"Cuba a trecut printr-un proces diferit de cel al ţărilor Europei de Est"

Numărul oamenilor de afaceri români din Havana este insuficient, afirmă Emilio Cabaliero Rodrigues, viceministru de externe al Cubei Aflat pentru câteva zile la Bucureşti, viceministrul

Numărul oamenilor de afaceri români din Havana este insuficient, afirmă Emilio Cabaliero Rodrigues, viceministru de externe al Cubei

Aflat pentru câteva zile la Bucureşti, viceministrul de externe cubanez, Emilio Cabaliero Rodrigues, lansează o invitaţie către investitorii români, într-un interviu în exclusivitate pentru "Adevărul".

După vizite în Croaţia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Bulgaria şi România, Rodrigues avea în plan întâlniri cu oficialităţi din Rusia, Kazahstan şi Franţa. El şi-a exprimat dorinţa ca România şi Cuba să-şi relanseze relaţiile, subliniind că a primit semnale pozitive de la Bucureşti şi că părăseşte ţara noastră "mulţumit".

Adevărul: Aţi vorbit despre relansarea relaţiilor economice dintre cele două ţări. În anii trecuţi, Cuba importa din România utilaj petrolier, agricol şi maşini ARO. Care e situaţia în prezent?

- Emilio Cabaliero Rodrigues: V-aţi referit la o perioadă în care am avut relaţii foarte intense pe plan economic, comercial, dar cele mai importante au fost relaţiile interumane între popoarele noastre, relaţiile culturale şi sportive. Printre altele, ne-a ajutat şi latinitatea. Nivelul relaţiilor noastre istorice era foarte bun, şi tocmai acest lucru explică prezenţa noastră acum la Bucureşti.

Relaţiile noastre au scăzut ca nivel, ajungând acum aproape de zero. Interesul nostru este să încercăm să ne "reîntâlnim", să recuperăm în toate domeniile. Cred că acum e momentul ideal, deoarece atât România, cât şi Cuba au intrat într-un proces de dezvoltare care oferă multe posibilităţi. Am lăsat în urmă perioadele mai grele şi aspirăm spre o revenire, o recuperare a relaţiilor economice.

- Aţi pomenit la un moment dat despre schimburile culturale dintre România şi Cuba. La ce nivel se situează ele în prezent?

- Într-adevăr, au existat schimburi foarte active, culturale şi nu numai. În Cuba veneau mulţi artişti, multe formaţii muzicale din România. Acum, suntem prezenţi în aproape toată Europa prin cultura noastră (prin manifestaţii culturale mai ales în Spania, Franţa şi Italia). Ne gândim să extindem această prezenţă şi în celelalte ţări ale UE.

Am descoperit o reînnoire a interesului României pentru America Latină. Când am cerut o prezenţă mai activă a României în America Latină, n-am cerut-o gândindu-ne doar la Cuba, ci la America Latină, în ansamblul ei. În Cuba există o comunitate românească, pot spune chiar că româncele sunt foarte frumoase. Numărul oamenilor de afaceri români în Cuba însă nu e suficient. Cred că este foarte important ca noile generaţii de români să cunoască mai mult despre Cuba şi invers.

- V-aţi referit la procesul de dezvoltare în care a intrat acum ţara dvs. Este cumva vorba despre tranziţia discutată în presa europeană?

- Când a dispărut Uniunea Sovietică şi am pierdut acele relaţii privilegiate pe care le aveam cu Europa de Est, am fost într-o situaţie extrem de grea, foarte izolaţi, pentru că, în acele momente, şi Statele Unite au intensificat toate măsurile de blocadă.

Pe de o parte, am pierdut toate relaţiile economice, financiare, cu o lume care reprezenta 85% din relaţiile noastre externe, iar pe de altă parte, SUA au intensificat blocada cu noi legi pentru că s-au gândit că era momentul să dea lovitura de graţie Revoluţiei cubaneze. Multă lume s-a gândit atunci că vom dispărea ca proiect revoluţionar.

Asta a fost în prima jumătate a ultimului deceniu. La sfârşitul ultimului deceniu am început să intrăm într-un proces de recuperare şi acesta s-a intensificat după 2000. În momentul actual avem o situaţie politică internă foarte stabilă, foarte solidă din punct de vedere politic şi economic. Noi spunem că am depăşit perioada cea mai grea şi acest lucru se traduce prin faptul că, astăzi, Cuba poate spune că a salvat cuceririle sociale ale Revoluţiei şi a intrat în faza de dezvoltare.

