiată şi modelată fără să se spargă”, spune Hoşmolete. Singurele unelte pe care le foloseşte la spart piatră sunt ciocanul, pana şi barosul. Procesul de fabricaţie este unul simplu. După ce este identificată şi scoasă piatra din carieră are loc trasare formei rotunde. Urmează cioplirea cu securea, iar apoi piatra este tăiată cu fierăstrăul la grosimea dorită. În final, lespedea este şlefuită şi capătă un aspect comercial. Dintr-o piatră se pot obţine mai multe lespezi, totul depinde de îndemânarea meşterului. Lespedea rezultată are şi un fel de mâner cu un orificiu în el, astfel încât să poată fi agăţată în cui.
Mâncarea gătită pe lespede, mai sănătoasă
În principal, lespedea este utilizată pentru coptul plăcintelor, dar poate fi folosită şi la prepararea cărnii, a peştelui, etc. Mâncarea gătită pe lespede este mult mai bună şi mai sănătoasă pentru că nu este nevoie de grăsime. Marmura specială din care este fabricată permite gătitul fără ulei, unsoare sau alte grăsimi. Atunci când este folosită pentru prima dată, lespedea trebuie călită, adică unsă cu un strat subţire de untură şi lăsată o perioadă de timp la un foc mic. Lespedea se pune pe sobă, aragaz sau chiar direct pe foc.
Foto: Dorin Ţimonea
Nicolae Tomuş nu trăieşte însă numai din meseria de lespedar. Are autorizaţie de persoană fizică în dogărie şi cioplitură. Confecţionează ciubere, doniţe şi, mai ales, şindrilă. În plus, are gospodărie cu animale şi pădure în proprietate, pe care trebuie să o administreze. Meşterul poate fi întâlnit în fiecare an la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, eveniment ce are loc în luna iulie şi la Târgul de Turism de la Albac, programat în fiecare an în septembrie. La aceste evenimente unde sunt promovate tradiţiile locale, meşterul realizează chiar şi
demonstraţii de fabricare a lespedei şi a şindrilei. Aceasta este o scândură mică şi subţire de brad, care servea în trecut la acoperitul caselor şi anexelor. În prezent, şindrila mai este folosită doar la acoperişuri pentru biserici şi monumente istorice.
Turismul şi creşterea animalelor, principalele ocupaţii în Albac
Bărăşti, satul unde locuieşte meşterul Nicolae Tomuş, este parte componentă a comunei Albac, care alături de Arieşeni reprezintă centrul turistic al Munţilor Apuseni pe teritoriul judeţului Alba. Satul are aproximativ 180 de locuitori şi este amplasat pe un deal la circa 8 kilometri de centrul comunei. Moţii din Albac se ocupă de sute de ani cu creşterea animalelor, exploatarea lemnului şi culesul fructelor de pădure. Începând din luna mai, mulţi dintre ei pleacă cu vitele în munţi, unde au colibe de vară, şi se întorc în septembrie.
În ultimii 10 ani, Albacul a cunoscut o dezvoltare fără precedent în domeniul turistic după ce comuna a fost declarată oficial ”staţiune turistică de interes local”. În prezent la Albac funcţionează 53 de pensiuni cu un total de 800 de locuri de cazare. În septembrie 2015, la Albac a fost deschis un centru de informare turistică, care va cuprinde şi o expoziţie cu obiecte tradiţionale. Lespedea confecţionată de Nicolae Tomuş va fi la loc de cinste în acest mic muzeu.
Citiţi şi:
Peştera Focul Viu, gheţarul din Apuseni care arde zi de zi în lumina soarelui
Angelica Rozeanu, legenda tenisului de masă: prima campioană mondială din istoria sportului românesc
Jefuirea oraşului Alba Iulia la mijlocul anilor 1600: turcii şi tătarii l-au distrus din temelii
Se încarcă comentariile...
