FOTO Hodăiţa sau Feştelăul, obicei de alungat spiritele rele prin purificare cu foc, păstrat în satele din Alba
0În satele din judeţul Alba se mai păstrează şi astăzi unele obiceiuri vechi de câteva sute de ani, care marchează începul postului Paştelui. Printre acestea este şi Hodaiţa sau Feştelăul, care este păstrat şi de generaţia tânără, dar şi de cei mai în vârstă.
Hodaiţa este un obicei păgân la origini, iar acest ritual îl invocă pe zeul soarelui şi cel al focului şi le aducea oamenilor un un rod bogat la câmp. În judeţul Alba, obiceiul s-a manifestat în majoritatea satelor. În ultima seară, înaintea începerii postului, în fiecare familie, oricât de săracă ar fi fost, se puneau pe masă plăcinte şi sarmale. Acest obicei este şi astăzi respectat în unele familii.
Astfel, duminica înainte de începerea Postului Paştelui se organiza ultimul joc şi nu se mai făceau nunţi decât după sărbătoarea Învierii, iar tinerii mai tomnatici şi fetele bătrâne, care nu s-au căsătorit până atunci, erau luaţi în râs la Hodaiţe. Acest obicei mai este cunoscut, în funcţie de zonă, şi sub denumirile de Alimoria sau Sâlitul. Obiceiul Hodaiţelor se mai păstrează încă în satele din Alba, însă cu influenţe moderne, care aduc schimbări în tradiţii. Mai nou, tinerii folosesc acum cauciucuri de autoturisme pentru focurile de pe dealurile satului şi tot cauciucuri folosesc şi la realizarea acelor hodaiţe pe care le învârt deasupra capului în timpul strigăturilor.
Cu toate că este un obicei vechi de sute de ani, în satul Limba de lângă Alba Iulia copiii îl păstrează viu în fiecare an. Astfel că duminică seara, copii împreună cu părinţi şi bunici s-au adunat pe dealul de la Limba şi au dat foc la cauciucuri, iar alţii şi-au făcut hodaiţă şi le-au învârtit deasupra capului pentru a alunga spiritele rele. Evenimentul a început cu o slujbă la biserică, după care au avut loc discuţii, la un pahar de vin şi o plăcintă, despre obicei (Hodaiţa, Feştelăul sau "Odată zise: cele rele să se spele, cele bune să se adune"). La lăsatul serii s-a desfăşurat ieşirea în Dealul Cimitirului pentru a participa la desfăşurarea obiceiului, foc purificator, legănarea hodăiţilor şi învârtirea feştelauălor.
În trecut, obiceiul constituia o judecată colectivă a celor înfăptuite de locuitorii satului, de la copii la vârstnici, şi de aceea participau cu toţii aşteptând cu o mare curiozitate şi emoţie ce se va striga. Tinerii se împart pe dealurile mai înalte din jurul satului în două echipe şi aprind focuri. Apoi iau tăciuni aprinşi, paie sau cârpe legate într-o „pariţă” pe care le rotesc de-asupra capului şi strigând diferite cuvinte. Semnificaţiile obiceiului sunt legate de înnoirea timpului calendaristic la Lăsatul Secului de Paşte prin rotiea „hodaiţei”, prin săritul peste foc sau rostogolirea roţilor aprinse de pe dealuri sugerându-se un ajutor dat luminii soarelui ca să devină biruitoare. Totodată, focurile au funcţia de purificare a lumii, de alungare a forţelor malefice la începutul anului agrar.
Pe Valea Sebeşului obiceiul poartă numele de Auliatul sau Alimorio. Feciorii pregăteau din timpul zilei pe locurile mai ridicate din sat, numite „grui” paie de grâu, secară sau ovăz, „paie” de cucuruz, frunze uscate pentru întreţinerea focurilor mari. Mai cautau roţi pe care le învelesc cu paie sau cu cârpe unse cu „gais” (petrol), nişte oari lungi pe care prind paie sau cârpe îmbibate cu petrol. Când începe a se însera tinerii aprind focurile şi fiecare grupare încearcă să înalţe focul cât mai sus, aprind paiele şi cârpele din prăjini şi aleargă cu ele în jurul foclului sau unul după altul, aprind roţile şi le dau drumul spre vale. Acest joc durează până pe la miezul nopţii. La Gârbova de Sebeş feciorii îşi peregăteau din timp „hodăiţiile” dintr-o creangă de salcâm înaltă, cu două crăci peste care se aşezau paie presate şi legate bine la vârf.
Se încarcă comentariile...
