Negocierea marilor posturi europene ale României

În fine, după foarte mult timp, după nepermis de mult timp pierdut în bătălii sterile, Preşedintele şi Primul MInistru intră, se pare, într-o formula de normalitate, sesizată imediat ca atare la Bruxelles. Cu nespusă uşurare.

Primul motiv este, fireşte, apropierea momentului din 2014 în care se vor schimba TOATE personele aflate în funcţiile politice numite sau desemnate de la vârful instituţiilor europene. Fie că se vor roti pe posturi, fie vor veni oameni noi. Foarte mult va depinde de noua arhitectură politică rezultată în urma alegerilor, analiştii prevăzând o pierdere importantă la nivelul PPE (care, astfel, nu-şi va mai păstra calitatea de acum, de cel mai puternic partid politic european şi făcător de jocuri), cu un câştig major cert pentru socialişti şi cu o stagnare sau o uşoară pierdere pentru liberali, cei a căror imagine este corodată de prezenţa la guvernare în Marea Britanie alături de euro-scepticul David Cameron. Posibilă creştere pentru verzi dar, aproape cert, cu o importantă intrare pe piaţa marii politici europene a partidelor anti-sistem, fie ele euro-sceptice, fie cu mesaj direct anti-european.

Este probabil că nu va fi schimbat sistemul de desemnări de până acum, adică o Comisie condusă de un reprezentant al partidului politic cu majoritate în Parlamentul European, urmând ca repartiţia ulterioară de posturi, conform unui ţintar ce va fi negociat la sânge, să reflecte structura de putere din Parlamentul European. Aşa vor fi numiţi comisarii, aşa vor fi aleşi şefii structurilor Consiliului European, vicepreşedinţii Parlamentului European, etc. etc. În toate acestea, cel puţin în principiu, există o cotă naţională care merge până la nivelul directorilor generali, iarăşi negociată post cu post de către şefii de state şi guverne în Consiliul European.

Situaţia din 2014 va fi infinit mai complicată decât a fost vreodată până acum, tocmai din cauza previziunilor care vorbesc despre o puternică atomizare a spectrului politic.

Acesta este contextul în care şi ai noştri conducători politici au fost siliţi să constate că modul în care decurgeau lucrurile pe piaţa dâmboviţeană explodată de ură şi intoleranţă, era exact ceea ce ne-ar fi dus iarăşi în situaţia ca, fiind totuşi ce-a de-a şaptea ţară ca mărime în UE, să nu beneficiem încă nici pe departe de ce ar fi trebuit să ne rezerve algoritmul locurilor în instituţii.

Până acum, din nefericire, orice desemnare venea de la noi era în aplauzele şi uralele echipei de la putere şi în fluierăturile şi insultele opoziţiei. Ceea ce a făcut ca poziţia persoanei respective să fie slăbită din start , deoarece toţi jucătorii de la Bruxelles doresc ca, în funcţiile de vârf, să fie nominalizate persoane care să aibă în spate un consens naţional. Evident, nimeni nu este atât de nebun să spere la un consens naţional absolut, dar măcar la unul între principalii actori politici naţionali.

Se va uita greu la Bruxelles episodul cu nominalizatul Vosganian, plecat din Bucureşti spre Bruxelles în această calitate, la aterizarea avionului aflăm că totul se dărâmase prin publicarea unui mic dosărel care a făcut ca nominalizarea să devină imposibilă: În disperare, s-a căutat şi s-a găsit o soluţie de avarie, tratată ca atare de toată lumea, cea cu multilingvismul domnului Orban…Cum nimeni nu poate ignora nici şocul legat de judecătorul roman la CEDO, domnul Constantin Bârsan, aflat la un moment dat sub un mandate de ascultare, plus percheziţii la domiciliu, pe motive de securitate naţională.

Acum vorbim de nominalizări pentru CEDO, foarte important post şi care nu trebuie ratat. Foarte bine face premierul Ponta că se duce la Strasbourg şi perfect că poate spune că nominalizarea respectivă este făcută în accord cu Preşedintele. Închipuiţi-vă ce ar însemna dacă, în contextual actual al scandalurilor gigantice legate de CSM, acestă instituţie ar fi trebuit  să desemneze un candidat…

Dar acest episod este doar începutul unui process foarte amplu, căci zeci de asemenea persoane vor trebui identificate şi pregătite pentru a intra în bătălia următoarelor nominalizări (finalizate prin foarte dure audieri în comisiile şi apoi în plenul Parlamentului European, aşa cum se întâmplă în cazul comisarilor).

Evident, punctual final va fi discuţia despre numele viitorului comisar european din partea României. Este un subiect atât de important încât merită un articol aparte.