Saracii platesc mai scump aspirina

Odata cu intrarea in functiune a pietei europene unice, acquis-ul comunitar a reusit sa impuna standarde uniforme in cele mai variate domenii de activitate, de la calitatea aerului pana la textul

Odata cu intrarea in functiune a pietei europene unice, acquis-ul comunitar a reusit sa impuna standarde uniforme in cele mai variate domenii de activitate, de la calitatea aerului pana la textul avertismentelor pe pachetele de tigari asupra riscurilor fumatului ori obligativitatea marcarii cu cercei in ureche a cabalinelor. Un singur sector a scapat oricaror reglementari, si nu unul oarecare, ci, dimpotriva, unul care priveste aspectul de cardinala insemnatate a ingrijirii sanatatii omului. Cand e vorba de posibilitatile de aprovizionare, de costuri si de capacitatea de achizitionare a medicamentelor, exista mari deosebiri de la tara la tara. Sau, cum scrie ,International Herald Tribune", fiecare se descurca ,dupa cum poate", in acest domeniu nu numai ca nu exista reglementari uniforme, dar se poate vorbi chiar de o adevarata ,jungla".
Tarile mai mici, serios dezavantajate
Intr-adevar, pretul si disponibilitatea pe piata a medicamentelor se diferentiaza de la tara la tara, hotararile fiind stabilite prin negocieri directe intre tarile luate individual si fabricanti. Adesea se ajunge, astfel, la situatia paradoxala ca tarile mai mici si mai sarace sa plateasca mai mult pentru medicamentele cele mai recente, deoarece nu reprezinta o piata suficient de atragatoare pentru a obtine discounturi. Ziarul amintit da ca un exemplu, printre altele, antidepresivul Prozac, necesarul pe o luna costand intre 18,49 si 21,66 dolari in Italia, dar 40,48 dolari in Slovacia. Sau o tableta de 40 mg de Simvastatin, medicament extrem de cautat pentru combaterea colesterolului si a maladiilor coronariene, costa in unele tari 0,5 dolari, iar in altele 3,4 dolari. "Exista ceva in neregula cu acest sistem", declara Pietro Folino-Gallo, membru al Consiliului National de Cercetari din Italia, adaugand: ,Fiecare tara o ia de la capat cu negocierile. Sanatatea pacientilor nu mai depinde de stiinta, de medicina, ci de cu totul altceva". Libertatea de negociere a guvernelor, constata ,International Herald Tribune", este foarte limitata atunci cand se stabilesc preturile produselor farmaceutice. Cele 25 de state membre ale UE cheltuiesc pentru produsele farmaceutice la un loc 100 miliarde dolari. Dar in vreme ce costul medicamentelor reprezinta in Europa Occidentala pana la 15 la suta din bugetele pentru sanatate, in Slovacia, de pilda, procentajul respectiv se ridica pana la 50 la suta.
Compensarea - zona celor mai mari discrepante
Tari mai bogate, cum ar fi Franta sau Norvegia, continua sa compenseze in intregime sau aproape in intregime cea mai mare parte a retetelor medicale, chiar daca escalada costurilor ameninta solvabilitatea multora din planurile nationale de ingrijirea sanatatii. In schimb, releva aceeasi publicatie, tari mai sarace, ca Bulgaria, pur si simplu nu-si pot permite asa ceva. De pe acum, 30 la suta din bugetul pentru sanatate este ,inghitit" de costul medicamentelor. "Astfel incat, scrie ziarul, tarile europene cele mai sarace suporta pentru compensarea, fie si partiala, a medicamentelor, costurile cele mai ridicate, si aceasta in conditiile cand nu-si pot permite achizitionarea produselor farmaceutice cele mai noi si mai eficace". Pe de alta parte, pana a parcurge drumul de la laborator la rafturile farmaciilor, un medicament nou trebuie sa treaca printr-un adevarat labirint. Un intreg paienjenis de restrictii bugetare, politice sau care tin de domeniul marketingului impiedica, nu de putine ori, ca un medicament nou sa ajunga in cabinetele medicale atat de rapid cat ar fi de dorit sau la pretul pe care guvernele ori pacientii individuali si-l pot permite.
"Esecul cel mai spectaculos al pietei unice"
Omologarea noilor produse farmaceutice este un proces coordonat, in general, pentru toate tarile europene in bloc, de catre European Medicines Agency (Agentia Medicamentelor Europene), cu sediul la Londra. In schimb, stabilirea preturilor se face separat. Costul unui produs este fixat dupa negocieri adesea prelungite intre companiile de medicamente si oficialitati ale ministerelor de Finante si ale Sanatatii. Preturile tind sa fie strans legate de volumul potential al vanzarilor. Tarile bogate, unde se conteaza pe un volum apreciabil al vanzarilor, obtin discounturi. In cazul tarilor mai mici ori sarace, noile produse nici macar nu ajung pe piata, deoarece profitul scontat nu este socotit adecvat, din cauza volumului redus al desfacerilor. Iar o data pretul stabilit, revine guvernelor sa decida daca si in ce proportie se va rambursa pacientilor costul medicamentelor. O inalta oficialitate europeana, Peter Sutherland, fost director general al Organizatiei Mondiale a Comertului si comisar al UE in domeniul comertului, a descris reglementarile disparate in ce priveste produsele farmaceutice ca fiind ,esecul cel mai spectaculos al pietei unice europene".