Discuţia a durat mai mult decât era prevăzut. Însă abordarea complet diferită a acordului nuclear cu Iranul este la fel de frapantă ca înaintea convorbirilor. Cancelara Angela Merkel şi premierul israelian Benjamin Netanyahu continuă să urmeze strategii diferite în chestiunea înţelegerii privind programul nuclear al Iranului.

Ambele părţi resping categoric o prezenţă a Iranului în Siria. „Respingem lucrul acesta în cei mai stricţi termeni“, a afirmat Angela Merkel legat de prezenţa combatanţilor şiiţi din Iran în ţara învecinată Israelului. Premierul Benjamin Netanyahu a sugerat un scenariu de groază conform căruia Iranul şi-ar putea spori trupele în Siria de la 18.000 la 80.000 de luptători, iar Siria, preponderent sunită, ar putea fi marcată de un război religios şi alte valuri de refugiaţi ar putea lua calea Europei.

Politică şi un scenariu ameninţător

Evaluarea situaţiei din Siria a fost umbrită de controversa în jurul acordului nuclear cu Iranul. Scurta vizită a premierului israelian cu opriri la Berlin, Paris şi Londra vizează mai ales determinarea europenilor să renunţe la înţelegerea încheiată cu Teheranul. Fiindcă, după retragerea SUA din acord, şeful guvernului israelian îşi doreşte un sfârşit al pactului. Dar Berlinul a remarcat că Netanyahu nu şi-a justificat această cerere prin înaintarea unei ample documentaţii care să fi atestat faptul că Iranul continuă cercetările în vederea producerii bombei atomice. 

Deşi aflat acasă sub presiunea unor acuzaţii de corupţie fondate, premierul israelian s-a referit şi la presupusa intenţie a Iranului de a distruge Israelul. „Iranul îndeamnă la distrugerea noastră“, a spus Netanyahu. Ţara ar intenţiona „să pună în aplicare acest genocid“ cu ajutorul armelor nucleare.În schimb, el a vorbit despre sumele mari de bani şi despre cooperarea economică a Iranului cu numeroase ţări, pe care acordul nuclear i le-ar fi asigurat Teheranului. Netanyahu a mai amintit şi despre ameninţarea unui Iran tot mai puternic la adresa altor ţări din lumea arabă.

„Obiectivul constă în împiedicarea Iranului de a obţine arme nucleare vreodată“, a declarat Angela Merkel care a reafirmat dreptul statului israelian la existenţă ca „raţiune de stat“ a Germaniei - un termen recurent în discursul politic al şefei executivului de la Berlin. Însă asupra căilor privind împiedicarea Teheranului să dezvolte arme nucleare există dezacorduri majore între Merkel şi omologul său din Israel. 

Cancelara în criză

Dacă guvernul de la Berlin - care ţine la vechiul sistem de abordare pe cale diplomatică şi presiuni din partea comunităţii internaţionale - vrea să aibă succes (şi să împiedice astfel o escaladare dramatică a situaţiei în regiune), atunci are nevoie de o politică externă susţinută şi de parteneri puternici. Are Merkel forţa politică pe plan extern necesară? În alianţă cu europenii (slăbiţi) şi cu mulţi parteneri internaţionali? Şefa cabinetului de la Berlin are de înfruntat criza europeană, trebuie să facă faţă rupturii cu SUA şi este unul dintre cei mai importanţi actori politici ai occidentului faţă de Rusia lui Putin. Scurta întrevedere cu Netanyahu a arătat că presiunile asupra unei cancelare destul de slăbite în afacerile externe cresc.

O imagine sugestivă ne-a fost oferită la conferinţa de presă comună a celor doi oameni politici. Netanyahu a avut în continuu probleme cu căştile, cu traducerea simultană a declaraţiilor cancelarei Merkel. Sugestivă a fost şi întâlnirea de pe aeroportul Berlin Tegel. Acolo oaspetele din Israel l-a întâlnit pe noul ambasador american la Berlin, Richard Grenell, care - într-un gest extrem de neobişnuit - i-a solicitat premierului israelian o convorbire. Grenell este ambasador, dar nu şi diplomat. El pare a dori o abordare ofensivă faţă de politica şefei executivului de la Berlin. Or, lucrul acesta va face şi mai dificilă marea provocare în politica externă, care necesită o Europă puternică.

Christoph Strack, DW

Christoph Strack - Deutsche Welle