Blugii skinny nu se predau

Casa de modă Balmain a dedicat o întreagă colecţie blugilor skinny FOTO Getty Images Guliver

Pantalonii skinny sunt omniprezenţi de cel puţin un deceniu, dar există de peste un secol. Sunt purtaţi de toată lumea, de la politicieni la staruri rock. Ce le garantează succesul?

Nu sunt multe piese vestimentare care pot fi purtate de... oricine. Oricât sunt de înguşti, în ei încape o gamă variată de oameni, cu gusturi complet diferite, mai puţin în ceea ce priveşte blugii sau pantalonii skinny. Hipsterii îi poartă cu tivul întors, emo îi accesorizează cu curele late şi încălţări foarte joase, în timp ce exemplarul sloane (noul tip de aristocrat tânăr) îi calcă la dungă şi îi preferă pe cei cu talie înaltă.
„Găseşte blugii skinny“ este un joc pe care îl poţi testa pe orice stradă din lume. Cât timp sunt oameni prezenţi, sunt implicaţi pantaloni skinny.

De la Kate Middleton până la Lil Wayne

Cum au ajuns nişte pantaloni să exercite o asemenea putere de atracţie? Mai ales cu toată publicitatea negativă, izvorâtă din denumirea lor, într-o lume disperată după egalitate, chiar şi când măsurile indică dezechilibru total. În realitate, blugii skinny sunt elastici şi surprinzător de democratici, reuşind să se muleze pe toate dosurile şi grupurile sociale.

Piesa „îmbracă“ un spectru cultural vast: de la următoarea regină a Angliei, Kate Middleton, până la Russell Brand, toate genurile muzicale, începând cu Lil Wayne până la The Ramones. Sunt pentru ţinuta de seară, de zi, de prime-time.

(Kate Moss, în piesa vestimentară preferată)

Au devenit o opţiune pentru primele doamne, precum Samantha Cameron, soţia prim-ministrului britanic David Cameron, până la Michelle Obama. La fel de bine cum sunt opţiunea vestimentară a protestatarilor, de la mişcarea Occupy sau Pussy Riot până la rebeli sirieni capturaţi în blugi skinny în mijlocul conflictului.
Mamele, celebre sau nu, îi poartă în timpul săptămânii când îşi ridică odraslele de la şcoală, în timp ce micuţii îi poartă în weekend. Nu există limită de vârstă sau, cum a spus rapperul DMX, „cea mai mică măsură pentru blugii skinny la Gap este 0 luni“. Ronnie Wood (65 de ani, component al trupei Rolling Stones), Karl Lagerfeld (79 de ani, directorul de creaţie Chanel) sau politicianul Teresa Gorman (81 de ani) sunt de acord.

„Revenirea curentului punk a fost începutul“, a declarat Jane Shepherdson, şeful executiv Whistles, pentru „The Guardian“. Site-ul brandului conţine 14 perechi de blugi, toate skinny. Shepherdson spune că a început să-i poarte pe vremea în care era fan Clash. „Îmi amintesc că deveneau din ce în ce mai înguşti şi aveam senzaţia că nu-i mai pot urca pe picioare“, spune Jane Shepherdson despre evoluţia blugilor.

Prezenţi de sute de ani 

În Europa, blugii skinny au cunoscut o relansare puternică atât în magazine şi vânzări, cât şi în preferinţele publicului, când brandul Topshop i-a introdus pe rafturile britanice, înainte de toate.  Shepherdson este de părere că asocierea trendului cu curentul punk „ar putea explica de ce blugii skinny sunt atât de atrăgători pentru britanici“. Dar pentru restul lumii?

Când Alexander McQueen a lansat, în 1996, pantalonii cu talia joasă şi mulaţi pe picioare, publicul şi-a deschis ochii în faţa unor forme şi croieli de pantaloni altfel decât cele cunoscute. Acelui moment i se asociază, de asemenea, boom-ul blugilor skinny. Altceva decât colanţi simpli, blugii skinny au fost prezentaţi într-o manieră care i-a ajutat să se răspândească oricum şi oriunde.

Teorii mai sunt destule, unele dintre ele chiar îndrăzneţe. „Dacă începi să cauţi, poţi găsi forme ale pantalonilor skinny chiar şi în secolul 18, la o mişcare numită Macaronis“, spune Sarah Niblock, profesoară la Universitatea Brunel, Marea Britanie, specializată în cultura vizuală. „A fost prima mişcare britanică ce a folosit moda în scopul său subversiv. Obişnuiau să poarte haine mulate pe corp.“ Niblock crede că poate există o legătură clară între Macaronis, cowboy, teddy boys (o subcultură britanică ai cărei adepţi erau inspiraţi de dandy) până la punkeri.

