Historia: Viaţa soldatului român pe Frontul de Est

Ofiţerul Vladimir Kiriţescu a lăsat posterităţii un jurnal memorabil, care documentează epopeea ţăranilor deveniţi peste noapte soldaţi, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Iată câteva frânturi de viaţă cotidiană pe front, după trecerea Nistrului (sfârşitul lui iulie ’41), alături de fotografii inedite din colecţia Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“.

„Nemţii ne-au lăsat cu misiunea de a goli cazematele şi a controla localităţile de pe mal, Broniţa şi Moghilev, şi s-au dus cu maşinile şi tancurile lor tot înainte. (...) Cu unitatea mea, am rămas călare pe cele două localităţi, pentru control şi supraveghere, vreo trei zile. În seara aceea am dormit într-o casă curată şi am făcut şi o baie într-un ciubăr. Culmea a fost că în momentul când mă aflam în ciubăr, împrejurul casei şi de-a lungul şoselei au început să curgă nişte explozii asurzitoare provocate de un bombardament de răzbunare al avioanelor ruseşti.

Casa, solidă, dar ridicată cam în pantă, se hâţâna din ţâţâni. Geamurile zornăiau şi se mai şi spărgeau. Eu, cum mă făcuse mama, turnam cu o cană apă în săpunul din cap şi-mi ştergeam spuma din ochi. Costică, ordonanţa mea, un gospodar de pe la Răstoaca-Focşani, mi-a adus repede casca, să-mi feresc capul de schije. Şi el şi-o pusese. Nu am ezitat o clipă şi am îndeplinit hotărârea lui. Mă gândeam ce mă fac dacă s-o prăbuşi casa şi eu rămân gol. Cum mă duc eu la ostaşii mei? După zece minute eram echipat, în curte. Dar... trecuse şi bombardamentul. (...)

„Stalin şi unul chel, cu cioc"

Cu tristeţe îmi aduc aminte şi de alte scene, care nu prea ne făceau cinste nouă, românilor. Mergând în control pe străzi, la un moment dat am auzit zgomot de geamuri sparte şi râsete gălăgioase. Fiind călare, am ajuns repede la faţa locului. Câţiva ostaşi din unitatea mea pătrunseseră într-o farmacie şi, cu patul armei, curăţau rafturile de sticle şi borcane. Am îngălbenit de furie şi uimire:
- Ce faceţi voi aici?
-  Păi sunt ale ruşilor, dom'le căpitan. Şi uitaţi pe pereţi! Stalin şi unul chel, cu cioc! Ce nevoie avem noi de ăştia?
- Dar borcanele, medicamentele, cântarele de farmacie, vitrina asta cu cu ce v-au supărat? Care aveţi în comună la voi farmacie? Ce aţi fi zis dacă nişte trupe de ocupaţie, venind chipurile să vă elibereze de tirani, ar fi făcut ce aţi făcut voi aici? Ce vină au oamenii bolnavi din oraşul ăsta că voi sunteţi mai sălbatici decât bolşevicii împotriva cărora luptăm?

Din păcate, am văzut scene asemănătoare şi în curtea şcolii unde, un grup de ostaşi, printre care şi câţiva soldaţi germani, se ocupau cu arderea unor cărţi aduse din sălile de clasă. Motivul? Cărţi ruseşti care nu mai sunt bune de nimic. (...)

Click pe foto pentru a mări şi a vedea fotografii de arhivă despre viaţa soldaţilor români pe Frontul de Est

„Mi le-a dat gazda..."

În ziua plecării «spre răsărit» am procedat la o inspecţie minuţioasă a ostaşilor. Le-am găsit în raniţe tot felul de fleacuri şi nimicuri «găsite» pe unde fuseseră sau dormiseră. Fruntaşul Gaftoi, un bruneţel destul de isteţ şi simpatic, era vesel că asupra lui nu găsisem nimic. Mi s-a părut însă curios că, parcă, se îngrăşase peste noapte. Părea mai corpolent. Îl pun să-şi scoată vestonul şi, surpriză, pe dedesubt avea un sacou. L-am dezbrăcat, avea şi pantalonii.
- Ce-s astea, măi?
- Să trăiţi! Mi le-a dat gazda că... m-am avut bine cu ea.
Hohote de râs.
- Şi tu, ce-ai să faci cu ele?
Răspuns, asemenea multora:
- Le duc şi eu acasă, poate mi-or prinde bine!
- Păi bine, mă, neisprăvitule! Tu acum te duci acasă?
- Nu, dom' căpitan, da'...!
- Şi le cari tu în spinare până te-oi întoarce acasă? Dacă mai dăm de nişte cazemate ca cele de pe malul Nistrului şi-ţi laşi oasele pe acolo, când mai duci hainele acasă? Mai ales că am aflat că există şi o a doua linie fortificată, cam peste 10-15 kilometri! Binevoieşte şi du hainele imediat înapoi de unde le-ai luat. Mulţumeşte femeii şi roag-o să ţi le păstreze până te vei întoarce. Te va însoţi sub-ofiţerul încheietor de pluton. La întoarcerea din misiune raportezi de executare. Da?Culmea era că unii îşi propuneau să ducă «amintire» acasă câte un ciocan mai greu, câte o toporişcă... Controlându-i continuu i-am dezobişnuit. Cred că i-a mai dezobişnuit şi lungimea, ca şi greutatea marşurilor pe care le-am avut de parcurs în continuare."

Vladimir Kl. Kiriţescu, „Amintiri pentru viitor 2951 de zile în captivitatea sovietică", Editura Detectiv, 2008, ediţie îngrijită de Neculai Moghior şi Raluca Anca Ionescu

"Mă gândeam ce mă fac dacă s-o prăbuşi casa şi eu rămân gol. Cum mă duc eu la ostaşii mei? "
Vladimir Kiriţescu
ofiţer de geniu Al Doilea Război Mondial

Mai citiţi în acest număr:

„Cruciada contra bolşevismului"

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, preoţii militari români au jucat rolul unor veritabili propagandişti; aceasta, de vreme ce Campania din Est avea caracter de „război sfânt", de „Cruciadă contra bolşevismului". 

Evacuarea Legaţiei Sovietice

Revista „Historia" reconstituie, prin intermediul documentelor din Arhiva Istorică a Ministerului Afacerilor Externe, coordonatele plecării misiunii sovietice din România, odată cu startul Operaţiunii Barbarossa.

Lumina vine de la Dej

La 26 aprilie 1964, „Scânteia" publica „Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale" - prima lovitură dată Moscovei, după instalarea comuniştilor la conducerea României.

Otrăvitoarea din Giurgiu

La începutul anilor 1880, societatea românească era profund impresionată de două crime săvârşite în Giurgiu. Ziarele epocii relatau cu lux de amănunte cum Alexandrina Dumitrescu îşi otrăvise soţul şi fiica.