Criza din Afganistan. Cinci mituri care au definit premisele unui dezastru
0
Dezastru cu multe semnale de alarmă în Afganistan: scene devastatoare ale afganilor disperaţi să plece din ţară, după ce talibanii au preluat puterea, ce au culminat cu atacul terorist din 26 august - în urma căruia au murit 13 soldaţi americani şi cel puţin 170 de afgani - survenind odată cu retragerea precipitată din Afganistan a trupelor americane.
.Acestea au fost însă înăbuşite de o cursă de a încheia cât mai repede un „război etern”, scrie France 24 într-o analiză. Cinci mituri au dominat discursul politic cu privire la Afganistan în ultimii ani.
Regimul taliban 2.0
Ideea a prins contur undeva în anul 2018 în momentul numirii lui Zalmay Khalilzad, fost ambasador american la ONU şi în Afganistan, ca reprezentantul special pentru reconcilierea Afganistanului.
Talibanii şi-au învăţat lecţiile din conducerea catastrofală anterioară şi au dat semne de modernizare cel puţin în privinţa imaginii, apărând pe reţelele sociale şi lansând declaraţii în engleză pe Twitter.
Dar ei nu au neglijat nici mesajul pe care au vrut să-l transmită. Totuşi acele haine noi nu au acoperit vechiul lor discurs despre „invazia” americană şi, dacă în trecut nu s-au preocupat prea mult de drepturile civile, în special ale femeilor, într-un final, sub tirul întrebărilor, au convenit să le abordeze sub condiţionarea cadrului islamic.
Desemnată organizaţie teroristă de ONU în 1999, a fost clasificată de SUA în 2002 „entitate teroristă globală special desemnată”, statut care viza doar tranzacţiile financiare.
Deşi au existat propuneri în acest sens, s-a renunţat la ele pentru că altfel nu ar mai fi existat nicio cale de negociere cu o organizaţie teroristă.
În schimb, reţeaua Haqqani, o aripă a talibanilor, a fost pusă pe această listă.
Talibanii nu au nicio legătură cu Al-Qaeda
„Pentru prima dată talibanii au anunţat că sunt pregătiţi să rupă relaţiile cu aliatul lor istoric, Al-Qaeda. Puteţi vedea asta citind documentul, talibanii au realizat ruptura”, spunea secretarul de stat american Mike Pompeo într-un interviu, pe 1 martie 2020.
SUA semnase cu o zi înainte acordul de retragere intitulat „Acordul de a aduce pacea în Afganistan încheiat între Emiratul Islamic din Afganistan, nerecunoscut de SUA ca stat şi cunoscut ca taliban, şi Statele Unite ale Americii”.
Partea a doua a acordului stipula că talibanii nu vor permite membrilor săi sau ai altor grupări teroriste, inclusiv ai Al-Qaeda, să ameninţe SUA din Afganistan.
Un raport ONU avertiza, însă, că relaţiile dintre talibani, în special reţeaua Haqqani şi Al-Qaeda, sunt în continuare apropiate, fiind „bazate pe prietenie, dificultăţi comune, simpatie ideologică şi rudenie”. În acelaşi timp, se mai arată în raport, gruparea Al-Qaeda a reacţionat la acordul cu SUA sărbătorind-o ca pe o „victorie„ a cauzei jidahiste.
După preluarea puterii pe 15 august, aceeaşi reacţie au avut-o aripa Al-Qaeda din nordul Africii, Al -Qaeda din Magrherb (AQIM), şi aripa din Peninsula Arabică, mai ales din Yemen, care au întâmpinat-o ca „începutul unei transformări cardinale în toată lumea”.
Talibanii sunt doar un grup naţionalist afgan
Eticheta a facilitat relaţionarea SUA cu talibanii ca un jucători politic local, afgan. Totuşi liderii talibani au supravieţuit războiului american împotriva terorismului stabilindu-se în Pakistan unde şi-au putut urma planurile strategice cu „susţinerea apreciabilă din partea agenţiei pakistaneze de informaţii şi a armatei”, se arată într-un raport al Atlantic Council, care subliniază dependenţa talibanilor de Pakistan, punând la îndoială capacitatea de guvernare talibană din această pricină.
Deşi talibanii insistă asupra independenţei lor, se bazează pe serviciile de spionaj militar pakistaneze, de aceea e puţin probabil să taie această legătură.