(Eva Longoria este o adeptă a blugilor skinny)

„Croiala strâmtă şi îngustă vorbeşte despre un străin (outsider), despre cum te semnalezi tu ca fiind cineva diferit de restul, cel care gândeşte în afara cutiei“, a adăugat specialista.

„Blugii skinny sunt o prescurtare convenabilă pentru tinereţe şi rebeliune“, este de părere Rod Stanley, fostul redactor-şef al revistei „Dazed & Confused“. Exemplul său preferat este Hedi Slimane, astăzi director de creaţie la Saint Laurent Paris, care acum 10 ani prezenta colecţii pentru Dior Homme în care era acuzat de „fetişizarea“ pantalonilor skinny şi îngustarea perspectivelor vestimentare.

Designeri care au strâmtat pantalonii pentru acest efect au existat dinainte de invazia de astăzi. Earl Jean a oferit propria variantă încă din 2001, Stella McCartney a folosit pantalonii skinny în 2002, la fel şi MaxMara. Nu a fost nevoie decât de Kate Moss care să se afişeze în permanenţă în celebrii blugi skinny gri, iar explozia a devenit o certitudine.

De la pictorialele din „Vogue“ până la membrii formaţiilor precum The Strokes, toată lumea începea să construiască ţinuta de la blugi skinny. „Orice element cultural indica blugi skinny. Dar până şi eu sunt surprinsă că a durat atât şi că încă mai durează“, a spus Sarah Harris, editor „Vogue“ recunoscut pentru pasiunea ei pentru denim.

Un manifest al rebeliunii sau nu?

Produs fast fashion, piesa vestimentară este încă o enigmă sau, cel puţin, succesul acesteia. Paula Coco­zza, editor „The Guardian“, a făcut un mic experiment. A stat, timp de 10 minute, în Camden, „capitala blugilor
skinny din Londra“, o zonă celebră plină de puburi şi cluburi. În acest timp, editorul a numărat 170 de oameni care purtau blugi skinny, într-o joi după-amiază. Media făcută de Coco­zza arată că, într-o oră, peste 1.000 de persoane care poartă blugi skinny trec prin faţa cafenelei lângă care s-a aşezat.

(David şi Samantha Cameron)

„Este un semn de rebeliune împotriva timpurilor moderne. Este degetul mijlociu arătat culturii populare. Dar, dintr-un soi de neatenţie, purtatul blugilor skinny a devenit cultura populară“, este de părere Paula
Cocozza.

„Blugii de acest tip nu sunt neapărat o alegere stilistică, la modă, cât sunt una de nevoie, mai degrabă. Am ajuns să nu mai vedem nimic la ei, o piesă vestimentară care, în realitate, nu mai semnifică nimic acum“, a adăugat aceasta.

Curentul skinny este printre noi

Succesul de care au avut parte a transformat pantalonii într-o modalitate de promovare a altor piese vestimentare. Blugii skinny au ajutat balerinii să devină încălţări celebre, la fel cum s-a întâmplat cu bascheţii Converse, genţile supradimensionate sau sacourile cu umeri bufanţi. Fără ei, n-am fi avut parte de bluzele tip peplum, care sunt puse în evidenţă cel mai bine într-o combinaţie de genul acesta, dar nici de trendul skinny care a urmat: cravate skinny, tocuri skinny, chiar şi eşarfe skinny.

Şi cu toate noile produse apărute, nimic nu a ştirbit din popularitatea blugilor skinny. „Iar moda nu funcţio­nează aşa. Încă sunt pe val, cea mai recentă dovadă fiind colecţia lui Hedi Slimane, reîntors după cinci ani. Ai fi crezut că moda a mers mai departe, dar prima lui piesă a fost o pereche de pantaloni negri, skinny“, spune Cocozza.

Pentru producători, fabricarea blugilor skinny are un sens economic: necesită mai puţin material, iar pentru clienţi oferă sensul unei garderobe pline de piese care se potrivesc cu uşurinţă (cel puţin, până revin blugii evazaţi în tendinţe).

„Aduce un pic a perioadă de război: să nu iroseşti material sau resurse. Iar în timpurile grele, oamenii au tendinţa să aibă un simţ comun al identităţii. Nu ai putea să asociezi blugii skinny cu europeni, afro-americani, tineri, bătrâni, heterosexuali sau homosexuali“, spune la final Niblock.