În acelaşi timp, a salvat şi a păstrat independenţa şi suveranitatea, pentru că la noi acestea merg împreună. Este un proces diferit de procesul prin care au trecut ţările din Europa de Est. Cuba e în proces de integrare în America Latină. Cu vecinii noştri avem mai multe relaţii economice, comerciale, de cooperare şi este un proces pe care nimeni nu-l va putea opri în America Latină.

Şi nu vorbim numai de ceea se întâmplă în "Schema Alba", adică Alternativa Bolivariană. Este un proces de integrare care are ca noutate dimensiunea socială. Nu este vorba numai de integrare economică, ci are această dimensiune socială - dezvoltarea sănătăţii, a educaţiei. În acelaşi timp, avem relaţii strategice foarte solide cu Asia, mai ales cu Republica Populară Chineză.

- Vedeţi în China un posibil partener?

- Da, este un partener de importanţă strategică pentru că în cazul Chinei trebuie să gândeşti totul "mare", comerţul - miliarde de dolari. De exemplu, acum, noi avem o prioritate - rezolvarea problemelor transportului public, şi ca să rezolvăm această problemă am cerut 10.000 de vehicule din China, care ne cumpără tot nichelul.

- Poate să devină China un partener la fel de important cum a fost URSS?

- Noi diversificăm relaţiile. Avem relaţii în creştere cu Rusia şi cu celelalte foste republici sovietice, mai ales cu Belarus. În cazul Rusiei, ea ne-a deschis noi linii de credit foarte importante, sunt sute de mii de dolari în joc. În Rusia avem o bază tehnologică care ne apropie. În viitor, Cuba nu va mai depinde ca înainte de o ţară, de o piaţă, ci va avea o diversitate de pieţe.

O treime din relaţiile noastre comerciale, economice sunt cu ţările europene. 50% din turism ne vine din Europa. Avem relaţii foarte intense cu Bătrânul Continent. Cu Europa comunitară avem unele dificultăţi, adică e vorba de două niveluri.

Din punct de vedere al relaţiilor economice, lucrurile merg bine, ar putea merge şi mai bine dacă sectoarele private din aceste ţări ar avea mai mult sprijin oficial, adică siguranţa creditelor. Acţionăm intens ca să rezolvăm dificultăţile politice cu Uniunea Europeană. Noi spunem că UE ar trebui să-şi conducă relaţiile politice cu noi pe baza intereselor europene, ale ţărilor europene, şi Uniunea Europeană să nu secondeze politica SUA.

"Exemplul Cubei în America Latină supără"

- Noi spunem că Uniunea Europeană a secondat politica SUA. În realitate, se explică pentru ce UE nu aplică o politică proprie faţă de Cuba. Nu există niciun motiv, o raţiune obiectivă, ca să existe dificultăţi în relaţia bilaterală Cuba-Uniunea Europeană.

- Diferendul Cuba-SUA are istoria lui. SUA nu pot admite ca alături de ele să existe o Cubă independentă şi socialistă. Apoi supără exemplul Cubei în America Latină. Dar pentru UE n-ar trebui să existe aceste motive. Noi suntem dispuşi să dialogăm cu Bruxelles-ul şi să avansăm în consultările politice, să discutăm pe temele drepturilor omului.

Cuba nu are absolut nimic de ascuns. Cu Spania avem un dialog fluent. Dar vrem să negociem, să dialogăm ca între egali, pe baza respectului reciproc. Nu poţi să te aşezi la masă să discuţi cu sabia lui Damocles deasupra capului.

- Care sunt sectoarele cele mai afectate de embargoul american?

- Ne gândim că dacă n-ar fi fost blocada care a costat Cuba, în linii mari, 89 miliarde de dolari pierderi, am fi fost departe. Noi am vrea să avem cu Statele Unite relaţii normale, de vecini buni. Şi am spus-o de multe ori, am vrea ca diferenţele să se rezolve prin dialog. Dar acum, cu administraţia lui Bush, este imposibil. Dar mandatul său e pe sfârşite.

Chiar americanii spun că majoritatea opiniei publice din SUA se pronunţă pentru o normalizare a relaţiilor cu Cuba. Au dat chiar cifra, 59 la sută. Pe de altă parte, ştim că în imensa sa majoritate, comunitatea cubano-americană doreşte o normalizare a relaţiilor dintre cele două ţări. Printre altele, şi pentru că ei vor să-şi viziteze liber rudele în Cuba.

Lucru pe care acum nu-l pot face. Pentru că, după intensificarea blocadei de către Administraţia Bush, aceste vizite pot avea loc numai o dată la trei ani. Iar cubano-americanii nu-şi pot ajuta familiile rămase în Cuba, aşa cum ar vrea. Asta explică de ce majoritatea cubano-americanilor vrea normalizarea relaţiilor. Viitorul va trebui să dea o soluţie la această situaţie. Pentru că viitorul aparţine popoarelor, şi nu lui Bush şi nici neoconservatorilor.

