Fugi şi fii fericit!

Sunt zile în care îţi vine să fugi. Asta e una din acele zile. În care nu mai suporţi să trăieşti printre ei. Eşti în pragul uşii, pregătit. Mai zăboveşti o clipă, două. Nu eşti primul care fuge. Au mai fugit şi alţii.

Încerci să-ţi aminteşti de cineva care a fugit. Exemplul să te inspire, să te împingă să fugi şi tu. Nu-ţi vine în minte niciun apropiat care să fi făcut asta: să se rupă, să lase totul în urmă şi să fugă. Te descurajează faptul că nu găseşti modelul tău de fugă? Uită-te în urmă, acum, din locul în care ai rămas înţepenit! Ce vezi? Nimic. Nu mai e locul tău aici. Nu mai eşti tu însuţi continuând să trăieşti printre ei. Viaţa ta aici se macină. Te distrugi dacă rămâi. Poţi să te întorci, poftim!, să continui să trăieşti o zi, o săptămână, câteva luni, până când? Sfârşitul va fi cel pe care îl ştii, distrugerea. Fugi!

Viaţa ta aici se macină. Te distrugi dacă rămâi. Fugi!

Ah, îţi aminteşti de „Fuga“? Spectacolul „Fuga“ după piesa lui Mihail Bulgakov, montat de Cătălina Buzoianu în anii ’90, la Teatrul de Comedie! Îţi aminteşti? Nu, nu te întoarce să cauţi pe Google anul premierii sau distribuţia completă. Nu are rost! Important este că ţi-ai amintit de-o „fugă“, care ţi-a rămas ascunsă undeva în minte. Atâţia ani. Îţi aminteşti prin norii de ceaţă: au jucat, printre alţii, regretatul Ştefan Iordache şi Vladimir Găitan. Magistral au jucat! Începi să-ţi aminteşti mai clar: personajele lui Bulgakov fugeau din calea bolşevicilor. Era Războiul Civil din Rusia. Şi toţi fugeau de război, de moarte, fugeau fără nicio ţintă. Asta te-a marcat, nu-i aşa? „Fuga“ montată de Cătălina Buzoianu te-a copleşit. Spectacolul s-a jucat o stagiune. Puţin s-a jucat. Oare unde există acum spectacolul? Ar trebui să fie pe undeva, într-un beci, în aer, în Ceruri, îngropat în amintirea ta? Poate a fugit cu vraja pe care a revărsat-o dincolo de scenă!

Cineva te strigă din pragul uşii. (Bănuieşte că vrei să fugi!) Te întorci. Începe să-ţi vorbească şi tu nu poţi decât să-l înjuri (în gând) pentru că ţi-a tăiat fuga ta în „Fuga“ lui Bulgakov... Ţi-ai pierdut şirul gândurilor. Dar nu aveai decât un gând: să fugi. Ai răbdare şi vei fi liber să fugi. Dar unde să fugi? În ce loc? Vorbăria care te ţine pe loc e plină de reproşuri... Parcă nu mai există niciun loc unde să fugi. Dar personajele lui Bulgakov unde fugeau? Pe tine nu te fugăresc bolşevicii, ci gândul că vei rămâne aici, definitiv, distrus de reproşuri, de neputinţă, fără viaţă. Cel mai bine este să fugi în locul unde te vei simţi împlinit. Ba nu! Unde vei fi fericit. Dar de unde să ştii locul în care vei fi fericit?...

Vorbăria s-a oprit şi te simţi năucit. Oare mai merită acum să fugi? Te întorci în pragul uşii. Trebuie să fugi! La tramvai! La gară! La aeroport! „Ia-mă, nene!“ Orice fugă începe cu un exces de viteză. Hai, treci peste prag! Fugi! Nu contează că n-ai unde! Asta ai uitat din spectacolul după piesa lui Bulgakov: fericirea! Personajele lui Bulgakov erau fericite pentru că fugeau. Fuga era fericirea lor. Nu iubirea, nu banii, nu agoniseala de-a viaţă, ci fuga! Hai, uită spectacolul, fugi şi fii fericit!