Cum îţi ţii nervii în frâu

Considerată, în anumite situaţii, o stare justificată, furia poate depăşi limita controlabilă dacă o picătură a umplut paharul. Cel mai adesea, răbufnirile emoţionale apar în relaţia de cuplu, dar nu este exclus să apară şi la serviciu sau în alte contexte.

Copleşiţi de responsabilităţile pe care vi le-aţi asumat, îl rugaţi pe partenerul vostru să vă ajute cu ceva. El, în schimb, uită. Când auziţi asta, ţipaţi la el, trântiţi uşa, aruncaţi pe jos ce aveaţi în mână. Analizând mai apoi situaţia, vă daţi seama că lucrurile nu erau atât de grave şi chiar regretaţi că aţi reacţionat impulsiv.

Stresul, cauză principală a numeroase boli

“Sindromul secolului al XXI-lea” - Oboseala cronică şi apetitul sexual redus

Ana şi Dragoş Roşu, amândoi în vârstă de 28 de ani, locuiesc în Bucureşti. Ana se ocupă de treburile casei, dar solicită uneori şi ajutorul soţului. „Este frustrant când te aştepţi ca partenerul tău să se implice în activităţile casnice şi, chiar dacă îi ceri un minim de participare, nu primeşti nimic", spune Ana. La un moment dat, după ce a muncit timp de două zile, l-a rugat doar să păstreze curăţenia.

„Când m-am întors acasă, am găsit urme de noroi pe covoraşul din baie, pentru că a uitat să-şi aranjeze părul înainte să plece şi a intrat încălţat. Apoi, îmi aduc aminte că m-am supărat foarte tare din cauză că nu a vrut să meargă într-o vizită de familie. Am ţipat, am trântit uşa şi am plecat singură. Am regretat apoi pentru că el ar fi mers, însă eu nu am stat să-i ascult explicaţiile", îşi aminteşte ea.

O emoţie second-hand

Barbara Crăciun, psihoterapeut la Clinica Aquamarin şi asistent universitar la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Titu Maiorescu, ţine din când în când workshop-uri de managementul furiei. Psihoterapeutul defineşte furia ca „interacţiune complexă a unor stimuli provocatori, pliaţi pe starea de pre-furie, la care se alătură aprecierile noastre ".

Stimulii provocatori sunt de obicei evenimente externe, de exemplu întârzierile în trafic, sau interni, precum nemulţumirile sau amintirile. Psihoterapeutul spune că furia este o emoţie negată, socotită o emoţie second-hand, pentru că este precedată de o alta. „Sunt trei lucruri pe care indivizii le fac în legătură cu furia: o exprimă, o suprimă (adică o neagă, o minimalizează şi o ascund de ei înşişi sau de ceea ce simt) sau o calmează", explică ea.

Ceartă sau acces de furie?

Furia este însă o reacţie firească, justificată în anumite situaţii, spun psihologii. „Ceea ce reprezintă o problemă este neadecvarea la realitate şi, de aici, intensitatea ei, care depăşeşte limita controlabilă şi provoacă suferinţă", spune psihoterapeutul Paula Irimia.

„Puţini oameni ajung să aibă un nivel bun de autocontrol al emoţiilor lor", adaugă ea. În general, în conflict şi în furie oamenii se folosesc de o serie de acuze care cresc în intensitate. De aici apar şi răbufnirile nervoase. „«Da, vrei război? Hai că îţi arăt!». Când intrăm în jocul ăsta suntem ca nişte copii. Acela e momentul de descărcare, când facem gesturi care şochează: rupi tricoul, spargi ceva, îi tai cămăşile", explică psihologul Jeni Chiriac.

Diferenţa între o ceartă obişnuită şi un acces de furie stă în modul în care sunt comunicate nemulţumirile.
„Dacă e dispută, fiecare are argumente şi contraargumente. Partea raţională e prezentă. Când e acces de furie, ambii parteneri vorbesc pe limba lor, ca să se audă pe ei, nu pe celălalt", adaugă Jeni Chiriac.

Deşi temperamentul unui om nu este un indiciu sigur pentru modul în care va reacţiona atunci când este furios, acesta poate influenţa acumularea de nemulţumiri sau comunicarea lor imediată. De exemplu, colericii nu ajung să răbufnească pentru că se exteriorizează uşor. Introvertiţii însă ţin în ei nemulţumirile şi apoi explodează.

Corina Grecu (25 de ani) spune că prietenul ei are „fitilul scurt". Se enervează când vede că nu şi-a dus ghetele pe hol sau când ajunge mai devreme acasă şi observă că nu a strâns patul. Ultima dată i-a sărit ţandăra când a rugat-o să încarce bateria la aparatul foto, iar ea a uitat. „Ne-am certat în maşină, în trafic, iar când a parcat-o, a zgâriat-o puţin. Normal că a dat vina pe mine", îşi aminteşte Corina. „Adevărata problemă nu este temperamentul individulului, ci raţionamentele deformate pe care le face în a interpreta ceea ce i se întâmplă", spune Paula Irimia.