În plus, luptători de peste graniţe pakistanezi, uzbeci, ceceni şi din naţiuni ale Asiei Centrale - au îngroşat rândurile talibanilor şi au facilitat ofensiva lor-fulger prin Afganistan.
Negociatorii americani îşi puneau speranţele că războiul dintre talibani şi ISIS-K va avea drept rezultat eradicarea ameninţării jihadiste din Afganistan. Atacul terorist din 26 august a scos însă la iveală provocările de securitate întâmpinate de talibani.
La două zile după atac, purtătorul de cuvânt al talibanilor Zabihullah Mujahid, într-un interviu pentru France 24, dădea vina pe armata americană „infidelă” pentru eşecul de securitate, admiţând, totodată, că militanţii „controlau 93% sau 94%” din Kabul.
La rândul său, Pentagonul confirma după atac că talibanii au eliberat mii de prizonieri în cursul ofensivei lor.
Războiul etern trebuie încheiat acum
Costurile financiare şi în vieţi oemneşti au fost oferite ca motive ale punerii capăt imediate a războiului.
Realitatea din teren este totuşi mai nuanţată. După 2014, când s-a încheiat misiunea militară NATO, armata SUA avea o amprentă mai scăzută în Afganistan, deci şi costuri mai reduse. Potrivit statisticilor Departamentului american al Apărării, la 23 august 2021, în ultimii cinci ani au murit mai puţin de 100 de soldaţi în câmpul de luptă din Afganistan.
Naraţiunea cauzei pierdute i-a permis lui Khalilzad, reprezentantul special al SUA pentru reconcilierea Afganistanului începând din 2018, să accepte calendarele de retragere care includeau angajamentul SUA de a retrage tot personalul militar „în termen de 14 luni” conform acordului din 2020.
Biden a anulat mai multe politici din era Trump, dar acordul SUA-talibani nu s-a numărat printre ele. Khalilzad, numit de republicani, şi-a păstrat postul.
În urma dezastruoasei preluări a talibanilor, mai mulţi diplomaţi şi experţi americani au discutat despre lipsa „răbdării strategice” a Americii. Într-o rubrică din New York Times, Ryan Crocker, fost ambasador al SUA în Afganistan sub conducerea lui Obama, a remarcat: „Lipsa noastră de răbdare strategică în momentele critice ... ne-a deteriorat alianţele, i-a încurajat pe adversarii noştri şi a crescut riscul pentru propria noastră securitate”.
Instituţiile militare şi politice afgane pot fi date deoparte
Guvernul ales democratic al Afganistanului nu a fost parte din negocierile privind viitorul ţării.
Ironia unei SUA promovând valorile democratic care s-a retras în absenţa unui proces de pace credibil, în timp ce dădea deoparte un guvern ales în Afganistan, i-a şocal pe aliaţii americanilor şi i-a bucurat pe inamici.
Justificarea acestei omisiuni: corupţia, ineficienţa şi, în cazul ultimului preşedinte, concentrarea puterii în mâinile sale.
„Când sunt vărsate resurse vaste într-o ţară fără instituţii fiabile şi stat de drept, corupţia este probabil un subprodus semnificativ ”, a scris Crocker, fostul ambasador american numit de Obama în Afganistan.
Dar, a remarcat Crocker, „corupţia a fost endemică în New York, Boston şi Chicago, în cea mai mare parte a secolelor XIX şi XX. Ne-a luat timp să dezvoltăm instituţiile şi structurile juridice care ar face din cele din urmă corupţia mai degrabă excepţie decât normă ”.
Abordarea problemei, însă, necesită timp şi răbdare, iar SUA nu le are, a subliniat Crocker.
Când trupele americane au abandonat baza Bagram la miezul nopţii fără a-i informa pe omologii lor afgani, au dat lovitura de graţie unei armate care se confrunta cu un inamic pe care toată lumea îl declarase câştigător. „Când americanii au plecat în mijlocul nopţii fără să-şi informeze omologii afgani, au plecat şi cu contractorii americani care aveau un rol esenţial”, a explicat jurnalistul veteran Bilal Sarwary. „Forţele de elită ale Afganistanului au văzut acest lucru ca un semnal şi au fost confuzi. Ei s-au gândit: Ce se întâmplă? America ne abandonează, talibanii vin, clasa politică este divizată”.
Se încarcă comentariile...
