Ipocriţii anului
0
1. Bancherii. Atmosfera la majoritatea întâlnirilor marilor bancheri este una de admiraţie profundă faţă de piaţa liberă şi de dispreţ faţă de stat. Dar atunci când lucrurile au ieşit prost anul trecut, au venit să cerşească ajutor, iar statul i-a salvat. În ciuda acestor fapte, tot nu s-au învăţat minte. Convingerea lor că guvernele habar n-au ce fac este atât de puternică încât chiar şi când guvernele au acţionat repede pentru a evita catastrofa, tot n-au putut s-o vadă. Poate de aceea bancherii fac apologia pieţii şi critică acum,guvernele care i-au salvat.
Ipocrizia politică
2. Tony Blair. Fostul prim-ministru britanic şi-a reiterat recent ura faţă de dictatori, spunând că şi dacă Saddam Hussein nu ar fi avut arme de distrugere în masă, invazia Irakului tot ar fi fost justificată, dată fiind natura regimului de acolo. Aceste comentarii au venit la scurt timp după ce Blair se întâlnise cu dictatorul azer Ilham Aliyev. În timpul vizitei sale în Azerbaidjan, Blair nu a menţionat repetatele încălcări ale drepturilor omului de care este acuzată gazda lui. Mai mult, Blair a ţinut un discurs bine plătit pentru o companie deţinută de cel mai bogat om din ţară, care întâmplător este un prieten al lui Aliyev.
Ipocrizia sexuală
3. Conducătorii Partidului Republican. „Îmi plac dungile tale când te bronzezi... unduirea şoldurilor tale, frumuseţea ta erotică (sau a două părţi magnifice ale tale) în strălucirea scăpătată a luminii de noapte, i-a scris guvernatorul, căsătorit, al Carolinei de Sud amantei sale argentiniene. El este cel care a criticat în repetate rânduri „comportamentul inacceptabil" al lui Bill Clinton. Lui i s-a alăturat senatorul John Ensign, care a avut o aventură fierbinte cu soţia ofiţerului său de presă. Abia dacă trece o lună fără ca un scandal sexual să fie dezvăluit în rândul celor care-şi permit să judece moralitatea naţiunii, care critică adulterul, homosexualitatea şi promiscuitatea. Şi nu sunt doar bărbaţi republicani.
Sarah Palin spune că abstinenţa este singura cale pentru ca adolescenţii să evite sarcini nedorite, în timp ce propria lor abstinenţă în gospodărie este remarcabilă prin lipsă. Ceea ce fac aceşti bărbaţi şi aceste femei în vieţile lor private este doar treaba lor. Ceea ce contează totuşi este că voturile, deciziile şi discursurile lor influenţează modul în care noi ceilalţi trebuie să trăim.
Dublă măsură
4. Judecătorii britanici care au dispus arestarea lui Tzipi Livni. Fostul ministru de externe israelian este acuzată de crime de război comise, chipurile, în timpul invaziei Fâşiei Gaza de anul acesta. Cu ce este diferit cazul Livni, de exemplu, de Vladimir Putin (vezi războiul din Cecenia)? De ce aceeaşi magistraţi n-au dispus arestarea Angelei Merkel după ce forţele aeriene germane au bombardat civili în Afganistan? De ce să nu dispui arestarea lui Bush, Blair şi Obama pentru miile de civili nevinovaţi ucişi în Irak şi Afganistan?
5. Lula da Silva. Preşedintele brazilian spune că Hugo Chávez este cel mai bun preşedinte al Venezuelei din ultimul secol. Mai trebuie să-l auzim pe Lula criticând tendinţele autoritare ale prietenului său, chiar dacă l-am văzut foarte tranşant în legătură cu recentele alegeri din Honduras. Asta în aceeaşi săptămână în care s-a întâlnit cu preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a cărui victorie electorală este de asemenea îndoielnică. Care este diferenţa între alegerile din Iran şi cele din Honduras? Fraude, morţi, tortură şi o represiune brutală. Dar afabilul brazilian nu pare să fi auzit.
Nu e nevoie să spunem că această listă ar mai putea include mulţi alţi ipocriţi.
Moisés Naím
Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.
Se încarcă comentariile...