Evitaţi să spargeţi farfuriile, mai bine ascultaţi-vă partenerul 

Tehnici simple şi tehnici complexe

Potrivit Barbarei Crăciun, datele statistice nu evidenţiază diferenţe între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte frecvenţa reacţiilor furioase, însă 75% din episoadele de furie includ o altă persoană, în timp ce 25% sunt declanşate de un obiect. Mai mult, în aproximativ 75% din situaţiile de furie persoana cealaltă este bine cunoscută şi plăcută de către „furios", în timp ce în 8% din cazuri persoana cealaltă este cunoscută bine şi neplăcută şi doar în 13% persoana cealaltă este un străin.

Tehnicile de managementul furiei încearcă să reducă, prin diferite moduri, reacţiile. Există tehnici simple, pe care fiecare le poate învăţa singur, şi tehnici complexe, care sunt supervizate de un specialist. Primul pas însă este conştientizarea furiei. „Puţini oameni sunt conştienţi de ceea ce gândesc şi de felul în care gândesc sau de exagerările de raţionament pe care le fac zilnic", spune Paula Irimia.

Barbara Crăciun spune că una dintre abordările practice în managementul furiei mizează pe îmbunătăţirea comunicării. „Persoanele furioase au tendinţa de a sări imediat la concluzie, se reped practic asupra acesteia, neacordând celuilalt răgazul de a oferi o explicaţie coerentă. În această situaţie un exerciţiu recomandat este cel legat de rărirea ritmului de vorbire, combinat cu ascultarea celuilalt şi cu încercarea de descifrare a mesajelor nonverbale transmise de el", precizează ea, adaugând că furia este tratată deseori ca un subiect tabu, deşi există în fiecare dintre noi.

10 recomandări

1. Faceţi o listă cu ceea ce vă declanşează cel mai des accesele de furie.
2. Ascultaţi ce spun ceilalţi, nu săriţi direct la concluzii. Când o altă persoană este sursa furiei, încercaţi să vedeţi situaţia şi din celălalt punct de vedere.
3. Fiţi realişti. Mai gândiţi problema încă o dată. Aveţi dreptate?
4. Răriţi ritmul vorbirii şi încercaţi să descifraţi şi mesajele nonverbale.
5. Dacă sunteţi nervoşi luaţi o pauză sau respiraţi profund.
6. Numărând până la 10 sau până la 100 te detaşezi de problemă şi-ţi dai timp de gândire.
7. Uitaţi-vă înainte şi nu înapoi. OK, a greşit. Dar nu e mai bine să rezolvăm situaţia?
8. Aveţi grijă de voi. O viaţă echilibrată înseamnă reacţii echilibrate.
9. Învăţaţi să iertaţi. Până la urmă, oricine poate greşi.
10. Gândiţi pozitiv. Umorul este un medicament bun.

Anxietate şi furie la locul de muncă

Răbufnirile nervoase la locul de muncă sunt frecvent puse pe seama aglomerării cu diferite sarcini. Deşi poate fi benefic până la o anumită limită, după aceasta stresul se transformă în anxietate şi furie. De câte ori nu aţi auzit în biroul alăturat un şef sau un coleg ţipând sau bombănind pentru că are prea multe de făcut într-un timp scurt?

Bogdan Pode, Senior Trainer în cadrul Human Invest, aseamănă această situaţie, la o scară mai mică, cu un dulap burduşit de haine după un sezon. De la persoană la persoană, fiecare reacţionează în mod diferit la o astfel de situaţie: „Amânăm luarea unei decizii transformând spătarele de scaune sau canapelele în spaţii de depozitare provizorii, înghesuim hainele în dulapul ajuns neîncăpător sau le ascundem în diverse cotloane ale casei aşa încât «măcar să nu le mai vedem»."

La oricare dintre aceste soluţii veţi apela, senzaţia de înghesuire, de aglomerare, va genera disconfort şi nemulţumire. Atunci este momentul în care răbufnim. Aşa e şi la locul de muncă, când suntem aglomeraţi cu sarcini şi proiecte ce necesită mai mult timp decât avem.

„Cel mai important, poate, într-o astfel de situaţie, este ce alegere vom face atunci când nivelul de stres depăşeste limitele acceptabilităţii noastre. Vom reacţiona agresiv faţă de nişte colegi care nici măcar nu înţeleg de unde li se trage sau vom zice «stop joc», ne vom opri pentru câteva momente, vom analiza situaţia şi vom decide cărora dintre sarcini le vom acorda timpul nostru preţios", spune Pode, trainer specializat în managementul timpului.

La serviciu, ascultaţi şi varianta şefului sau colegului

Cum te organizezi?

Dacă vrei să nu ajungi la acumularea de frustrări şi apoi la răbufniri nervoare din cauza multitudinii de activităţi pe care le ai de făcut, trebuie să defineşti mai întâi care sunt lucrurile cu adevărat importante. Automat, apoi, vor fi şi activităţi mai puţin importante, pe care le poţi realiza cu ajutorul celorlalţi, ceva mai târziu sau deloc.

„Banală la prima vedere, acţiunea de definire a obiectivelor este pusă rar în practică. Câţi dintre noi avem stabilite obiective la nivel personal pentru 2010?

Câţi dintre noi credem în realizarea obiectivelor profesionale pe 2010? Stabilirea unor astfel de obiective este un pas-cheie în asigurarea unui bun management al timpului. Ele vor fi măsura noastră pentru a nu lăsa paharul să se umple, vor fi busola pentru a ne căuta direcţia în care ne vom concentra timpul şi energia", spune trainerul de la Human Invest.