Declinul partidelor "populare" în Olanda, ca şi în Germania - Agenda FP

Formarea unui nou guvern în Olanda este îngreunată de o scenă politică polarizată şi de scăderea sprijinului pentru partidele mari. La fel ar putea să se întâmple şi în Germania, unde SPD şi CDU pierd teren.

O primă tentativă de a forma un nou guvern a liberalului Mark Rutte, liderul Partidului popular pentru libertate şi democraţie, care a obţinut cel mai bun scor la ultimele alegeri parlamentare din Olandan, a eşuat. Din formula de guvernare compusă din liberali, social-democraţi şi Verzi nu s-a ales nimic, şi nici din alianţa dorită cu creştin-democraţii şi cu populistul de dreapta Geert Wilders, scrie Claus Hecking într-un comentariu pentru Financial Times Deutschland.
   
O formulă de guvernare formată din liberalii de dreapta, social-democraţi şi creştin-democraţi este greu de realizat datorită divergenţelor majore dintre formaţiuni şi a fragmentării din Parlamentul olandez, care are nu mai puţin de zece fracţiuni.

Dacă în urmă cu 12 ani, creştin-democraţii şi social-democraţii erau forţele politice majore care obţineau regulat peste două treimi din mandate, odată cu globalizarea cele două partide olandeze catch-all – care atrăgeau voturi din toate sferele societăţii – s-au orientat către centrul politic. Formaţiunile aflate la extremele spectrului politic, precum maoiştii din Socialistische Partij la stânga şi populiştii lui Geert Wilders la dreapta, au crescut ca sprijin electoral. În prezent, liberalii de dreapta au devenit principala forţă politică pe fondul slăbiciunii Volksparteien, dar au obţinut numai o cincime din locuri în Parlament, prea puţin pentru a forma o coaliţie de guvernare din două partide.

Amestecul stânga-dreapta în Germania

În Germania pragul de 5% împiedică deocamdată intrarea în Parlament a unor partide noi şi fragmentarea excesivă, dar partidele mari CDU şi SPD pierd voturi pentru că susţin măsuri incompatibile cu ideologia lor. De aceast[ nou[ realitate profită, ca şi în Olanda, formaţiunile mai mici dar mai „radicale” ideologic: Die Linke (extrema stângă) şi verzii.

În plus, apariţia unei formaţiuni conservatoare şi populiste mai la dreapta spectrului politic decât CDU nu este exclusă pentru că nemulţimirile populaţiei cresc pe fondul unor decizii precum cea de acordare a ajutorului pentru Grecia.

La următoarele alegeri, Germania s-ar putea confrunta cu o situaţie similară celei din Olanda, unde creştin-democraţii fostului premier Jan Peter Balkenende au pierdut jumătate din alegători. Învingătorii ar putea să fie politicienii cu slogane simple ca în cazul olandez. Pentru liberalul Rutte sloganul a fost: “Economisiţi,economisiţi, economisiţi!”. Pentru populistul Wilders, „imigranţii musulmani sunt de vină!”. Cu astfel de mesaje este greu să ajungi la un compromis pentru a forma o majoritate.