Oamenii fără busolă

Dacă ar fi lăsate singure într-un loc străin, persoanele care au probleme cu orientarea în spaţiu ar ajunge în pragul disperării.

Ştiri pe aceeaşi temă

De fiecare dată când merge la hipermarket, Irina se simte pierdută. „Mi se pare imposibil să-mi găsesc drumul. Pornesc mereu din partea dreaptă a magazinului, numai că după al doilea rând, încep problemele. Când ajung la capăt, nu ştiu niciodată dacă trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta. De multe ori, o apuc în direcţia greşită, astfel că ajung pe unde abia am mai fost. Şi o ţin tot aşa. O derută continuă", spune femeia, în vârstă de 39 de ani. Dacă ea tolerează relativ uşor faptul că nu reuşeşte să se descurce de una singură în această privinţă, cei din jur se cam enervează. „Asta e şi cel mai frustrant. Oamenii din jurul meu, şi mă refer aici la cei apropiaţi - familie şi prieteni -, pur şi simplu nu pot pricepe că eu nu reuşesc să mă orientez. Îmi spun că sunt cu capul în nori şi că nu fac niciun efort", adaugă Irina. Spune că încearcă tot timpul să-şi aleagă nişte puncte de reper importante, numai că, de cele mai multe ori, nu îi sunt suficiente. „Experienţa m-a învăţat că orice aş face eu, nu este suficient", mai afirmă aceasta.

Singură cu harta, un coşmar

Maria, în vârstă de 32 de ani, spune despre ea că ar putea să facă orice în viaţă, mai puţin să se orienteze. „Tata îmi spunea mereu că orientarea e ca un fel de geometrie în spaţiu. Eu nu înţeleg cum vine asta, pentru că la materia asta am fost foarte bună la şcoală." Înţelege perfect cum se citeşte o hartă. Cu transpunerea în practică stă mai prost. „Mă rătăcesc cu harta în mână de ar râde şi curcile de mine. Teoretic, e foarte simplu, ştiu. Mi-e greu să vă explic cum mă simt. Parcă aş fi singură în deşert şi ar trebui să-mi găsesc drumul", mai spune ea. I s-a întâmplat la Viena, în Austria. „Eram de două zile acolo, mă plimbasem împreună cu nişte prieteni pe aceleaşi străduţe, iar în a treia zi m-am oferit să plec singură să fac câteva cumpărături pentru ei", povesteşte Maria. „Eram convinsă că merg pe unde trebuie. La un moment dat, am văzut un magazin pe o străduţă laterală, am intrat, iar după ce am ieşit, am luat-o în direcţia opusă celei din care venisem. După ce am realizat că nu recunosc nimic în jur, am vrut să repar greşeala. Să mă întorc. Rezultatul? M-am rătăcit", continuă tânăra.

Întrucât de fiecare dată când ajunge în astfel de situaţii încearcă să se des­curce de una singură, Maria şi-a cumpărat o hartă. Numai că, după cum spune ea, „a pierdut timpul degeaba". Ce o derutează, de fapt, la hărţi? „Probabil că eu sunt prea meticuloasă şi aş vrea să fie trecute pe hartă toate străduţele. Ei bine, nu e aşa. Şi nici nu sunt indicatoare peste tot. Şi aşa ajung să mă încurc. Apoi, nu înţeleg niciodată dacă atunci când găsesc strada trebuie să fac la stânga sau la dreapta", mai spune ea. Ca urmare, atunci când s-a rătăcit la Viena, s-a văzut nevoită să se declare învinsă şi şi-a sunat prietenii, cerându-le ajutorul. Asta după ce a ajuns în faţa unui obiectiv turistic pe care-l ştia pentru a le spune unde este.

La mila trecătorilor

Dacă multe doamne sunt tachinate mereu pe motiv că nu ştiu să se orienteze în spaţiu deoarece ar fi vorba despre o caracteristică a femeilor, Iulian, în vârstă de 30 de ani, susţine cu tărie că, din punctul lui de vedere, dezorientarea nu ţine de gen.

