Întrebarea săptămânii: Ziare, internet sau TV?

Ovidiu Ioaniţoaia, Petrişor Obae şi Radu Paraschivescu vorbesc despre rolul pe care îl joacă aceste trei surse de informare în viaţa noastră. Nimeni nu dă verdicte, fiecare decide pentru el. Subiectul de astăzi aduce în discuţie modul în care ne raportăm la principalele surse de informare: ziarele, posturile de televiziune sau internetul.

Prima sursă de informare cu ştaif a fost ziarul. A apărut acum câteva sute de ani ca „foaie", şi-a înmulţit conţinutul, a devenit stufos, s-a specializat, evoluând după capriciile cititorilor.

Mai citeşte şi:

Presa din Europa de Est, sub papuc

Acum, într-o lume a vitezei, un concept care trece greu dincolo de suportul care îl face să existe pierde public. În această dezbatere nu am socotit radioul, pe vremuri un veteran al ştirilor de ultimă oră, dar care, în prezent, cel puţin la noi, s-a transformat într-un muzicant ambulant pus pe şotii şi concursuri cu premii.

Ne îndreptăm spre televiziune, care a început să emită acum o jumătate de secol. A avut şi are cele mai multe puncte tari: popularitate, dezvoltare şi inventivitate. Punctul slab: oferă o doză mare de divertisment, adeseori patologic de stupid.

Urmând firul cronologic, ajungem la internet. Literele „www"- traduse ad literam „world wide web" (reţeaua întregii lumi) sau insinuant „world wide wonder" (minunea întregii lumi) - reprezintă o revoluţie tehnologică recentă.

Ca sursă de informare, acum, internetul îţi dă posibilitatea să reacţionezi la ceea ce citeşti, auzi sau vezi sau să deschizi tu discuţia. Este o variantă modernă a conceptului roman „coram populo" (în faţa poporului).

Bineînţeles că un forum de dezbatere de o asemenea anvergură are şi un efect superficial: o informaţie care porneşte de pe un meridian se împrăştie fără control, după modelul telefonului fără fir din copilărie. Totuşi, cu bune şi rele, internetul este considerat suportul informaţiei în viitor.

„De la ziar ies la pensie"

Ovidiu Ioaniţoaia (65 de ani) este unul dintre cei mai titraţi oameni de presă din România. A făcut gazetărie de la 21 de ani, când a intrat în echipa de la „Sportul".

Se declară un fan al presei scrise, însă avertizează că internetul câştigă din ce în ce mai mult teren. „Când am început această meserie, în România, presa se făcea într-o manieră aproape medievală. Apoi s-au făcut progrese fabuloase. În prezent, capacitatea de informare, care pe vremuri era mai degrabă o figură de stil, este la nivelul oricărui ziar occidental. La «Gazeta Sporturilor» avem aceleaşi posibilităţi de a accesa surse pe care le are «L'Equipe» sau «Gazzetta dello Sport»", explică Ovidiu Ioaniţoaia.

Dintotdeauna, avansul tehnologic a tras după el orice domeniu de activitate. O spune şi Ioaniţoaia, din experienţă: „Astăzi chiar ne aliniem la vârful tehnologiei, iar acum a luat avânt internetul. Viaţa ne-a obligat să ţinem pasul cu tehnologia, altfel am fi murit. Cine nu reuşeşte să sprinteze, rămâne la coadă".

De ce iubeşte ziarele şi gazetăria? „N-am ştiut să fac altceva. Presa e singurul lucru pe care l-am învăţat. E o meserie foarte grea, dar şi frumoasă, care aduce mari satisfacţii. Iar presa sportivă este partea cea mai grea a acestui demers, pentru că se face în viteză, contra-cronometru", mai spune Ioaniţoaia.

"S-au făcut progrese fabuloase în presa românească."
Ovidiu Ioaniţoaia
ziarist

„Internetul nu mai e ruda vitregă"

Jurnalistul de media Petrişor Obae (35 de ani) vorbeşte despre dezvoltarea internetului ca sursă de informare, plecând de la stadiul de rudă vitregă a ziarului şi până la confirmarea posibilităţilor pe care le oferă cititorilor.

„Până acum câţiva ani, internetul era privit ca ruda vitregă a celorlalte medii. În redacţiile de presă scrisă, departamentul online era marginalizat, iar ziariştii acceptau cu reţinere să scrie pentru variantele de net. În ultimii ani însă, oferta de content pe internet s-a diversificat şi a crescut în calitate. Asta pentru că mulţi jurnalişti cu experienţă din media tipărită au văzut online-ul ca un mijloc bun de exprimare", sintetizează Petrişor Obae schimbările produse în spatele pixelilor.

Jurnalistul, care s-a lansat, în 2008, în online, revine la întrebarea nostalgică: ziarele sunt victimele internetului? „Motivele pentru care internetul a atras atât de multi cititori în ultimii ani sunt diverse: de la cele economice şi de schimbare a comportamentului de consumator la atracţia tehnologiei, decăderea imaginii presei scrise şi la diversitatea pe care o oferă media electronice", explică Petrişor Obae.

El  spune că nu va renunţa la a răsfoi presa tipărită înainte de a face un tur al site-urilor preferate şi ne împărtăşeşte şi profeţia sa: „Hârtia mai are încă mulţi adepţi, dar, în mod sigur, printul nu se va întoarce la gloria din anii '90".

"Mulţi jurnalişti cu experienţă din media tipărită au văzut online-ul ca un mijloc bun de exprimare."
Petrişor Obae
ziarist

„TV-ul, o capcană a facilului"

Publicistul Radu Paraschivescu (50 de ani) spune că televizorul rămâne cel mai dezvoltat comunicator public, fapt care nu garantează însă nici acurateţe, nici obiectivitate.

„Televizorul nu poate fi Sursa de informare cu majusculă nici măcar pentru cine îşi supraevaluează discernământul. În plus, televizorul şi ziarul împart o hibă: trebuie să cauţi informaţia în stufărişul interpretativ din jur. De multe ori, nu afli că plouă, ci părerea lui X sau Y despre faptul că plouă. Inflaţia de analişti şi subiectivismul (îndeosebi politic) torpilează însăşi intenţia difuzării unei ştiri la modul impersonal, rece şi fără inflexiuni", adăugă Radu Paraschivescu.

Televizorul, în opinia sa, anulează efortul cerebral, este o capcană a facilului, ne dă mură-n gură, ceea ce face ca orice apariţie şi informaţie să fie luate de bune. „Impactul vizual e cel mai puternic, ceea ce simplifică sarcina acestui instrument contestat şi cronofag, dar în acelaşi timp indispensabil. Vizualul favorizează cancanul şi toxina catodică. La radio nu vom găsi niciodată insanităţile de la televizor", mai spune Paraschivescu.

Cel care a semnat „Mi-e rău la cap, mă doare mintea" mărturiseşte că nu acordă privilegii niciunei surse de informare: „Culeg ce mi se pare interesant de pe Internet, din cărţi şi ziare, şi de la radio, şi televizor. Ce-i drept, iau totul «cum grano salis» şi îmi permit câteva răsfăţuri pe care altădată le neglijam: circumspecţia, distanţarea lucidă, răgazul reflexiv".

"Vizualul favorizează cancanul şi toxina catodică."
Radu Paraschivescu
publicist