- Care vă sunt principalii aliaţi în acest moment?

- Avem mulţi. America Latină, Asia, Africa. Avem relaţii foarte bune cu toată lumea arabă, cu tot Orientul Mijlociu. Cuba vrea să dezvolte relaţiile cu toate ţările care ne respectă suveranitatea. Şi care sunt dispuse să negocieze cu noi pe baza egalităţii.

Noi nu cerem niciunei ţări să îşi sacrifice relaţiile strategice cu alte ţări. Chiar Europei îi spunem: dezvoltaţi-vă relaţiile cu Statele Unite, relaţiile strategice. Pe noi nu ne deranjează. Dar vrem să fim şi noi trataţi cu respect şi să nu se amestece în treburile noastre. Pentru că noi nu intervenim în treburile nimănui.

O "buturugă" de care s-a împiedicat mereu "carul" SUA

În 1953, Fidel Castro Ruz a pornit mişcarea revoluţionară împotriva regimului condus de Fulgencio Batista, sprijinit fiind de Raul, fratele său, şi de Ernesto (Che) Guevara. Deşi Batista a cerut ajutorul americanilor, care-i susţineau din umbră guvernul, SUA l-au refuzat. În consecinţă, la 1 ianuarie 1959, Fidel Castro a preluat controlul în ţară.

Cel ce a devenit între timp El Lider Maximo a anulat pactul militar cu SUA şi a înfiinţat cooperativele agricole de tip sovietic. SUA au întrerupt relaţiile cu regimul de la Havana la 3 ianuarie 1961, iar Castro a oficializat, în schimb, alianţa cu URSS. Mii de cubanezi au părăsit ţara, refugiindu-se în Miami, Florida, unde au înfiinţat o puternică mişcare anticastristă.

Relaţiile dintre SUA şi Cuba au devenit şi mai tensionate o dată cu câştigarea alegerilor prezidenţiale americane de către John F. Kennedy. Acesta a permis CIA să se implice în invazia din "Golful Porcilor", în aprilie '61. Tentativa s-a soldat cu un eşec răsunător.

Intenţia ulterioară a sovieticilor de a instala rachete cu rază medie de acţiune în Cuba - capabile să lovească ţinte de pe teritoriul american - a condus la declanşarea unei grave crize. Şase zile mai târziu, premierul sovietic Nikita Hruşciov a ordonat renunţarea la planul iniţial, în schimbul promisiunii SUA de a nu ataca Cuba. Evenimentul a rămas în istorie drept cea mai mare criză nucleară din timpul Războiului Rece.

Între SUA şi Cuba s-au stabilit relaţii diplomatice limitate în 1977, facilitând cubano-americanilor vizitarea insulei. Cuba a încurajat revoluţiile comuniste în lume, în special în Angola, trimiţând trupe în zonă în anii '80.
Sprijinul sovietic a luat sfârşit odată cu prăbuşirea comunismului în Europa de Est. Activităţile comerciale ale Cubei au înregistrat un regres semnificativ, ţara intrând într-o prelungită criză economică. Din 1993, Castro a încurajat investiţiile străine în industria turismului.

În martie 1996, SUA şi-au înăsprit embargoul asupra Cubei, prin amendamentul Helms-Burton, măsură ce prevedea sancţiuni impuse de SUA companiilor statelor terţe care fac comerţ sau au joint-ventures în Cuba. În primele luni ale lui 2003, Castro a ordonat încarcerea a 80 de disidenţi, stârnind reacţii negative în întreaga lume.

În iunie 2004, Administraţia Bush a înăsprit embargoul impus Cubei, permiţând cubano-americanilor să viziteze insula doar o dată la trei ani şi stabilind o limită de 50 de dolari pe zi pentru cheltuielile acestora. Replica Havanei a fost interzicerea folosirii dolarului, valută legală în Cuba timp de peste un deceniu. În vara anului trecut, Fidel Castro a transferat temporar puterea fratelui său, Raul.

Deşi presa a speculat că Fidel nu se va reîntoarce la putere din cauza cancerului de care suferă, la sfârşitul săptămânii trecute el a fost desemnat candidat la funcţia de deputat în circumscripţia Santiago de Cuba, ceea ce îi permite să se prezinte la scrutinul prezidenţial din martie 2008.

650 de tentative de asasinat eşuate

De-a lungul anilor, nu puţini au fost cei care i-au dorit moartea lui Fidel Castro. Serviciile secrete cubaneze susţin că ar fi existat aproximativ 650 de încercări de asasinare a liderului de la Havana, cele mai multe puse pe seama serviciilor secrete ale Statelor Unite.