Diada geostrategică SUA-China

În 1972 avea loc celebra întâlnire dintre Nixton şi Mao care a scos China din mrejele comunismului sovietic şi a făcut-o să privească către Vest, către o lume capitalistă. Astăzi, la mai bine de 40 de ani de la celebra întâlnire, a avut loc o nouă reuniune de vârf între SUA şi China, de această dată actorii principali fiind Barack Obama şi  Xi Jinping.

Ridicarea Chinei a angrenat şi ridicarea unui număr foarte mare de atacuri cibernetice, multe îndreptate direct către instituţii şi companii americane. China se face responsabilă de 50-80% din furtul proprietăţilor intelectuale ce are loc în America, cât şi de accesarea unor informaţii ce ţin de securitatea naţională americană. Nu este de mirare că preşedintele Obama a pornit un adevărat război cibernetic împotriva hackerilor şi că tema securităţii cibernetice a SUA a fost cap de listă în cadrul întâlnirii acestuia cu Xi Jinping.

Problema cibersecurităţii americane, pe lângă ubicuitate se traduce şi în termeni de sensibilitate naţională. China răspunde acestei sensibilităţi prin politica de „a nu admite nimic şi de a dezminţi orice”.

„În ciberspaţiu puterea de a fura este puterea de a distruge”, spunea Richard Bejtlich, iar China nu are de gând să renunţe atât de uşor la o armă importantă în jocul său de putere. Pentru a înţelege mai bine puterea exercitată de ciberatacuri, să aruncăm o privire asupra avantajelor pe care i le-a oferit statului chinez. Scurgerea informaţiilor care aparţin statului american acordă stabilitate sistemului comunist chinez, oferindu-i şansa să prevadă orice tip de intervenţie a SUA – de tipul celor din Irak, Libia – în problemele interne ale Chinei. Pe lângă prevenţie, ciberatacurile îi mai oferă şansa Chinei de a face mai uşor saltul către statutul de superputere militară – prin furtul unor tehnologii americane sau prin sabotarea programelor militare ale SUA. Avantajul economic este şi el luat în calcul de către statul chinez, când pune în balanţă anihilarea sau menţinerea ciberatacurilor. China supravieţuieşte economic şi datorită numeroaselor furturi tehnologice din exterior. Google, Adobe, NASA sunt doar câteva dintre ţintele atacurilor hackerilor chinezi. Conform celor de la The Economist, pierderile economiei americane pot fi comparabile cu totalul exporturilor americane către Asia – 300 miliarde de dolari.

China atacă acuzaţiile de atacuri cibernetice orchestrate de către tinerii chinezi prin scandalul de spionaj  „Snowden”.

În timp ce Obama pledează pentru crearea unui regim de control al atacurilor cibernetice la nivel global, China îmbracă haina victimei, definindu-se ca un stat care suferă de pe urma acestui tip de atacuri şi nu un utilizator al lor. Atât timp cât China va fi cel mai mare beneficiar al ciberatacurilor  nu va ceda în faţa presiunii Americii, aşa cum nici preşedintele Xi nu a facut-o în cadrul întâlnirii cu Obama.

Coreea de Nord tinde să creeze, în ultimul timp, o criză nucleara asemănătoare celei din Cuba din 1962. De ce adoptă Coreea de Nord această tactică şi ce efecte poate genera la nivel mondial sunt doar câteva dintre întrebările pe care mediul internaţional le formulează şi pe care cei doi leaderi le-au abordat în cadrul summitului.

Coreea de Nord se foloseşte de puterea nucleară pentru a obţine avantaje de care, în lipsa ei, nu s-ar fi bucurat niciodată. Strigătele disperate ale conducerii nord coreene cu privire la pierderea importanţei în Pacific se transpun în testele nucleare din ultimele luni. Statul nord coreean conştientizează faptul că ridicarea Chinei ca putere mondială duce la o redesenare a sferelor de influenţă în Pacific şi că, voit sau nu, Coreea de Nord ar putea să fie omisă din cadrul noilor puteri ale Pacificului. Pe de altă parte, China – aliatul necondiţionat al Coreei de Nord –, dă semne de saturaţie cu privire la politicile nord coreene.

O instabilitate în Marea Chinei poate bulversa dezvoltarea economică a statului chinez, prin scurtcircuitarea rutei de aprovizionare cu resurse sau prin limitarea investiţiilor străine în China – elemente care susţin avântul economic al statului chinez din ultimul timp.

SUA, singurul stat care a folosit bomba nucleară, este şi cel mai mare susţinător al dezarmării nucleare la nivel mondial, astfel încât, nu este de mirare că Barack Obama a catalogat ambiţia nucleară a Coreei de Nord drept o „arie de tensiune” între Statele Unite şi China.

China  şi-ar putea intensifica acţiunile de diminuare a puterii nucleare nord coreene cu condiţia ca SUA să nu-şi deplaseze trupe pe teritoriul chinez, ci doar să şi le păstreze în Coreea de Sud, în cazul colapsului Coreei de Nord.

Tom Donilon, consilierul pe securitate al preşedintelui Americii, afirma că cei doi şefi de stat „au căzut de acord asupra faptului că statul nord coreean trebuie să se denuclearizeze, că niciunul dintre cele două state nu vor accepta Coreea de Nord ca un stat înarmat nuclear şi că vor lucra împreună la o cooperare şi un dialog mai strânse pentru a obţine denuclearizarea”.

Pe de altă parte, dacă SUA au dubii cu privire la siguranţa alimentară a consumatorilor când compania Smithfield  Food va fi cumpărată de firma chineză Shuanghui, China ripostează împotriva protecţionismului american care a demontat firme chinezeşti ca Huawei şi China National Offshore Oil Corporation.

Discursurile celor doi şefi de stat pledează pentru un sistem mondial echilibrat şi o politică de convieţuire paşnică, având în vedere ideea lui Xi că „vastul Ocean Pacific are loc pentru două mari state ca Statele unite şi China”.

Andreea Cristina Brînză, absolventă a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Studii de Securitate, intern Foreign Policy România.