Cu toţii aţi auzit de David şi Goliat şi de lupta dintre cei doi. O confruntare directă şi prin intermediul unor mijloace clasice ar fi dus cu siguranţă la victoria celui mai puternic fizic, adică a lui Goliat. Ce a făcut David pentru a câştiga această bătălie? A utilizat mijloace neconvenţionale- o piatră.

De 200 de ani românii şi Rusia se află într-un permanent conflict. Am spus românii deoarece statul România nu era format acum 200 de ani iar acest conflict a fost unul din factorii care a determinat necesitatea unui stat românesc mai puternic, unitar. România am putea spune că este creaţia românilor în cadrul acestui război asimetric pe care l-au purtat însă nu doar cu Rusia ci şi cu alte puteri. E vorba de un război de supravieţuire a românilor, un război pe viaţă şi pe moarte. România a fost entitatea necesară a fi creată pentru a mai echilibra războiul.

În 1812 Rusia a muşcat pentru a doua oară din principatele româneşti, prima oară reprezentând susţinerea pentru cedarea Nordului Bucovinei către Imperiul Austriac. Este vorba de ocuparea părţii de Est a ţării lui Ştefan cel Mare.

De atunci românii au intrat în conflict direct cu prietenul de la răsărit, un război pe care am fost nevoiţi să îl purtăm cu mijloace neconvenţionale deoarece orice acţiune directă ar fi determinat cu siguranţă înfrângerea.

Atitudinea Rusiei nu viza un anume interes particular şi subiectiv împotriva românilor ci aspiraţiile expansioniste mai generale ale acesteia de a se extinde cât mai mult spre spaţiul şi civilizaţia europeană. Tocmai abordarea globală a făcut ca acest conflict asimetric să reprezinte o victorie a românilor deoarece pentru aceştia problema era una de maximă importanţă în timp ce abordarea Rusiei era una marginală în contextul multiplelor probleme cu care aceasta se confrunta.

Războiul asimetric este acel război care se poartă între doi adversari care au potenţial militar foarte diferit. Acest potenţial poate fi de natură demografică, de natură teritorială, resurse sau de altă natură. Rusia a avut de toate în plus faţă de România însă i-a lipsit arma cea mai importantă- cultura. Ea nu a reuşit prin mijloacele clasice de forţă să convingă pe românii din teritoriile ocupate să accepte noua situaţie.

În războiul asimetric eşti forţat să utilizezi mijloace neconvenţionale pentru aţi atinge obiectivele: războiul de gherilă, împiedicarea funcţionării noii administraţii, atentate, mijloace psihologice şi multe altele.

România a utilizat în acest conflict un mijloc neconvenţional(singular şi nu plural deoarece vorbim de o grupă comună) care s-a dovedit a fi de succes: limba, cultura, educaţia.

Acestea au fost mijloacele care i-au asigurat României câştigarea acestui conflict. În timp ce după căderea URSS ruşii s-au grăbit să pornească un conflict pe Nistru, România a evitat o luptă deschisă deoarece acest lucru ar fi slăbit şi mai mult statul român cuprins de revoluţie. De asemenea presiunea din partea Ungariei, care aştepta un moment oportun pentru o intervenţie( a se vedea evenimentele ulterioare de la Tg. Mureş), a făcut ca decizia să fie una corectă. Ruşii foloseau gloanţe iar România a mizat pe o luptă de uzură, pe o luptă dusă în timp şi pe care o putea câştiga. Strategia s-a dovedit a fi una câştigătoare. Cu siguranţă ţara noastră nu ar fi putut câştiga un conflict militar deschis cu Imperiul Rus, în condiţiile izolării internaţionale în care se afla.

România a ales după căderea URSS să investească în oameni. Printre primele decizii luate de statul român şi cei care susţineau statul român la Chişinău, a fost declararea limbii române ca limbă oficială, instituirea unei istorii a Republicii Moldova în conformitate cu adevărul istoric şi cu Istoria românilor, introducerea unui sistem special de burse care să permită schimbarea mentalităţii societăţii româneşti de la Est de Prut în maxim o generaţie.

Cultura, limba şi educaţia au fost mijloacele utilizate de către România. Acum câteva zile, în cadrul unei întâlniri oficiale purtate la Moscova între Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, şi Titus Corlăţean, ministrul de externe al României, Rusia acuza România de românizarea Republicii Moldova. Problema a fost însă de nuanţă a exprimării: de fapt de 20 de ani România investeşte în Derusificarea teritoriului Republicii Moldova. Prin derusificare a rămas ceea ce trebuia: o parte de Românie cât mai aproape de cea de Vest şi capabilă de a se Uni în condiţii de risc minim.