„Am văzut o grămadă de bărbaţi dezorientaţi şi, sincer să fiu, mă număr într-o anumită măsură, printre ei. Poate că eu sunt mai relaxat de felul meu, dar numai de găsit adrese şi străzi nu sunt în stare. Sau cel puţin, nu le pot găsi pe multe dintre ele", povesteşte Iulian.

Cum se descurcă, totuşi? „Nu mă enervez niciodată. Mă iau pe mine însumi aşa cum sunt şi încerc să găsesc soluţii. De obicei, apelez la trecători. Cu un zâmbet şi un salut drăguţ, găseşti sigur pe cineva, chiar dacă nu din prima, să-ţi spună încotro s-o iei", adaugă el.

I s-a întâmplat şi să se rătăcească mai rău la indicaţiile binevoitorilor, dar nu s-a supărat. „Este o chestiune pe care mi-o asum. Uneori, dacă ştii să faci haz de situaţiile astea, e chiar amuzant. Ce-i drept, dacă nu te grăbeşti", mai spune Iulian. Totuşi nu i se întâmplă mereu să nu se poată orienta. Dar există „o zonă crepusculară" în care lipsa lui de orientare îşi spune mereu cuvântul: staţiile de metrou. Dacă nu a mai trecut de mult timp printr-o staţie, ieşirea la suprafaţă se transformă într-o ghicitoare. „Ce-i drept, nici indicatoare prea multe nu sunt, dar şi când le găsesc... Rareori au efect", adaugă el.

Alegerile nu se fac „după inspiraţie"

O persoană care s-a rătăcit, indiferent de zona în care se află, ar trebui să se întoarcă în ultimul loc cunoscut prin care a trecut şi să încerce să se reorienteze de acolo, notează mai multe site-uri internaţionale pe teme de orientare turistică. Alegerea unei direcţii pe baza flerului se poate dovedi o greşeală majoră. Dacă harta indică un drum, acesta trebuie urmat. Ideea că „harta nu are dreptate" este întotdeauna contraproductivă, mai spun cei care se ocupă de orientarea turistică.

Bărbaţii, mai abili în spaţiu, femeile, mai atente la detalii

Bărbaţii se  orientează mai bine în spaţiu, spun unele studii  Foto: Shutterstock


În materie de orientare, femeile şi bărbaţii nu sunt pe picior de egalitate. Iar diferenţa dintre sexe, se arată într-un studiu recent publicat de „The Daily Telegraph", este determinată de rolurile diferite pe care le-au avut bărbaţii şi femeile de-a-lungul timpului.

Astfel, reprezentanţii sexului masculin erau nevoiţi să vâneze şi să-şi pândească prada, fapt care le-a dezvoltat abilitatea de a se orienta, iar femeile căutau hrană şi au devenit, prin urmare, foarte abile în a găsi obiecte în apropierea căminului. Concluzia cercetătorilor britanici arată că doamnelor le este mai greu să citească hărţi, în timp ce bărbaţii sunt neputincioşi când vine vorba să găsească lucruri aflate fix sub nasul lor.

„Bărbaţii tind să rezolve problemele de orientare folosindu-se de strategii ce presupun concepte referitoare la distanţă şi puncte cardinale, în timp ce femeile tind să-şi bazeze acţiunile pe reamintirea unor puncte de reper şi direcţii relative precum «la stânga de la» sau «la dreapta»", spune medicul Francisco Ayala, de la Universitatea din California, SUA.

Unii psihologi susţin că, spre deosebire de bărbaţi, care, statistic, sunt buni la perceperea noţiunilor spaţiale, femeile sunt mai bune la limbaj. Un alt studiu, efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea din New Mexico, SUA, a scos la iveală faptul că
IQ-ul mediu al celor două sexe este aproximativ la fel.

Coeficient de inteligenţă similar

Prin intermediul rezonanţei electromagnetice, au fost analizaţi 22 de bărbaţi şi 26 de femei, persoane sănătoase, fără istoric de leziuni cerebrale. În urma testelor de inteligenţă, bărbaţii au folosit de 6,5 ori mai multă materie cenuşie, în timp ce femeile de 9 ori mai multă materie albă. Şi psihiatrul Florin Tudose spune că nu există diferenţe majore între cele două sexe când vine vorba de orientare în spaţiu. Potrivit lui Tudose, există oameni care nu ştiu să citească harta sau nu au învăţat acest lucru şi din această cauză nu se descurcă". Femeile „lucrează după un covor extrem de complicat, ceea ce arată că citesc foarte bine harta", este de părere acesta. Psihiatrul afirmă că, atunci când este reală, problema dezorientării nu este de natură psihologică, ci medicală.

