Care e salvarea Marii Britanii?

Iată că începe din nou. Irlanda s-a dus. Scoţia-i pe drum. Urmează Ţara Galilor, şi apoi ce? Cornwall? Insula Wight? Cine ştie ce inepţie mai poate aduce Confederaţiei britanice proasta politică a Londrei! Ultima dispută despre „independenţa" Scoţiei e doar teatru.

Problema reală este „Devo max" (descentralizare maximă). Londra urăşte ideea. Scoţia o doreşte. De săptămâna trecută, constituţionaliştii au fost căutaţi să elaboreze legi şi documente. Atunci când provincii dizidente sunt pornite pe separatism, a căuta nod în papură în legea referendumului nu le va opri. De ce se luptă Cameron să menţină unitatea Marii Britanii atunci când, în mod vădit, începe să se fărâmiţeze?

Cu cât mai mult ia în derâdere Londra aspiraţiile popoarelor ne-engleze din Insulele Britanice, cu atât mai puternic aceste aspiraţii vor creşte. Irlanda a părăsit uniunea din exasperare faţă de proasta guvernare a Londrei, în 1922. Rezistenţa l-a costat majoritatea în 1979 pe prim-ministrul laburist James Callaghan. Impunerea unei taxe pe cap de locuitor asupra scoţienilor în 1989 a contribuit la căderea lui Margaret Thatcher şi aproape a nimicit conservatorismul scoţian.

Dar şi mai uluitoare este aversiunea lui Cameron faţă de descentralizarea maximă, singura măsură care ar putea atenua centralizarea extremă. Conceptul este simplu: scoţienii ar trebui să-şi ridice şi să-şi cheltuiască propriile impozite şi să pună capăt relaţiei lor fiscale sau al unei părţi importante din aceasta cu Londra. Scoţia înghite banii englezi, iar politicienii naţionalişti îi cheltuie pe burse pentru studenţi, ajutoare pentru sistemul de sănătate şi turbine eoliene. Descentralizare maximă ar însemna o repatriere a responsabilităţii fiscale în ţara de origine a lui Adam Smith.

Marea Britanie a fost o creaţie nu de identitate tribală, ci de oportunism şi de convenienţă. Dizolvarea sa a început în anii 1920 şi nu s-a încheiat încă. Existenţa ei nu are nicio necesitate istorică, aşa cum s-a întâmplat şi pentru Al Treilea Reich sau Uniunea Sovietică, sau acum UE. Confederaţiile trebuie să fie actualizate şi întreţinute pentru a supravieţui. Uneori, ele trăiesc mai mult decât scopul lor.