Alba Iulia: Portret / Leontina Fărcaş învaţă tinerii să iubească tradiţiile şi cântecul popular
0
Leontina Fărcaş nu are nevoie de prezentare. O ştiu toţi iubitorii de muzică populară ca pe o voce inconfundabilă în corul folclorului românesc. Valoare incontestabilă a cântecului popular, Leontina Fărcaş spune că mama şi bunica au învăţat-o de mică să fie o bună creştină, să se trezească cu rugăciunea şi să doarmă cu rugăciunea.
A început să cânte de când era de-o şchioapă. „Unde mă aflam, acasă, în natură, între animale, doineam, ştiam să cânt. Iar cîntă copila cu părul bălai, spuneau oamenii. În timp, cântecul a devenit rugăciunea sufletului meu, alături de rugăciunile învăţate de la mama şi de la bunica”, a afirmat solista de muzică populară.
Cântecul a fost şi leac pentru sufletul Leontinei Fărcaş, în momente grele. Îi străjuieşte viaţa, o ajută să trăiască. În timp, „copila cu părul bălai” a ajuns recunoscuta şi apreciata cântăreaţă Leontina Fărcaş care, de mai bine de 32 de ani, ne transmite prin cânt bucuria naţională, tradiţia.
Culegătoare de cântec popular
„Sunt o pasionată culegătoare de cântec popular. Am ajuns în momentul de faţă, cu paşi timizi şi mărunţi, un mic cercetător în domeniul folclorului. Acest lucru, împreună cu cântecul, mă ajută să împărtăşesc celor din jur din încărcătura pozitivă pe care am acumulat-o de-a lungul anilor”, se destăinuie solista.
A început activitatea în domeniu ca profesoara la şcoala din Oarda de Jos, acolo unde a înfiinţat Grupul folcloric „Ordeanca”, cu un repertoriu bazat în special pe colinde, pe autenticitate.
După cum spune, la Oarda de Jos a descoperit, pentru prima dată, adevăratele costumele populare. S-a aşezat în Alba venind din Bistriţa, cu o „haltă” de 14 ani în Cluj. În oraşul de la poalele Feleacului a cântat în formaţiile „Mărţişorul”, a Casei de Cultură a Studenţilor, dirijată de marele Dumitru Fărcaş, şi în „Mugurelul”, de la Casa Universitarilor.
Din 1978 s-a stabilit în Alba, unde a fost componentă a Ansamblului „Crăişorul Munţilor”, alături de Nicolae Furdui Iancu şi Ioan Bocşa. Niciodată nu s-a abătut de la drumul ales.
Moment de cumpănă
A avut, însă, un moment dureros. „Am căzut, la un moment dat, atunci când soţul meu, un foarte bun instrumentist şi profesor la liceul de muzică, a trecut în nefiinţă. Atunci am avut un moment de cumpănă, patru ani de zile nu am mai cântat. Acum cred că am făcut bine că am revenit”, a completat Leontina Fărcaş. În primul rând, pentru că, spune renumita solistă, lucrează cu tinerele talente, e profesoară de canto popular la Şcoala de Arte a Centrului Cultural „Augustin Bena” şi se simte extraordinar în mijlocul tinerilor.
Spune că bucuria ei de a dărui se completează fericit cu puritatea şi talentul copiilor din grupul „Muguri de tezaur” împreună cu care cântă. Nu uită de oamenii care au ajutat-o, cu trimitere specială la adresa Danielei Floroian, director adjunct al Centrului Cultural „Augustin Bena” Alba Iulia.
Cum aţi revenit după momentul de cumpănă?
L.F.: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi oamenilor care m-au readus în scenă. Unul dintre ei a fost Marioara Murărescu, doamnă care, venind în judeţ la diverse concursuri şi concerte unde am prezentat nişte tineri de excepţie în domeniul muzicii populare, a apreciat munca mea. Trebuie să spun că mi-a fost foarte greu să revin, dar e foarte bine că am revenit”.
Ce face Leontina Fărcaş înainte de a intra pe scenă?
L.F.: „Am nişte emoţii copleşitoare, mă manifest într-un fel atât de tumultos încât toţi cei din jur au ajuns să-l cunoască. Dar mă rog într-un fel anume şi reuşesc să trec peste emoţii, pentru că altfel m-aş dărâma. Şi, în momentul în care apar pe scenă, comuniunea cu publicul e fantastică. Emoţia îmi face bine, iar ce-mi transmit oamenii din sală şi ce le transmit eu e leac pentru sufletul meu”.
Ce-i place: „Îmi place să cânt. Când cânt mă simt extraordinar. Când cânt pe scenă, văd pe toată lumea, dar, de fapt, nu văd pe nimeni. Cântecul popular este rugăciunea sufletului meu. Îmi place să am grijă de familie, de mama mea şi de băiatul meu. Mă bucur că pot fi de folos celor din jur. La oameni apreciez bunul simţ şi omenia. Eu cred că toţi ar trebui să fim omenoşi, indiferent de cât de bine sau de rău o ducem”.
Ce nu-i place: „Nu-mi place când văd că oamenii se ceartă, când îşi spun vorbe grele, urâte. Nu-mi place, de asemenea, minciuna, pentru că sunt convinsă că, dacă spunem adevărul, ne iertăm unii pe alţii”.
Profil
Născută: 25 ianuarie 1954, localitatea Stupini, judeţul Bistriţa Năsăud
Educaţie: Facultatea de Arte Bucureşti
Ocupaţie: profesor de canto popular la Şcoala de Arte din cadrul Centrului Cultural „Augustin Bena” Alba Iulia
Se încarcă comentariile...