Ignoranţa face diferenţa

„Dezorientarea în spaţiu ţine de ignoranţă, nu de probleme psihologice. Unul care nu se descurcă în faţa hărţii şi invocă motive de ordin psihologic trebuie să-mi demonstreze că altă dată, când nu avea probleme psihologice, se descurca. Doar din emotivitate începi să confunzi stânga cu dreapta, care sunt noţiuni elementare", afirmă Tudose. În caz contrar, dezorientarea este determinată de probleme neurologice, cauzate de leziuni cerebrale care împiedică persoana să aibă un control al spaţiului. „Cei care ştiu să folosească harta şi totuşi nu reuşesc să se orienteze sunt afectaţi de leziuni cerebrale. Harta e o abstractizare a spaţiului în care trebuie să ne descurcăm, iar ei nu mai ştiu ce să facă din cauză că funcţiile de sinteză din anumite zone ale creierului nu mai pot avea loc",explică Florin Tudose. Specialiştii susţin că există, însă, un număr limitat de astfel de cazuri care ţin de patologie, iar aceşti oameni merg de obicei însoţiţi.

Lobul frontal, responsabil cu direcţia

Psihologii spun că doar 10% din femei se orientează în spaţiu la fel de uşor ca bărbaţii. Capacitatea de orientare este controlată de lobul frontal al creierului, în partea dreaptă la bărbaţi şi în ambele emisfere cerebrale la femei.

„Hartă" pentru cei care se rătăcesc

Dacă „dezorientatul", adică cel care nu reuşeşte să descifreze o hartă, să-şi găsească maşina în parcare sau se rătăceşte în magazinele mari, nu suferă de probleme de natură neurologică, care i-ar putea afecta capacitatea de orientare, are nevoie să înveţe să se descurce în spaţiu. „Ca să ştiu să citesc harta trebuie să ştiu să o poziţionez. Trebuie să am un punct de reper. În raport cu acel punct de reper, îmi stabilesc poziţia mea.

Exact acelaşi lucru se întâmplă cu cei care trebuie să citească un plan", spune psihiatrul Florin Tudose. „Condusul este o formă de testare a capacităţii de orientare în spaţiu pentru bărbat, iar pentru o femeie, scopul condusului este de a ajunge dintr-un punct în altul," spune psihoterapeutul Aniela Minu.

La volan, încotro?

Este inutil ca persoanelor cu probleme de orientare în spaţiu să li se dea, atunci când conduc, repere de genul „Ia-o spre nord sau sud", de preferat fiind indicaţiile ce presupun puncte de reper - „Treci pe lângă clădirea cutare" -, semnalizările vizuale ajutând conducătorul să se orienteze în trafic.

Prin urmare, dacă cei „dezorientaţi" nu au probleme de ordin neurologic, nu ar trebui să-şi facă multe
griji. „Aceste persoane pot învăţa să se descurce, îşi pot dezvolta spiritul de observaţie luând ca reper anumite lucruri care le rămân în memorie şi acceptându-şi problema, fără să intre în panică dacă se rătăcesc", afirmă psihoterapeutul.

De asemenea, dezorientatul ar trebui să încerce să găsească, fără să se autosugestioneze negativ, o soluţie de ieşire „din impas". „Sub presiune te descurci mai greu, chiar dacă eşti expert. Aşadar, trebuie asigurată o anumită linişte, o anumită siguranţă. El ar trebui să ştie că nu e nici o problemă dacă nu ajunge la destinaţia respectivă, pentru că există soluţii", explică medicul de familie Cristian Sever Oană.

"Ca să ştiu să citesc harta trebuie să ştiu să o poziţionez. Trebuie să am un punct de reper. În raport cu acel punct de reper, îmi stabilesc poziţia mea. Exact acelaşi lucru se întâmplă cu cei care trebuie să citească un plan."
Florin Tudose psihiatru


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările