Ciao, Berlusconi!

Premierul Silvio Berlusconi a demisionat în huiduielile italienilor.  Tehnocratul Mario Monti se pregăteşte să-i ia locul şi să se lupte cu criza economică.

Acuzat că a subminat credibilitatea ţării sale, Il Cavaliere a demisionat, sâmbătă, din fruntea Guvernului italian, dar numai după ce s-a asigurat că Parlamentul a adoptat măsurile de austeritate solicitate de Uniunea Europeană. Vestea a fost primită cu aplauze la Roma. Demisia a fost acceptată de preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, care ar urma să îl numească în locul lui Berlusconi pe fostul comisar european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani, înainte de deschiderea burselor, astăzi.

Culmea umilinţei, Il Cavaliere a fost nevoit să părăsească palatul prezidenţial printr-o ieşire secretă, în timp ce în faţa intrării principale manifestanţii aplaudau şi strigau „bufonule, bufonule!". La palatul Quirinal, o orchestră improvizată, ai cărei muzicieni s-au găsit pe internet, a interpretat Aleluia de Handel.

Huiduit de unii, regretat de alţii

„Astăzi, suntem aici pentru că suntem foarte, foarte bucuroşi că Berlusconi se duce în sfârşit acasă!" , a declarat o manifestantă pe fondul fluierăturilor. „Ciao şi, mai ales, nu te întoarce!", afirma un altul.Berlusconi fusese întâmpinat, cu o oră mai devreme, cu strigăte ca „mafiotule!", „ruşine!", „închisoare!", „s-a terminat!" sau „primavera, primavera" (primăvară, primăvară), aluzie la revoluţiile arabe care au îndepărtat de la putere dictatorii arabi. Apropiaţilor săi, el le-a mărturisit că este „profund întristat", potrivit agenţiei italiene Ansa. În faţa Palatului Grazioli, reşedinţa privată a premierului, s-au reunit susţinătorii acestuia. El „este unic, de neuitat. Nu există nimeni pe măsura lui", afirmă Massimo della Seta, un muncitor în vârstă de 25 de ani.

„Imperiul Berlusconi", încotro?

Demisia lui Silvio Berlusconi reprezintă şi o lovitură uriaşă pentru afacerile miliardarului, care au fost întotdeauna favorizate, susţin analiştii, de prezenţa sa în fruntea Guvernului italian. Miercuri, a doua zi după anunţarea demisiei sale, acţiunile grupului Mediaset  s-au prăbuşit cu 12 la sută. Un alt analist financiar spune că pe timpul cât a fost în fruntea Executivului, Il Cavaliere a dat legi care au favorizat afacerile sale sau au slăbit concurenţa. Şi lista este lungă: ajutoare publice pentru Mediaset pentru a cumpăra decodoare, faptă amendată de Bruxelles etc.

 Italienii au ieşit în stradă, la Roma, pentru a sărbători plecarea lui Berlusconi  Foto: reuters

Viitorul pare sumbru pentru imperiul Berlusconi, care este, de asemenea, în vizorul justiţie, după ce a fost condamnat în iulie să plătească 564 de milioane de euro grupului CIR, într-o afacere de corupţie. Fostul premier şi grupul său riscă o condamnare pentru evaziune fiscală în procesul Mediaset, în timp ce fiul său, Piersilvio şi Fedele Confalonieri au fost chemaţi în instanţă într-o altă afacere frauduloasă, numită Mediatrade.

Cel mai longeviv premier italian

Silvio Berlusconi (75 de ani) a avut trei mandate de premier, fiind cel mai longeviv prim-ministru al Italiei post-război, dar şi unul dintre cei mai bogaţi italieni, cu o avere estimată la 9 miliarde de dolari. În 1993, Berlusconi a fondat partidul Forza Italia, numit după cântecele fanilor AC Milan. Anul următor, a devenit premier, formând o coaliţie cu Alianţa Naţională şi Liga Nordului. Mandatul său a durat doar şapte luni.

În 1996 pierde alegerile în faţa stângii conduse de Romano Prodi, dar până în 2001 revine la putere, în coaliţie cu foştii parteneri. În 2006 pierde din nou alegerile generale, tot în faţa lui Prodi. Scrutinul din 2008 l-au adus înapoi în funcţie până săptămâna trecută când a pierdut majoritatea în Parlament şi a fost nevoit să demisioneze.

Final de carieră?

Silvio Berlusconi s-a declarat „mândru", duminică, de modul în care a acţionat pe parcursul crizei economice şi a afirmat că vrea „să reia drumul Guvernului", într-o scrisoare trimisă unui partid de dreapta, la o zi de la demisia sa din funcţia de premier.

Test de încredere

Succesorul lui Silvio Berlusconi va avea dificila misiune de a scoate Italia din criză, impunându-le italienilor să strângă şi mai mult cureaua şi adoptând şi alte reforme urgente pentru relansarea economiei, consideră economiştii, citaţi de AFP. Astăzi are de trecut primul test de încredere a pieţelor: va avea loc cu o emisie de obligaţiuni. Presa italiană spune că „drumul pe care îl are de parcurs Monti este unul  accidentat şi pentru al parcurge nu trebuie să faci nicio greşeală.

Mario Monti, desemnat premier al Italiei

Mario Monti, fost comisar european, succesorul lui Berlusconi

Fostul comisar european Mario Monti a fost desemnat duminică să formeze noul Guvern italian, relatează AFP.

Această nominalizare are loc după o zi intensă de consultări politice la palatul prezidențial, al căror scop a fost să îi asigure un consens și o majoritate parlamentară lui Monti. Potrivit Constituției, nominalizarea sa trebuie aprobată în zece zile de cele două Camere ale Parlamentului.

  Mario Monti (68 de ani) trebuie să restabilească încrederea pieţelor şi să pună în aplicare planul de reforme şi austeritate votat de Parlamentul italian înainte de plecarea lui Berlusconi. Norocul său este că are o reputaţie de competenţă şi independenţă din timpul în care a fost comisar european (1994-2004).

Supranumit „cardinalul“ şi numit senator pe viaţă, miercuri, de preşedintele Giorgio Napolitano, Mario Monti a primit sprijinul directorului general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, care a spus că are pentru el „multă stimă şi respect“.

Insensibil la presiuni

Născut la 19 martie 1943 la Varese (nord), Mario Monti a studiat la Universitatea Bocconi din Milano, apoi în SUA, la Universitatea Yale. În 1970 a început să predea la Universitatea din Torino, pe care a părăsit-o în 1985 pentru a deveni profesor de economie politică la Bocconi, unde a ocupat succesiv posturile de director al Institutului de economie politică, rector şi preşedinte, funcţie pe care o deţine în continuare.

A fost comisar european pentru piaţa internă, servicii financiare, fiscalitate şi uniune vamală, în executivul comunitar condus de Jacques Santer, apoi a primit portofoliul concurenţei în Comisia Europeană condusă de Romano Prodi.

Mario Monti şi-a creat imaginea de comisar dur în afaceri şi „insensibil la presiuni“. Într-un articol din februarie 2000 intitulat „Super Mario“, The Economist îl prezintă drept „unul dintre cei mai puternici birocraţi europeni“ şi „mai degrabă un adept al persuadării decât al polemicii“.