Misterele Cetăţii Lita de pe Muntele Mare. Este numită în anumite cercuri „capitala secretă a Transilvaniei“
0Cetatea Lita este o construcţie medievală construită la 3 kilometri sud-vest de satul Liteni, pe o stâncă deasupra Văii Iara, la poalele Muntelui Mare, în Apuseni. Ruinele cetăţii sunt printre cele mai pitoreşti din Transilvania.
Ruinele cetăţii se află la aproximativ 30 kilometri nord-vest de municipiul Turda, pe drumul dintre Luna de Sus şi Buru, în apropierea cetăţii aflându-se şi staţiunea Muntele Băişorii.
Atestată documentar din anul 1324 sub numele ”Castrum Leta”, cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. În anul 1405 împăratul Sigismund de Luxemburg a dăruit cetatea oraşului Cluj, mai târziu a împărţit moşiile cetăţii în trei părţi: lui Jakcs Janos, lui Vana (un judecător) şi lui Laszlo (voievod de Beiuş). După moartea împăratului Sigismund de Luxemburg cetatea a trecut mai întâi în proprietatea lui Losonczi Dezsö, iar mai târziu (după anul 1441) în proprietatea lui Herepei Márk.
În anul 1456, Ioan de Hunedoara (Janos Hunyadi) a dăruit cetatea unei verişoare a lui Pongracz Janos (Csolnokosi Klara). După ce familia acesteia s-a stins, cetatea a trecut succesiv în mâinile mai multor proprietari. A fost grav avariată ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere din subteranele cetăţii la 12 februarie 1562, în urma unui asediu. În 1569 ruinele şi pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenţii lui stând aici timp de un secol (până aproximativ în a doua jumătate a secolului al XVII-lea). Nu există date precise asupra datei şi cauzelor abandonării definitive a cetăţii, dar este probabil că aceasta s-a petrecut în timpul luptelor Curuţilor conduşi de Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.
Cetatea a fost ”capitala secretă” a Transilvaniei, un adevărat cuib de vulturi. Situată acolo unde Munţii Apuseni se intersectează cu Podişul Transilvaniei, aceasta controla, alături de Cetatea de la Colţeşti (comuna Rimetea - Alba), Castelul de la Gilău şi Cetatea Bologa (Cluj), una dintre dintre principalele artere ale Drumului Sării. Sarea, vreme de mii de ani, a fost adevăratul aur al Transilvaniei. Crescătorii de vite din Câmpia Panoniei aveau nevoie de această sare pentru creşterea animalelor şi, ulterior, pentru valorificarea cărnilor (conserve). Fără de sarea din Transilvania, nici un animal erbivor nu putea supravieţui şi, în acele vremuri când frigiderele erau ceva de domeniul viitorului şi al SF-ului, conservarea şi valorificarea lor era imposibilă.
După asasinarea regelui Ladislau Cumanul la Diosig, lângă Oradea, pe tronul Ungariei este adus Carol Robert de Anjou. El nu putea fi rege oficial fără coroana de aur a Sfântului Ştefan I al Ungariei, coroană care ar fi fost ascunsă, ca într-un seif modern, în Cetatea de la Liteni, de către Ladislau Kán, voievodul Transilvaniei de atunci. Vlad Dracul, tatăl faimosului Vlad Ţepeş, spunea referitor la sarea din Transilvania, că un bulgăre din acest preţios mineral care se găsea aici din abundenţă, valorează câte o piatră din Cetatea Giurgiului pe care el o construise în sistemul ofensiv împotriva turcilor. Iancu de Hunedoara îşi ţine aici tezaurul său şi tot de aici, din clopotele cetăţii, se dădea ora exactă a Europei de Est.
Se încarcă comentariile...