Aceşti 20 de ani au reprezentat cheia succesului redobândirii Republicii Moldova. Nu a mai fost  o unire în grabă, ca în 1918, ci una bine fundamentată prin educaţia unei întregi generaţii.

Rusia a pierdut deoarece a folosit ceea ce avea cel mai mult: forţa brută, ori aceasta nu a dus decât la o opoziţie fermă din parte populaţiei româneşti asuprite. Doar aşa se explică faptul că după 200 de ani de ocupaţie marea majoritate a cetăţenilor Republicii Moldova au declarat ca limbă vorbită limba română. Este imposibil ca acesta să fie doar efectul ultimilor 20 de ani de interveţionism legitim al României- vorbim de permanenta susţinere a identităţii româneşti din Basarabia de către România şi de către români.

România a avut de partea sa timpul. Acesta a fost un factor care permanent a lucrat împotriva Rusiei ce nu mai stăpâneşte acum decât partea de Est a Republicii Moldova, o fâşie de pământ nesemnificativă teritorial şi care va suferi un şoc cultural pentru a se putea integra în noul stat românesc, singurul capabil de a stăpâni forţele separatiste din această regiune(soluţionare tot prin mijloace neconvenţionale şi nu de forţă). Timpul a reprezentat unul din elementele principale ale războiului asimetric dintre cele două forţe. Lăsate lucrurile la întâmplare ele nu au lucrat niciodată în favoarea Rusiei ci a României.

În ultimii 20 de ani peste 60 000 de studenţi au trecut prin sistemul educaţional românesc. Acum majoritate tinerei elite intelectuale din Republica Moldova este educată în România în spirit pro-european(să nu spun pro-românesc). Era imposibil ca pe termen lung acest lucru să nu ducă la reorientarea teritoriului românesc de la Est de Prut, lucru la care România a muncit cu migală şi perseverent. Rusia nu beneficiază acolo decât de susţinerea unei non-elite politice reprezentată de către Partidul Comunist condus de către Vladimir Voronin, un personaj pe cale de dispariţie (inclusiv fizică) şi care nu mai are nici un loc în viitorul românesc al Republicii Moldova.

Evitarea conflictului direct a reprezentat una din pârghiile acestui război asimetric. România a trecut la a utiliza acest mijloc doar atunci când a găsit parteneri cu ţeluri comune(prima parte a celui de al doilea război mondial) şi care prin alianţă că creeze un echilibru de forţe armate sau poate chiar un dezechilibru favorabil. Atunci când acesta nu a mai funcţionat România a retrecut la utilizarea mijloacelor neconvenţionale, cum ar fi arta diplomaţiei şi a strategiei. Renunţarea la ofensiva din Est în favoarea recuperării Ardealului(greşit întoarcerea armelor deoarece scopurile noastre erau precise: noi am luptat pentru ceva şi nu pentru cineva) a făcut parte din acest război asimetric. Este foarte important să te adaptezi repede noilor situaţii iar România exact acest lucru l-a făcut.

Prin excelenţă conflictele sunt asimetrice iar România a ştiut să utilizeze slăbiciunile adversarului. Principala ne-calitate a acestui a fost imposibilitate a a-şi aloca resurse importante cultural-educaţionale pentru Basarabia datorită imensităţii spaţiului pe care  îl stăpânea. Ca orice regiune de graniţă a imperiului, ea a fost tratată marginal inclusiv din punct de vedere cultural-educaţional. Ba mai mult, atracţia faţă de centru a făcut ca cei educaţi în spirit pro-estic să îşi dorească să plece spre centru, spre marile oraşe.

În acest moment România şi-a găsit parteneri europeni şi o structură economico-militară capabilă să îi asigure integritatea graniţelor, cel puţin pentru moment. Republica Moldova a intrat pe ultima sută de metri pentru a venit alături de România. Au mai rămas de soluţionat doar probleme de natură administrativă, de implimentare a unui model românesc de organizare astfel încât aceste probleme să fie soluţionate înainte şi nu după.

Rusia nu a pierdut în realitate nimic deoarece acest teritoriu este unul românesc şi câştigat prin forţă.  În condiţiile în care o expansiune spre Vest este acum imposibilă a dispărut şi motivaţia unui conflict de durată în care să se investească resurse de natură militară. România a câştigat deoarece a avut de partea sa dreptatea, timpul şi o populaţie care nu a acceptat ocupaţia.